Întrebare: Să presupunem că o față de 14 ani se îndrăgostește și este confuză. Părinții ei simt asta. Merită să vorbească despre asta? Cum să facă asta, fără să sperie fata? Poate trebuie să ne amintim de relațiile noastre când eram noi tineri?

Răspuns: Asta nu ar fi rău. Și mai bine ar fi să aștepte până când unul din prietenii fetei vine și începe o discuție despre prima dragoste. Să ne amintim de tinerețea noastră, este bine, dar copiii la vârstă asta, ca o lege, sunt foarte impresionați, așa încât ei nu aud nimic.

Noi știm că evoluția dorințelor are loc conform piramidei: mâncare, sex, familie, etc. Această piramidă este împărțită în mai multe părți. De obicei, pentru generația tânără, cel mai important lucru se învârte în jurul sexului. În adolescenţă se descoperă că o impresie subconștientă, care împinge copilul înainte, și el nu înțelege cum, unde și de ce.

Este posibil să echilibrăm această impresie cu intelectul? Aici, trebuie să avem mare grijă, că să construim totul pe înțelegere reciprocă, simpatie, de exemplu, și privind aceste subiecte, trebuie să fii prieten copilului tău, şi nu părinte. Într-adevăr, în acest caz, copiii pur și simplu nu își văd părinții, pentru că sunt adânciți în experiențele lor. Pentru ei, lucrul important este ceea ce se întâmplă în lumea lor.

Aș încerca să organizez o adunare a fetelor acasă, şi aş încerca să le câștig încrederea, că un copil la vârstă lor. Fii cu ele; spune-le ce ai simțit tu la vârstă lor, ce fel de probleme ai avut cu fetele. Poate soția ta o să își amintească și ea ceva din copilărie.

Dar trebuie să participi că un copil. Fetele trebuie să te vadă într-adevăr că fiind de vârstă lor, deși un pic cam demodat, dintr-o altă generație. E foarte interesant.

Bineînțeles, copiii vor râde un pic de ține, dar, asta este deja o interacţiune reciprocă. Iar pe părinți nu trebuie să îi deranjeze faptul că fetele râd un pic de ei, ca și cum nu i-ar auzi. De fapt, ele ascultă şi înțeleg complet.

Din „Conversatii cu Michael Laitman”, KabTV, 11/12/13

.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Toate revoluţiile umanităţii au cerut egalitate, nu pentru un standard minim de trăi, nu pentru „colindătorii în deşert”, ci pentru a oferi oamenilor condiţii normale. Aşa încât taxele să nu fie la dispoziţia voită a câtorva care au ocupat puterea, sau în timpul nostru, al parlamentului.

Astăzi, toate vieţile noastre sunt denaturate esenţial: guvernele colectează banii de la cetăţenii lor şi apoi fac ce vor, fără să întrebe nimic. „Voi ne-aţi ales pe noi, acum lăsaţi-ne să facem ce credem noi că e corect.” Nimănui nu îi păsa de nevoile omului obişnuit. Oamenii lucrează şi plătesc taxe, iar guvernul le primeşte şi le cheltuie după cum i se pare lui potrivit.

Aşa se întâmplă peste tot în lume, în toate formele guvernamentale. De fapt, asta nu e o democraţie sau liberalism, ci o mare corupţie.

Întrebarea este: Cum este posibil să corectăm situaţia? Doar prin unirea între oameni. Dar, mulţi încearcă să folosească oamenii, dorind să ia controlul, să stea sus, la putere şi să împartă fonduri „buzunarelor” lor.

Și asta nu se va opri. Până la urmă, corupţia va ajunge la asemenea proporţii, că până nici firimituri nu vor rămâne pentru oameni. Toată lumea se confruntă cu această problemă.

Aici, doar un sistem general de educaţie, va ajută, prin care oamenii vor înţelege ce trebuie să facă, şi de ce fel de guvern au nevoie. Apoi, nu vor fi direcţionaţi greşit, şi nu vor mai pune în spatele lor un alt guvern corupt.

Până la urmă, ei vor vedea şi vor şti că în unirea dintre ei se află puterea divină a creaţiei, care permite nu numai abandonul lucrurilor care nu sunt necesare, ci şi construirea a ceea ce este dorit. Doar atunci, prin educarea oamenilor, ceva nou poate fi creat.

Nimic altceva nu va ajută. Astăzi, câţiva oameni deştepţi se contrazic şi discută despre politică, credite, taxe, bugeturi; dar asta este o mare minciună, şi în spatele ei se ascunde luptă pentru un scaun, pentru muncă uşoară. Și nu va fi niciun beneficiu din asta pentru nimeni, în afară de cel „norocos” care apucă scaunul.

De-a lungul istoriei umane, la timpurile formării, principală problemă era lipsă educaţiei oamenilor. A învaţă oamenii să citească şi să scrie, şi ceva ştiinţă, fără o conexiune adevărată şi unire, nu este o adevărată educaţie.

