Monthly Archives: mai 2015

Spiritul evreilor rusi

Întrebare: Pentru o perioadă de timp, mari cabaliști au trăit în orașele rusești: Baal Shem Tov, Rabinul Nachman din Breslov și alții. Asta a influențat spiritul evreilor ruși?

Răspuns: Fără nicio îndoială, studenții lui Baal Shem Tov au trăit în orice oraș. Baal Shem Tov a început să aplice Înțelepciunea Cabala pe care Ari a descoperit-o în secolul XVI. El a învățat asta pe mulți studenți de Cabala, pe cei care au ajuns la nivelul cel mai înalt al sistemului. Rolul lor era să dea inspirație oamenilor, pentru a se înalta corect, pentru a se stabiliza și pentru a îi îndruma cum să înainteze. Această era ideea de a înapoia spiritul oamenilor, pe care l-au pierdut deja în timpul distrugerii Beit HaMikdash (Templu), când au căzut de la nivelul iubirii reciproce, la ură reciprocă. Așa că s-a aprofundat dorința de a ridica oamenii din nivelul lor egoist al respingerii, la nivelul altruist al iubirii reciproce.

Baal Shem Tov a stabilit ceea ce s-a numit Hassidism, munca de Cabala practică. Dar, e necesar să menționam că Hassidismul de astăzi este mult mai diferit.  Baal Shem Tov a schimbat studiul lui Ari, pentru a îl apropia oamenilor, și pentru a le arata corecția interioară. În acest fel, el a implementat regulă generală a Torei: „Iubește-ți prietenul că pe ține însuți.” Atunci, oamenii erau capabili să iasă din exilul spiritual și cel fizic, pentru că unul e legat de celălalt. Dar, dacă o persoană nu era pregătită pentru salvarea spirituală, ea nu ajungea nici la libertatea fizică.

Deci, pentru două generații, până în secolul XVIII, mișcarea cabalistică numită Hassidism, a prosperat. În fiecare sat și așezare, erau oameni care se ocupau cu atingerea Creatorului, pe baza conexiunii corecte între ei, ceea ce se cere în Tora. Astfel, Iudaismul a devenit spiritual, și au apărut mulți oameni care au devenit profesori. În același timp, au apărut oponenții Hassidismului, dar orice ar fi fost, ambele grupuri au început să înainteze spiritual, iar asta a jucat un rol important în influențarea mediului.

Aproximativ în acea perioadă, au început să apără oamenii oportuniști, care au schimbat totul, și au înlocuit mișcarea cunoscută, astfel încât nu se mai ocupau cu obținerea Torei. În schimb, ei pur și simplu păstrau Mitzvot (porunci) fizice, cu o aspirație interioară ceva mai ridicată, dar, nimic mai mult. Asta înseamnă că Hassidismul a căzut la un nivel inferior. Dar, până la sfârșitul secolului XIX, și în ciudă la toate acestea, mai erau încă mulți cabaliști care au simțit lumea superioară, sistemul de conducere. De aici, ei au învățat pe alții. Asta a influențat foarte puternic spiritul evreilor ruși, și era înrădăcinat în ei pentru totdeauna. Deci, descoperirea continuă a lumii spirituale, descoperirea sufletului, senzația lumii superioare, și întregul sistem de descoperire a Creatorului ca fiind forță superioară a conducerii, au împins și astăzi încă mai împing o mare parte din evreii din Rusia, la adevărată realizare spirituală.

Printre studenții mei de astăzi, este posibil să găsim mulți din fostă Uniune Sovietică, și ruși care încă trăiesc în Rusia. Până și astăzi, potențialul spiritual care a fost implementat în ei de către urmașii lui Baal Shem Tov, încă mai trăiește înlăuntrul lor.

Din „Despre viata noastra”, KabTV, 7/05/15

Diferenta dintre abordarea laica si cea religioasa

Întrebare: Care este diferență între abordarea laică și cea religioasă a vieții? De exemplu, eu mă consider un profan, dar întotdeauna am un conflict interior, și îmi este greu să înțeleg unde în mine se termină profanul, și unde începe omul religios. Aceeași diviziune există în întreagă societate israeliană.

Conform ultimelor alegeri: 50% din populație este complet laică, 17% păstrează tradițiile, dar nu se consideră religioși, 13% păstrează tradițiile și se consideră religioși, 12% sunt religioși și 8% sunt religioși ortodocși.

Răspuns: Profanii cred că lumea este guvernată de legile naturii, și că nu există nimic altceva în afară a ceea ce vedem și descoperim prin știință. Abordarea laică a vieții înseamnă că lumea trebuie luată așa cum este, conform sentimentelor omului, fără să ne bazăm pe forțe superioare, destin, viață după moarte. Fiecare fenomen nerezolvat, este doar o invenție a imaginației și fanteziei noastre.

Abordarea laică este adevărată abordare. Înăuntrul ei sunt multe variații care definesc relația omului cu el însuși și cu societatea, dar nu sunt la un așa de diferit nivel, precum abordarea religioasă și cea laică.

Abordarea religioasă este bazată pe credința într-o forță superioară care a creat lumea, și care ne-a dat condițiile pe care le avem. Dacă îndeplinim toate dorințele forței superioare, merităm premiul, dacă nu, vom fi pedepsiți.

Există diferite tipuri de relații cu forță superioară, de atitudini la premiu și pedeapsă, la participarea unei persoane și la libertatea ei de a alege. Dar, ideea este că oamenii religioși țin cont de existența forței superioare, de un plan special, un program, scopul creației. Astfel, centrul creației nu mai este ființă umană, ci forță superioară, Creatorul.

