Tora, Cartea Leviticului, 26: 37-38: Se vor călca unul pe altul, ca cei ce fug de sabie, când nimeni nu-I va urmări şi nu veţi avea putere să va împotriviţi vrăjmaşilor voştri. Veţi pieri printre popoare şi vă va înghiţi pământul vrăjmaşilor voştri.

Dacă nu ne angajăm în muncă spirituală, tot ce este în noi va dispărea: dorinţa pentru Creator, pentru dăruire şi puterea de înălţare spirituală. Totul va fi înghiţit, dar egoul va fi şi mai închis şi astupat.

Noi ne aflăm în cadrul legilor naturii, în matricea ei, în formulă ei. Dacă ne integrăm corect în ea, atunci şi ieşirea noastră din ea va fi corectă: va fi bine pentru noi şi pentru toată lumea, şi dorită de Creator. Altfel, natură va răspunde cu o corelaţie negativă.

Acesta este singurul lucru despre care Tora vorbeşte. Cu toate acestea, nu ne spune exact şi concret despre toate criteriile, ci le prezintă alegoric, prin metafore.

Dacă le traducem din semnificaţia simplă în semnificaţia cabalistică (în numere, niveluri, schiţe şi forţe) vom vedea că ne vor presa că forţe puternice, aducându-ne la suferinţe mari. Asta va continuă până când vom începe să ne echilibrăm cu apelul naturii, cu Creatorul.

Poporul israelian s-a amestecat cu alte popoare pentru 2000 de ani, pentru a-şi începe corectarea acum, pentru a se corecta şi a face posibil Creatorului să se descopere în ei, pentru că Creatorul nu se poate dezvălui în noi. Noi ne numim vase de dăruire, şi simbolizăm atributul în care Creatorul nu se poate dezvălui, pentru că sunt foarte slabe. De fapt, noi avem nevoie de Aviut (îngroşare), de dorinţe, deficienţe, şi de puterea imensă a întregii lumi, pe care trebuie să le corectăm şi să le oferim Creatorului pentru ca El să fie revelat.

Din „Secretele Cărţii Eterne”, KabTV, 10/12/14

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, Leveticul 26:36 – 26:37 – Celor ce vor rămâne dintre voi le voi trimite în inimi frica în pământul vrăjmaşilor lor; până şi freamătul frunzei ce se clatină îi va pune pe fugă şi vor fugi ca de sabie şi vor cădea când nimeni nu-i va alunga. Se vor călca unul pe altul, ca cei ce fug de sabie, când nimeni nu-i va urmări şi nu veţi avea putere să vă împotriviţi vrăjmaşilor voştri

Dacă naţiunea Israel nu alege să se corecteze în mod voluntar, este nevoie de o forţă externă foarte puternică care va suprima ego-ul şi o va forţa să se comporte în mod corect. Aceasta se numeşte calea suferinţei. De-a lungul acestei căi, oamenii realizează prin ce trec, cât de mult s-au abătut de la scopul lor şi că trebuie să înţeleagă asta pentru a se reîntoarce la îndeplinirea misiunii lor. Dar pentru a face asta, ochii lor trebuie să fie deschişi pentru a deveni conştienţi de cele două forţe din natură şi cum operează acestea.

Poţi să ceri ceva de la o persoană doar conform cu nivelul său de dezvoltare. Când începe un copil să înţelegea că există într-un anumit context? Mai întâi se duce la grădiniţă, unde este învăţat ce este permis şi ce este interzis. Apoi continuă la şcoală. Pe la 14-15 ani începe să devină responsabil de acţiunile sale şi înţelege că există anumite legi de comportament, pe care dacă le încalcă poate fi arestat de către poliţie. După 18 ani este un adult, deşi nu este încă matur complet.

Oricum, trebuie să facem ca o persoană să ajungă să ştie ce i se cere şi astfel să îndeplinească cerinţa. Numai atunci va fi posibil ca această să fie responsabilă. Acesta este motivul pentru care am trecut printr-o perioadă de pregătire atât de lungă, de mii de ani. Problema astăzi este că şi suferinţa prin care trecem nu ne mai ajută.