 Din a treia parte a Lectiei zilnice de Cabala, 20/03/14, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Din toate timpurile, până în ziua de astăzi, umanitatea a avut aceeaşi structură: Rav (învăţător, ghid), grup de Cabalişti şi restul umanităţii. Toată munca avansează conform explicaţiilor lui Rav, iar grupul le execută. La început, există o conexiune în grup şi numai după aceea este posibilă diseminarea către restul umanităţii, în cercuri.

Dar metoda rămâne aceeaşi metodă, incluzând aceleaşi etape şi ele pot fi realizate numai dacă îl elevăm pe Rav. Desigur, nu este vorba de acţiuni externe, aşa cum se întâmplă în alte doctrine. Este vorba de sfatul lui Rav despre cum să atingem adeziunea cu Creatorul. Asta se cheamă onorarea lui Rav, pentru că el este la un nivel superior nouă. Îi onorăm direcţia, cuvintele lui.

Avansăm atunci când construim relaţiile corecte dintre noi; în alte cuvinte când realizăm Tora până la punctul în care îndeplinim regula sa principală, „Să îţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi”. Iar pe măsură ce diminuăm măreţia lui Rav în ochii noştri, cădem.

În plus, în măsura în care ridicăm sau coborâm măreţia lui Rav în ochii noştri, aşa ne aflăm în urcare sau în cădere. Este spus: „Un student care este exilat – învăţătorul lui este exilat cu el” (Makkot 10a). Depinde de student să ştie să îl estimeze pe Rav, să estimeze metoda şi modul de corectare depinde complet de estimarea importanţei mijloacelor pentru realizarea adeziune cu Creatorul.

De asemenea, atunci când studentul lucrează la măreţia mijloacelor, poate atinge scopul, care este măreţia Creatorului, măreţia caracteristicilor de dăruire, iubire şi conexiune. Toate acestea depind în mod absolut de munca la măreţia lui Rav şi a prietenilor. Obţinem scopul în conexiunea dintre prietenii care construiesc reţeaua corectă de conexiune şi o înţelegere detaliată a tuturor părţilor din conexiune. Dacă cineva nu este pregătit să dăruiască conexiunii cu prietenii, dar are succes în integrarea în ea şi ridicarea deasupra ego-ului, asta se numeşte Ibur (concepere), starea de embrion.

În această stare, este descoperită o rezistenţă din ce în ce mai mare la conexiune, care se numeşte fetus, iar de fiecare dată el trebuie să se anuleze în faţa grupului, în faţa măreţiei lui şi în faţa măreţiei lui Rav, iar mulţumită acestora continuă să se dezvolte până când toate etapele conceperii sunt completate. După aceea, există perioada de hrănire (Yenika), când este pregătit să primească pentru a dărui, să participe mai activ la conexiune, simţind cât de practică şi de adevărată este aceasta. Astfel termină anii de hrană şi ajunge la o stare în care vase de primire grele se trezesc în el. Atunci poate participa activ la muncă, construind noi conexiuni, clarificând şi creând caracteristicile de dăruire şi iubire, ceea ce se numeşte descoperirea Creatorului printre prieteni.

Această formă începe să se clarifice din ce în ce mai mult, tot timpul. La început se face numai prin Ahoraim (posterior), pentru că este imposibil să vezi faţa Creatorului până la completarea corecţiei, iar după aceea se va revela chiar şi faţa Creatorului, adică dăruirea şi iubirea absolută se va revela între noi în vasele corectate.

Toate acestea au loc numai dacă persoana îl apreciază pe Rav şi grupul şi lucrează la măreţia acestora, încercând să treacă prin urcări şi coborâri. Dacă reuşeşte în urcare, i se dă imediat o cădere, adăugându-se un nou strat al dorinţei de a primi, pentru a se ridica mai sus şi mai sus.

Numai în conexiunea dintre prieteni este posibil să vezi întregul câmp de lucru, locul în care se realizează condiţia „Nu există nimeni în afară de El” – adică Lumina, forma dăruirii şi regula generală, „să îţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi”, care este vasul. Totul se revelează numai în grupul care este direcţionat spre Rav.

Este scris, „Iubirea de prieteni ne este suficientă”, dar „un student care este în exil, învăţătorul este exilat cu el”, care înseamnă că dacă un student reuşeşte să se ridice deasupra exilului şi a dispreţului pentru Rav şi grup, atunci iubirea de prieteni îi completează toate defectele. Toate corectările sunt incluse în iubirea de prieteni.

Dacă reuşim să ne păstrăm atenţia în zona care se află între noi – zonă pe care trebuie să o umplem cu dăruire, iubire şi ajutor reciproc, pentru ca „de la iubirea de om la iubirea de Creator” – în aceeaşi măsură avansăm. Principalul lucru este să nu uităm că toate acestea sunt revelate în conexiunea dintre noi.