Pentru că oamenii cred că acest Creator aranjează și organizează totul, ca răspuns la comportamentul omului, ei trebuie să își lege viețile tot timpul de forță superioară. Adică, ei cred că o persoană depinde nu de legile oarbe a naturii, ci de o voință superioară. De aceea, este necesar să se roage forței superioare, să ceară, să se rușineze, să se pocăiască pentru acțiunile din trecut.

Multe religii diferite și credințe au existat cândva și au dispărut, sau încă mai există astăzi. Religia are o mare influență în lume și societate. În ultimii 2000 de ani , omenirea a evoluat sub influența religiei, la început, după distrugerea celui de al doilea templu, s-a ridicat iudaismul, și apoi, din el au derivat creștinismul și islamul.

Toate aceste religii se luptă între ele, și există relații complexe între ele. Fiecare religie are multe mișcări: catolică, protestantă, ortodox creștină, shiita și sunni în islam, și multe ramuri în iudaism.

Fiecare sinagogă din Israel este cumva diferită de restul. Fără să menționam conflictul dintre laici și religioși, care nu sunt capabili să își organizeze viață lor, fără să deranjeze unii pe alții, dar vor să își impună punctul lor de vedere celorlalți.

Nu vreau să judec cine are dreptate și cine greșește. Dar, un astfel de conflict există doar în Israel. De exemplu, în SUA sau în Europa, nu există niciun conflict între oamenii laici și cei religioși. Dacă ești evreu, nimănui nu îi păsa dacă mergi la sinagogă sâmbătă sau doar de sărbătorile mari.

Evreii din străinătate simt că aparțin unei singure țări. În Israel, este un conflict, pentru că religia nu este separată de stat, și este implicată în luptă pentru putere. Astfel, apare în aria de interes comun, unde dorințele noastre se ciocnesc. Cu timpul, acest conflict se adâncește, pentru că fiecare crede că partea opusă vrea prindă o bucată din ea.

Această confruntare din societate, se aprofundează, ducând la ură și divizare, care nu au existat niciodată între oamenii din Israel. Și nu cred că asta este rezultatul unei diferite abordări a lumii. Este doar o luptă pentru putere în viața noastră – dorințele unora de a controla pe alții și statul, încât să le servească intereselor lor, fie că aparțin de comunitatea laică sau de cea religioasă.

Luptă este pentru stat, pentru putere, pentru bugetul statului, și că să îl folosească în beneficiul lor.

Din „O viata noua”, KabTV, 21/05/15

 

Tora ca lege a iubirii

Fiecare persoană este creata cu o dorintă egoista, dar în adaugare la ea, ni se dă Tora, care poate transforma aceasta dorintă rea ​​într-una bună. Dorința rămâne, dar, în loc sa o folosim pentru propriul nostru beneficiu, vom începe să o folosim pentru binele altora.

Această revoluție în utilizarea dorintei cuiva poate fi realizată cu un instrument numit Tora, Lumina care Reformeaza (corecteaza). Studiind dorința mea egoistă, descopar că este alcătuită din 613 parti, 613 dorințe, care alcatuiesc împreună înclinatia mea rea.

Este nevoie sa corectez toate aceste dorințe, de la cele mai usoare pana la cele mai grele, în scopul de a opri folosirea lor pentru mine insumi și pentru a începe să le folosesc în beneficiul altora. Trebuie să fac o revolutie completă în acest sens. Este imposibil să le corectez pe jumătate, în scopul de a le face benefice pentru mine si pentru tine.

De aceea se spune că o persoană trebuie să împlinească 613 porunci. Este vorba despre cele 613 corecții ale dorinței mele, din rele in bune în raport cu celalalt. Ca urmare a acestor corecții, ajung să iubesc, împlinind legea principală a Torei.

Aceasta este metoda de corecție pe care poporul lui Israel a primit-o candva. Pentru aceasta ne-a fost data Tora. Sarcina poporului Israel este de a implementa această metodă, stabilind un exemplu pentru întreaga lume și devenind o Lumină pentru natiuni.

De aceea Tora conține atât de multe avertismente. Întreaga noastră soarta depinde de împlinirea acestei condiții de iubirea pentru prieten ca pentru sine. Să vedem dacă ne apropiem de această realizare sau nu.

Din emisiunea KabTV  „O viață nouă” 03/05/15

De ce avem nevoie de altruism?

Opinie: (Dmitri Leikin) „Individualismul prosperă în lumea modernă. Ideea de a trăi pentru tine este atât de puternică încât va trebui să explici de fapt că faci ceva pentru alții.

„Ideea este că fiecare persoană are o anumită cantitate de putere (energie), pe care o poate folosi pentru diferite activităţi.

„În același timp, el are anumite nevoi personale, care pot fi îndeplinite prin diferite activități. Nevoia de altruism provine din faptul că o persoană are mai multă energie decât are nevoie pentru a avea grijă de propriile sale cereri personale.

„Acest lucru înseamnă că, dacă ne uităm la nevoile personale ale unei persoane, vom descoperi că ele nu sunt atât de multe: el are nevoie de fapt de alimente, îmbrăcăminte, o casă și un pic de divertisment. Toate celelalte nevoi sunt de fapt nevoile colective, ceea ce înseamnă că faci ceva egoist nu pentru tine, ci pentru alții.

„Dar un om modern, este lăsat cu puteri mult mai altruiste decât strămoșii săi. Acest lucru înseamnă că omul modern are nevoie de altruism mai mult decât generațiile care l-au precedat.

