Întrebare: Vorbeşti aşa de frumos despre unire, dar ce trebuie să facă cineva, dacă nu este unire în casă lui? Eu sunt de partea viziunilor politice de stânga, în timp ce soţul meu favorizează ideile aripii de dreaptă. Discuţiile noastre politice duc de fiecare data la certuri. Ce se poate face?

Răspuns: Eu cred că tu, şi tot poporul lui Israel, aţi primit ocazia să corectaţi această situaţie. După cum este spus: „…iubirea acoperă toate păcatele” (Proverbe 10:12). Cum este posibil să ajungem la pace între noi? Pace nu înseamnă că unul îl cucereşte pe celălalt şi îl supune, sau îl convinge că a greşit, după cum vrem să facem în mod obişnuit.

Pace înseamnă că într-o relaţie cu o altă persoană care este împotrivă mea cu inima şi sufletul, în toate trăsăturile şi opiniile, ajungem la reciprocitate completă. Asta se obţine, construind un pod de iubire între noi. Iar apoi, pe planul fizic, suntem lăsaţi cu contradicţii şi împotriviri, în conflict, rezistentă şi coliziune, iar deasupra lor, exact că o contragreutate, construim iubirea.

Este necesar să învăţam cum să facem asta. Principalul lucru este să nu ne fie frică de faptul că ne aflăm pe două niveluri: unul mai jos, unde ne contrazicem şi ne opunem în mod absolut unul altuia, şi unul mai ridicat, în care suntem conectaţi unul cu altul. Asta se numeşte: „… iubirea acoperă toate păcatele.” În mod special, deasupra tuturor păcatelor şi greşelilor, nu contează cât de mari sunt contrastele dintre noi, noi putem construi o conexiune a iubirii mai puternică. Unul nu poate fi fără celălalt. Aşa că, dacă vorbim despre bunăstare, despre unire şi chiar şi despre iubire, asta înseamnă să vorbim despre cele două niveluri. Altfel, este imposibil. Este posibil să construim o conexiune doar deasupra tuturor perturbaţiilor, fricţiunilor şi diferenţelor dintre noi.

Aşa că nimănui nu i se permite să ceară ca celălalt să se schimbe. Nu poate fi nicio constrângere, nici religioasă, nici lumească, din partea nimănui, despre nimic. Fiecare trebuie să rămână aşa cum este. Dacă unul vrea să se schimbe, vrea asta el însuşi! Și noi doar trebuie să învăţam noi înşine şi să ne educăm cum să construim iubirea că o umbrelă care ne acoperă pe toţi, deşi suntem opuşi unul altuia. Şi în acel moment, iubirea noastră poate fi permanentă, fără să fie vremelnică, poate fi măreaţă şi prospera, datorită faptului că înăuntru izbucnesc flăcările opoziţiei dintre noi.

 Din Programul de radio israelian, 103 FM, 3/5/15

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: Ierusalim este un oraş cu trei religii. În Islam, Ierusalim este considerat un oraş sfânt pentru că, conform legendei, Profetul Mahomed a fost transportat în mod miraculos de la Mecca la lerusalim şi de acolo a urcat la cer. De ce toate religiile se îndreaptă spre Ierusalim?
Răspuns: Toate religiile vorbesc despre forţa superioară. Diferenţa este că fiecare recunoaşte proprii reprezentanţi ai forţei superioare: Mahomed, Moise şi Iisus. Religiile nu se contrazic în ceea ce priveşte forţa superioară, toate sunt de acord cu existenţa unui singur Dumnezeu.

Toate dezacordurile apar în ceea ce priveşte reprezentanţii acestei forţe şi cerinţele care le sunt date oamenilor, prin mesagerii lor.

Întrebare: Cum a putut religia să supravieţuiască atâta timp, milenii?

Răspuns: Religia există pentru că omul nu are o altă cale de a contacta forţa superioară decât prin acei profeţi, toţi cei care sunt consideraţi sfinţi în religie.

Omul se agaţă de religie, înţelegând că totul din această lume este tranzitoriu: astăzi există iar mâine nu. Numai conexiune cu Forţa Superioară – eternă şi perfectă –  nu dispare. Fiecare religie ne învaţă cum să ne comportăm pentru a veni în contact cu ea, printr-un reprezentat al Forţei Superioare.

Înţelepciunea Cabala nu se ocupă cu religii şi credinţe, care, în plus la cele trei, există într-un număr foarte mare.

Baal HaSulam scrie în articolul „Esenţa religiei şi scopul ei” că adevărata religie este Cabala care îl revelează pe Creatorul fiinţei umane. Iar religiile care există astăzi sunt doar pentru a sprijini omul în timpul cât se dezvoltă până creşte şi poate să înţeleagă o metodologie comprehensivă, adică Cabala.