Problema este dacă a fost suficientă. La sfârşitul secolului al 19-lea, de exemplu, au ajuns primii locuitori în Israel. Erau gata să trăiască în condiţii dificile, cum ar fi un climat foarte arid, mlaştini care trebuiau să fie dragate, malarie, pentru a construi Kibuţim. În 10-20 ani, oamenii au început să uite toate acestea. Al doilea Aliya (val de imigrare) a început, iar apoi al treilea, dar erau oamenii diferiţi, pentru că ego-ul a continuat să se înnoiască. Omul nu crede că ceea ce i s-a întâmplat ieri se poate repeta şi azi. De aceea, principalul lucru este educaţia şi învăţarea principiului unităţii naţionale şi globale.

Din emisiunea de pe Kab TV „Secretele Cărţii Eterne” din 10.12.2014

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este unitatea prietenilor despre care vorbește Rabaş?

Răspuns: Unitatea apare atunci când noi clarificăm printre noi sfatul învățătorului și îl examinăm în conformitate cu sursele, pentru a crește mai puternic și apoi să le împlinim împreună când suntem egal conectați.

Încercam să face o conexiunea între noi într-un câmp de forță reciprocă în care toți sunt egali conectați și concentrați în direcția corectă când fiecare ajută pe fiecare în garanție reciprocă, pentru a descoperi atributul dăruirii printre noi, forță dăruirii care operează în toată realitatea și care este externă nouă.

Urcăm de jos dorind să se stabilească acest atribut de dorințele noastre, vasele noastre. Ne dorim că acest atribut să fie îmbrăcat în noi și să fie revelat în vasele noastre conform echivalentei de formă. Toate acestea se întâmplă între noi. Acesta este modul în care vrem să obținem toate nivelele sufletului nostru general, pe care îl construim acum între noi.

Apoi noi va trebui să atașăm toată umanitatea la această unitate, astfel încât cercul nostru mic ar putea crește mai mare din internalitate la externalitate. Vom descoperi toate nivelurile dorinței în el – 0,1,2,3,4 – și toate Luminile – Nefesh,Ruach,Haya,Yechida – toate cele 125 de niveluri care determină intensitatea conexiunii între noi, dacă atașăm toate celelalte părți separate.

Este o imagine foarte clară.Totul este închis într-un cerc mic, în punctul lui central.

Comentariu: Tabloul e clar, dar nu pot atinge această conexiune cu prietenii.

Răspuns: Desigur că nu poți, pentru că trebuie să adaugi Creatorul la conexiune. El este cel care îți stă în cale și nu te lasă să te conectezi. Ești obișnuit să faci totul de unul singur în lumea noastră. Te bazezi pe mintea ta, pe sentimentele tale, pe energia și puterea ta, dar în spiritualitate nu poți face nimic, decât să descoperi o deficiență pe care o îndrepți către Cel care face toate lucrurile, forță care operează.

Nu uită asta! Te-ai gândit vreodată să te conectezi la un grup egoist și să obții totul? Această se numește „scaunul celor batjocoritori” și asta cu siguranță nu este o modalitate de obține ceva.

Tu stai și te plângi că nimic nu funcționează, ceea ce înseamnă că nu poți face muncă de unul singur și ai nevoie de un partenre.Doar prin intermediul grupului și învățătorului simți nevoia pentru un partener care trebuie să te ajute. Apoi rugăciunea ta va rezolvă problemă.

Tot ce trebuie să faci este să ajungi la cererea corectă. Acest lucru are legătură cu rugăciunea celor mulți în care fiecare se conectează la același scop și înțelege că numai Creatorul o poate împlini; numai Lumina corectează vasele, ceea ce înseamnă că numai Lumina le conectează. Dacă există crerea corectă (mai mult sau mai puțin) este împlinită.

Factorul de timp funcționează aici că și mărunțișul care se adaugă la un cont mare.Între timp, trebuie să trecem prin faze suplimentare de examinare și de clarificare a diferite concepte, iar apoi se va întâmplă.

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala 3/26/14

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→