„Aceasta este exprimată în formă de lene, depresie și pierderea motivației. Aceasta înseamnă că omul modern își dă seama că el nu știe ce să facă după satisfacerea rapidă a nevoilor personale. Pentru că el a fost adus pentru a trăi numai pentru sine, el nu știe cum să se mențină ocupat și în cele din urmă nu face nimic și se plânge de pierderea lui de motivație.

„Dacă el începe să facă ceva pentru alții motivația va reapărea și va dovedi a fi infinită, deoarece el poate face ceva pentru alții în mod infinit. Acest lucru înseamnă că el poate investi în totalitate eforturile sale în astfel de acțiuni, care sunt de fapt ceea ce are nevoie o persoană pentru a fi fericită – pentru a investi toată energia în ceva.

„Dacă ne uităm la oamenii care fac lucruri mari, vom vedea că toate aceste lucruri întotdeauna vizează mari mase de oameni. Acești oameni nu se plâng de lipsa de motivaţie, dar ei se pot plânge că viața nu este suficient de lungă pentru a îndeplini tot ceea ce intenționează să facă.

„Singura modalitate de a fi fericit și de a avea motivația de a face ceva este chiar de a face ceva, nu numai pentru tine, ci și pentru alții. Motivul este că poţi avea o mare motivație și o auto-împlinire numai făcând lucruri pentru alţii. ”

Comentariul meu: Atunci psihologia egoistă (motivația) trece treptat în înțelepciunea Cabalei, deoarece motivația egoistă de a lucra pentru binele altora devine goală și există o nevoie tot mai mare de noi motivații, pentru Creator, deoarece Creatorul este infinit. O persoană care efectuează astfel de acțiuni este de părere că aceste acțiuni sunt eterne și că umplerea este infinită.

Oamenii ignoranți sunt principala resursă a capitalismului modern

 În știri (sdelanounih.ru) „Principala resursă a economiei moderne este imbecilul. Puteți să-i vindeţi orice. Omenirea a ajuns la apogeul puterii științifice și tehnologice în anii ’60 ai secolului 20. Nu a fost o cerere mare pentru ingineri, fizicieni, matematicieni și astfel aceste ocupații erau la modă, respectate, și evaluate. A fost la modă să fii deștept.

„Dar destinderea din mijlocul anilor 70 a şters eleganța științei și a cunoașterii. Raționalismul la modă și abordarea pozitivă față de știință au început să fie subminate şi nerecunoscute.

„In anii 60 nevoile de bază normale ale” Billionului de Aur „au adus mulțumire. Oamenii au început să se trezească la întrebarea despre sensul vieții și să o elimine, lumea afacerilor găsind o altă întrebare și un alt răspuns.

„Capitalismul a început să nu îndeplinească cerințele chiar ca înainte, ci pentru a crea noi nevoi și pentru a le îndeplini.

„Marketingul a scos la suprafață doctrina modului de a face ceva inutil parând necesar și s-a acceptat. Acesta este rolul publicităţii totale.

„Profesioniștii de marketing au construit nevoile. Capitalismul global a stabilit o misiune mai dificilă decât manipularea conștiinței umane, formarea consumatorului ideal căruia îi lipsește în totalitate capacitatea de a gândi rațional și nu are cunoștințe științifice despre lume, fiind ceva ca o conductă prin care la un capăt produsele finite sunt pompate și la celălalt capăt zboară în groapă.

„Cheia este bufoneria veselă care stârneşte emoții elementare și poftă de noutate. Aducerea unei jucării noi, înseamnă că el trebuie să o arunce imediat departe pe cea veche. Mass-media nu coboară la nivelul cititorului să-l ridice; funcționează la a-l trage în jos.

„Scopul educației este, de asemenea, de a educa consumatorul de cultură. Nu este necesar să se reţină ceva în capul cuiva; totul poate fi găsit prin intermediul Google. La urma urmei, dacă o persoană nu știe nimic, este posibil să afle totul de pe el.

„Ignoranța și întunericul sunt ultimul refugiu al capitalismului modern și componenta cea mai importantă fără de care piața modernă nu poate exista.”

Comentariul meu: Aceste stăpâniri nu vor primi nimic, deoarece acestea acționează împotriva legii de evoluție în natură. Această lege îi va rupe și va aduce omenirea pe calea suferinței sau la modul de reeducare a unui stat dezvoltat și elevat.

 

 

Atunci când deschidem Tora

Tora este cea mai populară carte din toate timpurile şi printre toate popoarele. Vorbeşte despre dezvoltarea spirituală a omului şi despre caracteristicile lui interioare.

Privim Tora ca o biografie fascinantă a unor figuri istorice şi nici măcar nu suspectăm că nu ea nu vorbeşte despre subiecte fizice ci despre stările interioare ale omului şi despre stare interioară a întregii umanităţi. Aşadar depinde de noi să lăsăm poveştile ei imaginaţiei scriitorilor şi istoricilor şi să vorbim despre ceea ce spune ea cu adevărat.

Adam – O dorinţă care îl ridică pe om deasupra materialului

Omul se naşte un egoist, trece printr-o lung drum de dezvoltare egoistă, la nivelele mineral, vegetal şi uman, până când, pentru prima dată, acum 5775 de ani, s-a trezit în el nivelul de „om” (Adam), nivelul dezvoltării sale interioare. Nu întâmplător, Adam a fost numit primul om care a perceput lumea spirituală.