Cabala nu aparţine nici unei religii: nici iudaismului nici creştinismului sau islamului. În ea se atinge un punct unde „casa mea va fi o casă de rugăciuni pentru toţi oamenii”, iar toate naţiunile lumii vor ajunge la Creator.

De aceea, toată lumea trebuie să folosească aceeaşi tehnică pentru descoperirea Creatorului către fiinţele create, nu legate de o singură naţiune. Avram este părintele celor trei religii.

Dar de fapt, baza învăţăturii lui Avram este înţelepciunea Cabala. Avram a scris Cartea Creaţiei, în care ne spune cum să descoperim forţa superioară, care ne este ascunsă.

Grupul de discopoli al lui Avram, care mai târziu a crescut şi s-a transformat în poporul Isarel, a descoperit forţa superioară. Poporul lui Israel a trăit în conexiune cu forţa superioară, până la distrugerea primului Templu. Este scris că „Ei au verificat de la Dan la Beer Şeba.. şi nu au găsit niciun băieţel sau fetiţă, bărbat sau femeie, care nu erau experţi în legile impurităţi şi purităţii.”

Dorinţele erau aşa de corectate încât chiar şi un copil putea simţi forţa superioară. Aceasta a fost o perioadă de timp în istoria naţiunii Israel, până când a căzut de la acest nivel înalt şi a ajuns în întuneric şi ascundere faţă de Creator. Apoi au apărut toate religiile.

Dar acum trăim în timpul în care toate religiile îşi expun gradual goliciunea. Se trezesc pentru ultima dată înainte de a dispărea complet. Suntem pe cale să devenim martori la războaie majore în fiecare religie şi între ele.

Asta a fost spus de către profeţi, descriind aşa numita eră a lui Mesia, în care ne aflăm astăzi. Ne aflăm în faţa unor clipe dificile, până când oamenii vor deveni complet dezamăgiţi de toate religiile şi vor realiza care este singura metodă corectă actuală. Cabala nu vorbeşte doar de profeţi şi de profeţiile lor ci revelează omului forţa superioară.

Din emisiunea de pe Kab TV „O nouă viaţa” din 7.5.2015

Filed under: Criza, globalizare, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Să presupunem că o față de 14 ani se îndrăgostește și este confuză. Părinții ei simt asta. Merită să vorbească despre asta? Cum să facă asta, fără să sperie fata? Poate trebuie să ne amintim de relațiile noastre când eram noi tineri?

Răspuns: Asta nu ar fi rău. Și mai bine ar fi să aștepte până când unul din prietenii fetei vine și începe o discuție despre prima dragoste. Să ne amintim de tinerețea noastră, este bine, dar copiii la vârstă asta, ca o lege, sunt foarte impresionați, așa încât ei nu aud nimic.

Noi știm că evoluția dorințelor are loc conform piramidei: mâncare, sex, familie, etc. Această piramidă este împărțită în mai multe părți. De obicei, pentru generația tânără, cel mai important lucru se învârte în jurul sexului. În adolescenţă se descoperă că o impresie subconștientă, care împinge copilul înainte, și el nu înțelege cum, unde și de ce.

Este posibil să echilibrăm această impresie cu intelectul? Aici, trebuie să avem mare grijă, că să construim totul pe înțelegere reciprocă, simpatie, de exemplu, și privind aceste subiecte, trebuie să fii prieten copilului tău, şi nu părinte. Într-adevăr, în acest caz, copiii pur și simplu nu își văd părinții, pentru că sunt adânciți în experiențele lor. Pentru ei, lucrul important este ceea ce se întâmplă în lumea lor.

Aș încerca să organizez o adunare a fetelor acasă, şi aş încerca să le câștig încrederea, că un copil la vârstă lor. Fii cu ele; spune-le ce ai simțit tu la vârstă lor, ce fel de probleme ai avut cu fetele. Poate soția ta o să își amintească și ea ceva din copilărie.

Dar trebuie să participi că un copil. Fetele trebuie să te vadă într-adevăr că fiind de vârstă lor, deși un pic cam demodat, dintr-o altă generație. E foarte interesant.

Bineînțeles, copiii vor râde un pic de ține, dar, asta este deja o interacţiune reciprocă. Iar pe părinți nu trebuie să îi deranjeze faptul că fetele râd un pic de ei, ca și cum nu i-ar auzi. De fapt, ele ascultă şi înțeleg complet.

Din „Conversatii cu Michael Laitman”, KabTV, 11/12/13

.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→