În el s-a trezit dorinţa de a obţine un nou nivel, care revelează menirea vieţii, sursa acesteia şi a puterii care a creat universul şi care îl stăpâneşte. Aceasta est o putere pură, care nu este îmbrăcată în imagini corporale.

O persoană, conform structurii sale fizice, simţurilor, minţii şi inimii, este la nivelul animal al dezvoltării. Deodată, apare în ea componenta de „Om”, o dorinţă şi o inteligenţă adiţională, care nu se descoperă sub nicio formă dintr-un aspect exterior. Acestea sunt deja componente spirituale care o diferenţiază faţă de animal. Ele o ridică deasupra substanţei, prin relaţia sa cu creaţia, cu Creatorul, cu menirea vieţii.

Primul Adam a descris realizarea sa în cartea, Sefer Raziel HaMalakh. În continuare, studenţii săi, Cain, Abel şi Seth, au dezvoltat descoperirea sa. Aşa a continuat până la Noe, reprezentând zece generaţii de studenţi ai primului Adam.

Avraam, primul explorator activ al puterii care conduce creaţia

Alte zece generaţii au trecut de la Noe la Avraam, înainte ca umanitatea să ajungă la starea de „Babilon”, care este prima stare în care oamenii au început să se strângă într-un grup. Egoul în creştere a început să le arate cum să muncească între ei, cum să se ajute să descopere relaţiile apropiate care a au fost revelate în opoziţie în om şi între oameni.

Exact în acest timp, în vechiul Babilon, a apărut în unul dintre preoţii religiei, Avraam, fiul lui Terah, dorinţa de a obţine un nivel spiritual înalt. Dacă înaintea lui toţi Cabaliştii au penetrat secretele creaţiei în mod pasiv, Avraam a devenit primul explorator activ care a obţinut el însuşi puterea care stăpâneşte universul.

Acesta a fost un nivel nou de realizarea, el s-a ridicat deasupra egoului său şi a început să muncească activ cu el: Egoul a atins un asemenea nivel în el încât a devenit o forţă reală şi a cooperat cu el. Aşadar, Babilonul înfăţişează conflictul dintre oameni, cearta, dezacordul şi dispersia lor.

Pe acest fundal, Avraam a creat metoda pentru descoperirea creaţiei. Cu toate că Adam este considerat a fi primul cabalist, Avraam este cel care a descoperit studiul care a devenit instrument pentru obţinerea universului şi forţei care îl conduce, Creatorul.

Este imposibil să negăm existenţa acestei forţe, pentru că de fapt, vedem că întreaga creaţie a fost creată conform unui anumit principiu, conform unui anumit program. Se leagă ea însăi şi acţionează într-un imens sistem, conform unei formule pe care nu o înţelegem.

Avraam a început să o investigheze în mod activ, pentru că în acel tip publicul a devenit egoist, adică opoziţia societăţii faţă de această forţă a naturii a făcut posibil ca societatea să exploreze naturaă, Creatorul. Avraam a scris despre descoperirile sale în Cartea Creaţiei (Sefer Yeţira).

Depăşind criza din Babilon

Cu această metodă lansată de Avraam, deoarece spargerea a apărut prima dată ca expresie a indivizilor separaţi, fiecare reprezentând o proprietatea particulară care odată a fost într-o singură dorinţă unificată; acum fiecare dintre noi este un fel de aspect unic al dorinţei generale care a existat atunci.

Dacă vrem să obţinem forţa naturii care a creat dorinţa singulară, putem să o facem numai în măsura conexiunii şi unităţii dintre noi. Atunci când ne conectăm şi ne unim deasupra opoziţiilor şi contradicţiilor, creăm o stare de separare între forţele negative ale divizării noastre şi singura forţă pozitivă din natură. Exact în această opoziţie apare oportunitatea de a clarifica senzaţia a cea ce se întâmplă în noi şi în toată creaţia.

Atunci când Avraam a descoperit asta, el i-a chemat pe babilonieni să se ridice deasupra crizelor pentru că nu este nimic altceva decât descoperirea opoziţiei societăţii faţă de natură. În acelaşi timp, opoziţia creştea.

Există doar două metode pentru a depăşi criza: Fie ne strângem împreună conform metodei lui Avraam, fie ne împrăştiem în toate direcţiile, pentru a nu simţi duşmănia constanţă şi conflictele dintre noi. În acest fel, societatea babiloniană s-a împărţit în două: o parte s-a împrăştiat şi s-a stabilit pe toată suprafaţa pământului, iar a doua parte l-a urmat pe Avraam în pământul lui Israel.

Dacă toate caracteristicile sunt conectate, este natural ca dacă cineva „îşi schimbă locaţia îşi schimbă norocul” (Talmud Yeruşalami. Şabbat 6:9). O forţă particulară a naturii influenţează fiecare parte a Pământului, aşadar cineva care îşi schimbă locaţia în care locuieşte îşi schimbă norocul, soarta. În mod clar, nu trebuie să acceptăm asta în mod ad literam. Dar pe de altă parte, vedem cum atât biologia cât şi geografia influenţează cu adevărat oamenii, manierele şi caracteristicile lor. Şi nu pentru că aşa este pământul, ci pentru că în fiecare punct din spaţiu caracteristicile sunt diferite. Deci Avraam, deoarece a fost condus de o intenţie interioară, şi-a adus discipolii în pământul lui Israel, pentru că a simţit că locul lor era exact acolo.

Dar procesul prin care oamenii au trecut în vechiul Babilon a continuat în pământul lui Israel. Egoul creştea constant şi ei trebuiau să se ridice deasupra lui prin unitatea dintre ei. Nu era nimic nou în metoda care a fost descoperită de Avraam, a fost realizată simplu de aceia care au avut acelaşi punct de vedere, cu un succes mai mare sau mai mic, şi au reuşit să îl realizeze.

Iosif, un nivel care uneşte dorinţele separate

Dezvoltarea şcolii lui lui Avraam a fost continuară de studentul său Isaac, numit „fiul” lui Avraam în Tora. „Fiu” în înţelepciunea Cabala indică succesorul său.

Dar în timpul lui Iacob, au început să apară probleme în realizarea şi implementarea studiului în viaţa însăşi, pentru că unitatea pe care trebuiau să o realizeze era deja la una alt nivel. Iacob este o mică parte din sufletul general (zece Sefirot). Pentru a continua realizarea metodei, a fost necesar să se treacă la nivelul general, Israel, adică zece Sefirot în loc de şase.

Aici, pentru prima dată au văzut că metoda lor nu era suficientă. Nu au ştiut cum să rezolve problema unificării. Între toate opiniile, care sunt numite fiii lui Iacob, şi fratele lor Iosif, au început dispute şi certuri. Iosif credea că este necesar să se unească conform unui principiu particular care era vorba în special de el, pentru că şi numele „Iosif” este derivat din cuvântul „LAsof”, a te conecta (în ebraică, toate numele au un înţeles intern)

Dar punctul de vedere al lui Iosif a sunat foarte egoist. Fraţii săi nu au fost de acord cu el şi în cele din urmă au ajuns în Egipt, împotriva voinţei lor. În alte cuvinte, dezvoltarea continuă a spiritualităţii i-a adus în starea în care, împotriva voinţei lor, au ajuns sub controlul lui Iosif. Iar pentru a continua ridicarea pe nivelele spirituale, au trebuit să accept conducerea lui.

În Tora, acest lucru este descris în forma conflictului între fraţii, vinderea lui Iosif în Egipt, ajungerea fiilor lui Iacob în Egipt, ş.a.m.d. Dacă traducem asta în limbajul Cabala, atunci vorbeşte despre munca omului cu emoţiile sale interne, dar deja la un nivel mult mai egoist, atunci când este descoperit egoul rigid, distinct şi precis.

Egoul creşte conform a cinci nivele. Dacă ne ridicăm deasupra lor, este posibil să examinăm şi să obţinem singura putere a naturii care este opusă lui, Creatorul. Atunci când fiii lui Iacob au ajung la următorul nivel egoist, ai l-au descoperit ca bun, pentru că Iosif i-a conectat împreună şi ai eu simţit o avansare suficientă. Ceea ce nu erau pregătiţi să facă înainte, au reuşit acum, să se unească între ei şi să lucreze în direcţia obţinerii Creatorului. Aceştia sunt cei şapte ani de plenitudine. Iar împreuna cu asta, au descoperit sistemul în care se aflau.

Egoul, prietenul şi duşmanul nostru

După intrarea în Egipt, încep alte etape care ne aduc mai aproape de ieşirea din el, evadarea din controlul Faraonului, apariţia recunoaşterii că munca noastră este realizată în ego. Realizări ca acestea sunt tipice fiecărui nivel.

Iar asta pentru că a putea să ne ridicăm la următorul nivel care să ne avanseze, avem nevoie să fim atraşi către asta. Deci egoul trebuie să ni se arate bun, imperativ şi necesar pentru avansarea spirituală: intrăm în ea, obţinem un nou nivel cu ajutorul lui, şi creştem. Iar după asta, egoul începe să obţină forme mai dureroase.

Vedem că asta se întâmplă chiar şi în lumea noastră, atunci când prin toate dezvoltările umanităţii până de curând, am crezut că avansarea ne va aduce o viaţă mai bună, un scop corect, relaţii bune şi corecte. Am crezut că sunt metode pentru obţinerea acestui lucru: captialismul, socialismul sau comunismul. Şi am mers mai departe, principalul lucru fiind de a atinge scopul şi fără a da atenţie problemelor apărute împreună cu acesta. În acelaşi timp, o situaţie total diferită a apărut: recunoaştere faptului că avem o natură egoistă şi că nu vom ajunge nicăieri fără auto anulare. Iar în timpul nostru, începem să realizăm şi să înţelegem asta.

La început, egoul ne atrage şi ne seduce, oferindu-ne o împlinirea foarte bună. După asta începem să înţelegem că toate acestea nu sunt pentru noi şi chiar ne fac rău. Şi despre asta se vorbeşte în Tora, că am construit nişte oraşe frumoase pentru Faraon, Pithom şi Ramses, toate acestea pentru ego şi, de fapt, ne-am săpat un mormânt pentru noi înşine prin asta. Ele se numesc oraşe periculoase, în ceea ce priveşte obţinerea Creatoului, pentru că egoul ne poate îngropa într-o asemenea măsură în care este imposibil să mai ieşi de sub el.

Când egoul începe să ne atragă, fugim după el. Totul din această lume este al nostru, al nostru. După aceea, omul moare fără să ia nimic cu el. Aşa se petrec lucrurile generaţie după generaţie şi gradual, umanitatea începe să înţeleagă că această fugă este dăunătoare pentru că duce la distanţare, depresie şi autodistrgere. Lipsa scopului, apariţia în noi a întrebării legate de menirea vieţii, ucide avansarea egoistă şi ne duce într-o apatie adâncă.

La sfârşitul dezvoltării, egoul trebuie să ne arate o recompensă: Ce am obţinut? Unde se termină această cursă? Unde sunt fructele muncii noastre? Atunci când mergem un pic mai sus cu dorinţa egoistă, ne uităm deja la tot într-un mod complet diferit. Tot ce există la nivel fizic pare gol şi nefolositor omului. Se pare că se ridică deasupra stării sale animale şi înţelege că totul este fals: nu este clar de ce viaţa a fost pierdută.

Aşadar este spus că Faraonul simbolizează egoul printre copiii lui Israel, adică aceia care au o nevoie şi sunt conduşi către descoperirea menirii vieţii, scopului existenţei, Creatorul. Deoarece egoul creşte constant şi nevoia de a vedea rezultate creşte în mod clar, omul nu mai poate fi satisfăcut numai cu realizări mici, pentru că el nu există pentru totdeauna şi are nevoie de o creştere deasupra materialului. Începe să înţeleagă că toate acestea sunt abia un joc de copiii şi că, în cele din urmă, la fel ca toată lumea, va muri. Viaţa a trecut şi apoi ce urmează?

Egoul ne ajută să decodăm, să rezolvăm, să vedem, să înţelegem şi să simţim lipsa rezultatului drumului nostru, de la început. Vedem că era „visului american”, goana după profit, a trecut şi acum nimeni nu mai are nevoie de lux. Oamenii au evoluat deasupra acestui lucru; nu mai poţi să îi constrângi să fugă la fel ca un hamster într-o roată, să cumpere noi şi noi împliniri corporale.

Umanitatea începe să înţeleagă asta; deci astăzi, un strat de ego care este imens în calitate şi mic în cantitate apare şi pune întrebarea despre menirea vieţii. Împinge umanitatea către depresie, droguri, teroarea şi crimă, pentru a suprima întrebarea despre menirea vieţii, sau cel puţin pentru a găsi un răspuns parţial la ea. Gradual, din ce în ce mai mulţi oameni încep să fie interesaţi de răspunsul cabalist la această întrebare.

În timpul lor, această problemă i-a adus pe studenţii lui Avraam în Egipt, la acea stare care a început să trezească egoul în ei, care se opune Creatorului, pentru că numai atunci când erau scufundaţi în ego este posibil să descoperim această forţă. Deci exilul Egiptean şi ieşirea din Egipt devind pietre de fundaţie pentru dezvoltarea spirituală a personei şi a umantităţii. Pe baza exemplului micului grup al lui Avraam, care a fost aruncat sub controlul egoului numit „Faraon”, este posibil să înţelegem ce se aşteaptă pentru toată umanitatea, deoarece chiar şi astăzi ne aflăm în aceaşi situaţie. Acesta este motivul pentru care atunci când deschidem Tora este imposibil să uităm importanţa sa extremă pentru timpurile noastre.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala din 02.04. 2015 Lecţie pe subiectul „Diseminarea Cabala”

Suntem cu toții nebuni

Opinie (Umberto Eco, filosof, scriitor, critic literar italian)În ultimele câteva luni am devenit martori la câteva evenimente explicabile doar ca acte de nebunie: un pilot german care s-a sinucis, un antreprenor din Milano care i-a împușcat pe toți care au trecut prin tribunal, un pilot care a deschis focul la el acasă, Poliția care a instigat la măcel; și, toți aceștia au fost descriși ca oameni perfect normali înaintea acestor evenimente. Ce fel de nebunie i-a apucat?…

În fiecare om există câte un pic de nebunie, uneori această nebunie pe care o deține, o anume agresivitate, apare în el constructiv. Astfel de oameni sunt numiți în general, geniali. Într-o anumită măsură, chiar și decapitatorii din ISIS, într-un anumit timp din viața de zi cu zi, sunt soți buni și tați iubitori. Au salariu fix, hrană gratis, se trezesc dimineața la 8, soția le pregătește sandviș cu omletă și, după aceea, se duc și împușcă câteva sute de copii. Cel mai brutal criminal, dacă auzim ce spune mama lui despre el.. „până ieri era un copil minunat, în cel mai rău caz, uneori, a fost un pic trist”.

Dacă este așa, va trebui să trăim într-o teamă constantă din cauza fricii că, în fiecare moment, soția sau soțul, fiul sau fiica, vecinul sau cel mai bun prieten, va lua brusc un topor și-mi va sparge capul sau ne va pune arsenic în băuturi? Într-un astfel de caz devenim paranoici, trăim într-o permanentă apărare. Pentru a supraviețui, trebuie să avem încredere măcar în cineva. Tot ceea ce ne rămâne de făcut este să acceptăm faptul că încrederea absolută nu există.

Comentariul meu: Ca urmare a comportamentului nostru nebun am ajuns la concluzia că, numai garantarea mutuală (Arvut) poate ține un om întro intenție bună față de ceilalți. Numai o influență pozitivă a unui mediu corect al fiecăruia dintre noi, ne poate face pe fiecare din noi un membru credincios al societății. Altfel, fiecare, treptat, va înebuni și va fi într-o relativă izolare față de ceilalți (trăiește separat, divorț, etc.). Asta nu ne va ajuta să ne abținem să ne comportăm într-un fel necontrolat.

 

 

 

 

Iubire fără limite

Tabernacolul este locul în care este revelat Creatorul, ceea ce înseamnă punctul central în care Pământul atinge Cerul. Arca sfântă (chivotul legii/aron kodeș) din Tabernacol este între doi Heruvim (îngeri).

Toți acești termeni se referă la forțele create în om așa că, nu ar trebui să ne imaginăm orice alte figuri reale care au formă materială. Aceste figuri au fost formate ca rezultat al calității de dăruire și au fost destinate să fie în exteriorul meu.

Datorită egoului, putem despărți calitatea iubirii și dăruirii (nivelul Bina) care curge precum apa deoarece nu poate fi destinat special cuiva fiindcă atunci nu este iubire ci, este ceva de care vrem să profităm, să deservim propriul nostru interes. Dar dacă curge din belșug pentru toată lumea, este cu adevărat calitate de dăruire. De exemplu, dacă un om trăiește singur în pădure și nu are nevoie de nimic, nu casă, nu familie și nici măcar haine și, mănâncă poate niște rădăcini și e bine, da, el nu are niciun auto-câștig.

Cum putem conduce și controla calitatea dăruirii dacă îi lipsește total o dorință, deoarece ea e plină de iubire absolută și dăruire către ceilalți? Această calitate poate fi făcută numai dacă începem să o atașăm unei calități a egoului care îi este subordonată. Sunt două căi prin care o putem atașa: gestionarea egoului cu ajutorul dăruirii sau, gestionarea dăruirii folosind egoul. Una din două! Totul este foarte simplu. Calitatea dăruirii este iubirea. În lumea noastră, iubesc pe altcineva fiindcă îmi aduce plăcere, bucurie, anumite sentimente. Cu alte cuvinte, atitudinea mea față de om decurge din felul în care mă face să mă simt. Dar dacă le despărțim, reiese că îl iubesc fiindcă primesc de la el plăcere. Este iubire egoistă fiindcă, dacă trăirea mea dispare, nici măcar nu mă mai uit la omul respectiv și nu mai simt nimic pentru el.

Pentru a verifica dacă iubirea mea nu este pentru propriul meu beneficiu, pot invoca în mine un sentiment opus. Dacă descopăr dintr-o dată că cel iubit a făcut o faptă oribilă și că plănuiește să facă ceva împotriva mea și eu, totuși continui să-l iubesc, în ciuda repulsiei pe care o simt, această iubire nu este în beneficiul meu. Întrebarea este, de ce trebuie să-l iubesc? Fiindcă prin această atitudine față de cei din jur mă voi asemăna cu Creatorul. De aceea este nevoie aici de o a treia parte, Creatorul. Altfel, nu este loc pentru acest fel de iubire.

Astfel, iubirea poate fi egoistă sau altruistă, nelegată de o altă persoană ci, de sursa pentru care trebuie să fac astfel de acțini. Îmbrac calitatea dăruirii (Bina) peste egoism. Bina este baza iubirii. Este revigorarea calității laptelui matern; este calitatea apei care curge peste tot din abundență. Când obținem această calitate, descoperim că putem reuși numai când Malhut este dedesubt și se revelează treptat.

Închipuiți-vă că sub noi este o pânză mare prin care începem deodată să identificăm diferite șocuri și că, aceasta este singura cale prin care ne putem înălța să obținem calitatea dăruirii dar, numai datorită faptului că egoul din interior este dispus și dorește să fie acolo. Dar, de fapt, este ca nisipul și, fără el, calitatea dăruirii nu are formă, este doar un nor alb. Dar când începem să lucrăm împreună, este revelată întreaga lume și, împreună, ei îi stabilesc formele.

Întrebare: Un embrion format în interiorul mamei, este de asemenea învăluit în calitatea dăruirii?

Răspuns: Sigur! Natura are grijă de faptul că în timpul dezvoltării în uterul mamei el să fie învăluit în iubirea de Sus. Apoi, fătul se întoarce cu capul în jos și se naște căzând din calitatea Binei în Malhut și, începe să crească egoist, așa că, în cele din urmă, va descoperi lumea în care a căzut din uter dar, acum, el va conține în el toată Creația. El însuși construiește asta! Asta înseamnă că el obține aceeași calitate a dăruirii dar, la un alt nivel.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne” 24/12/2014

 

De ce lumea uraste evreii?

Intrebare: De ce lumea a urat intotdeauna evreii?

Raspuns: Pentru ca acest grup de oameni care a parasit Babilonul si a inceput sa se uneasca, a inteles si a fost de acord ca prin conexiune si unitate, ne reeducam pe noi insine si devenim ca natura, o natura care exista conform unei singure legi, legea conexiunii generale reciproce.

Conform Intelepciunii Cabala, corecta, buna apropiere reciproca intre oameni, deasupra tuturor diviziunilor si contradictiilor care ne separa, ii va determina sa se asemene cu legea generala a naturii, conexiunea reciproca. Aceasta conexiune reciproca este descoperita acum mai mult si mai mult, in lume si in societatea umana. Prin aparitia ei inlauntrul nostru, trezeste o perceptie complet diferita a lumii. Noi iesim la un nivel, care este in afara timpului, miscarii si spatiului, la alte straturi de atingere a naturii, care sunt mult mai adanci decat cele pe care le simtim cu cele cinci simturi fizice ale noastre.

Pentru prima data in viata, libertatea de alegere ne-a fost data in mainile noastre. Asta pentru ca toate cele 7 miliarde de oameni actioneaza conform unui program intrinsec. Dar, cand noi incepem sa studiem Intelepciunea Cabala, libertatea de alegere apare in noi, si noi incepem sa simtim ce este. Unicitatea Intelepciunii Cabala consta in schimbarea omului, oferandu-i un simt in plus, care il ajuta sa simta in ce fel de lume se afla cu adevarat. El incepe sa simta nu doar lumea si spatiul nostru mic, ci si urmatoarea dimensiune. Intelepciunea Cabala ridica pe om deasupra naturii lui egoiste.

Din Conferinta de presa, 11/03/15

 

Cabala nu este o sectă

Întrebare: Cum reacționați la faptul că organizația dumneavoastră este uneori numită sectă? O sectă este ceva aflat de obicei în afara acceptului general. Cu alte cuvinte, iudaismul prezintă anumite lucruri într-un fel, în timp ce dumneavoastră le explicați într-un mod complet diferit. Cei care reprezintă iudaismul ortodox sunt foarte frustrați de acest lucru.

Răspuns: Natural, aceia care sunt angajați în Cabala sunt cercetați de ochiul atent al iudaismului tradițional. Până la urmă, până când evreii nu au fost expulzați, nu a existat ceva numit iudaism în sine fiindcă poporul nostru a urmărit legea cea mai mare a existenței „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”și acum, trebuie să ne întoarcem la asta dar, în contradicție cu religia convențională fiindcă religia a uitat că fundamentul este iubirea aproapelui.

Cu 3500 de ani în urmă, în Babilonul antic, Avraam, fondatorul tuturor religiilor, a revelat scopul evoluției umane: armonizarea tuturor cu Natura (Creator – Elokim a cărui valoare numerică în Ghematrie este identică cu cuvântul Teva/Natură).

Descoperind acest lucrum Avraam a scris prima carte de Cabala Sefer Yețira (Cartea Creației). Chiar și azi această carte se vinde în librării deși a fost scrisă cu multe secole în urmă.

După înțelegerea lui Avraam, omenirea se confruntă cu provocarea modificării naturii noastre ego-centriste și înlocuirea ei cu o natură autentică, altruistă adică, obținerea condiției iubirii aproapelui ca pe sine însuși.

Noi (evreii) nu suntem un popor în adevăratul înțeles al cuvântului. Suntem un grup care în urmă cu 3500 de ani s-au adunat împreună după un principiu ideologic.

De aceea, tu poți numi toți evreii o sectă, deși majoritatea dintre ei încă nu știu de unde vin și de ce sunt aici.

Pentru 1500 de ani înaintea erei noastre am trăit deasupra egourile noastre și am observat și am studiat această lege a iubirii aproapelui ca pe tine însuți. Acestea nu sunt doar cuvinte ci o indicație a nevoii de schimbare a naturii umane.

După aceea, am căzut la nivelul numit „distrugerea Templului” sau „exilul”. Ultimii 2000 de ani am trăit în exil.

De aceea a apărut religia în locul Cabalei. Religia a inplementat ideea că dacă cineva îndeplinește mecanic toate poruncile atunci acela va fi sănătos și fericit, iar după moarte va primi un loc în Rai.

Până în secolul 16 Înțelepciunea Cabalei a fost ascunsă omenirii, iar din secolul 16 a fost redechisă pentru noi de marele cabalist ARI, care a trăit în Țfat. Mai târziu, faimosul cabalist Baal Șem Tov, a început să disemineze Cabala în Rusia, Belarus și Ucraina.

Scrierile discipolilor lui Baal Șem Tov nu sunt doar hasidice! Sunt Cabala adevărată și autentică! Deci, de la ARI încoace Cabala a fost reînviată în forma iubirii aproapelui ca pe tine însuți fiindcă urmând această lege obținem similitudinea cu Natura care este absolut închisă și interiorul ei este la nivelul de sinergie, perfecțiune și armonie.

Mai târziu, marele cabalist al secolului 20, Baal HaSulam, a scris comentarii la lucrările lui ARI și la Cartea Zohar. El a simplificat limbajul și a făcut aceste surse accesibile nouă.

Noi credem că legea „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este esența vieții noastre. Astăzi este esențială reînvierea acestei legi fiindcă lumea a ajuns la o criză globală, generală. Știința Cabalei că aceasta nu este doar o criză minoră, trecătoare, ci este punct de tranziție la nivelul existențial următor.

Înfruntăm o provocare la transformare: fie obținem similitudinea cu Natura adică, construim cu ajutorul Cabalei care ne explică cum să devenim încă o dată oameni și ne învață cum să conducem omenirea spre unificare, spre o societate omogenă, comună, favorabilă incluziunii fie….Lucrul important este că trebuie să facem asta voluntar, conștient, cunoscând și având o adâncă înțelegere a ceea ce se întâmplă și a ceea ce facem.

Altfel, vom fi obligați să urmăm această cale a Naturii prin care devenim și mai opuși ei.

Și aici trebuie să facem față unei probleme severe, unei creșteri masive a antisemitismului. Nu este un fenomen temporar. Este o condiție permanentă și profundă care poate să facă națiunile lumii să urască poporul lui Israel. Va fi cea mai mare din câte au fost vreodată și va conduce întreaga omenire către greutăți enorme, chiar și către următorul război mondial.

Asta explică de ce noi nu putem sta calmi sau indiferenți. Este esențial să explicăm tuturor că mesajul „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” nu este dor o înșiruire de vorbe frumoase cum sunt cele pe care le folosim pentru a ne calma copiii „nu te bate, fii drăguț cu prietenul tău!”. În fapt, este vorba despre Legea Integrității și Interconectării Globale a Naturii în care omenirea acționează ca un corp cu o tumoare canceroasă ce-l face să se auto devoreze.

De aceea, datorită Legii Dezvoltării Naturale trebuie să devenim conformi cu legea de bază, legea homeostaziei.

Din conferința de presă din 11/03/2015

 

Pagina 1 din 712345...Ultima »