Toate nivelurile caracteristicii de dăruire pe care o obţinem – Nefeş, Ruah, Neşama, Haya şi Yehida – trebuie să fie descoperite între noi iar cu cât ne apropiem mai mult unul de altul, vom descoperi în cele din urmă cea mai înaltă conexiunea dintre noi, care se numeşte Creatorul. Forma sa este nivelul Keter, Yehida, în toate nivelurile. Dacă în fiecare stare atingem ultimul nivel, Yehida, atunci simţim prezenţa Creatorului

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala din 26.03.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când Abraham şi-a adunat grupul, el a spus babilonienilor: „Oricine este pentru Dumnezeu, (lasă-l să vina) la mine!”. Acesta era de fapt mesajul lui. El nu a căutat pe cei care pur şi simplu nu erau fericiţi cu lumea asta, ci pe oamenii care au înţeles şi au simţit că cel mai important lucru era înălţarea spirituală – ridicarea deasupra egoismului şi căutarea forţei superioare. Mesajul lui Abraham a fost pentru cei care au vrut să descopere Creatorul.

Cam vreo 5000 de oameni au răspuns apelului sau. Îi atrăgea ideea lui, scopul lui, şi mijlocul de atingere a scopului era unirea.

Abraham a atras bărbaţii de partea lui, iar Sara pe femei şi, împreună, au muncit pentru a face prozeliţi. Cu alte cuvinte, studenţii lor au fost îndrumaţi cum să muncească pentru a dărui şi să lucreze împreună la conexiunea dintre ei, pentru că, fără conexiune, ei nu ar fi primit Lumina Superioară. Acest grup a ajuns în final casa lui Abraham, o familie cu care a părăsit Babilonul şi a ajuns în Canaan.

Multe lucruri s-au întâmplat de-a lungul acestui drum spiritual. Grupul s-a format, iar structură lui s-a clarificat. O parte din dorinţe nu mai erau folosite şi au murit, iar alte dorinţe s-au născut şi s-au dezvoltat. Astfel, au avansat până în perioadă lui Iacob, linia de mijloc, când au apărut probleme a unei noi calităţi.

Copiii lui Israel trebuiau să descopere lipsă Egiptului, care se dezvăluie în linia de mijloc a lui Iacob. Unul din băieţii lui, Iosef, a început să simtă starea de măreţie (Gadlut) în interiorul lui, şi era contracarat de fraţii lui. Nu se mai putea înţelege cu ei, şi nu mai putea locui cu ei, pentru că el simţea că Aviut (îngroşarea) nivelurilor mai adânci ale dorinţei, lipsea aici, iar fără ea nu putea ajunge la împlinirea sa. Fraţii lui nu l-au înţeles, şi el a avut nevoie atunci de Faraon. Iosef este rezultatul lui Abraham, care l-a întrebat pe Creator: „O, Doamne Dumnezeule, cum o să ştiu că o voi moşteni?”. Era de fapt Iosef, cel care se putea conecta la această mare dorinţă de a primi şi să o ataşeze Israelului, în starea de măreţie, şi tânjind la Yashar El (Direct către Dumnezeu).

Apoi, ei au avut nevoie de Tora, metoda care permite tuturor să înţeleagă clar şi să simtă faraonul dinăuntrul lor, că să continue această muncă pentru a dărui, aşa încât ei să atragă în mod conştient asupra lor, Lumina care îi reformează. Acestea sunt faze noi ale muncii spirituale, care sunt mai intense, dar stilul rămâne acelaşi: conexiune, atragerea Luminii care reformează, iar apoi conexiunea şi atragerea Luminii încă o data, şi tot aşa iar şi iar. În acest fel avansam.

 Din partea a patra a lecţiei zilnice de Cabala, 7/10/13, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Putem explica conceptele înţelepciunii Cabala, „mecanismul Cabalistic”, folosind limbajul dorinţelor pe care toată lumea îl înţelege.

Să ne imaginăm vasul dorinţei de a primi, sub forma unui pahar. Dorinţa generală este alcătuită din multe lucruri, dorinţe pentru mâncare, sex, familie, bani, onoare şi cunoaştere.

Atunci când le studiem, vedem că fiecare în particular şi toate împreună, sunt împărţite în cinci părţi, cinci straturi, de la zero la patru.

Astfel, eu pot primi doar ceea ce intră în dorinţa mea. Dacă este o dorinţă mică, voi primi foarte puţin, iar cu cât dorinţa creşte, cu atât voi putea să primesc mai mult în mine, până când atinge dorinţa maximă şi voi fi gata să înghit întreaga lume. Aşa lucrează ego-ul meu.

Atunci, cum mă schimb? Cum încetez să mai primesc pe baze normale? De fapt, ele mă limitează. Cât de mult pot primi şi cine îmi va da? Deoarece acţionăm conform cu un plan egoist, am ajuns la o criză generală. Atunci, poate există o altă metodă?

Ce ar fi dacă îmi restricţionez dorinţa, creând o partiţie deasupra ei şi folosind-o nu pentru a mă umple eu ci pentru a umple dorinţele altora? Vreau să le dăruiesc, ceea ce se numeşte Lumina Reflectată (Or Hozer).

Totuşi, cum pot să îi umplu pe alţii? Trebuie să îi simt pentru a înţelege asta. Acesta este motivul pentru care eu construiesc o nouă dorinţă deasupra, dorinţa pentru alţii. Apoi, îi umplu, adică dorinţele altora nu ale mele. Dacă cu toţi ne umplem unul pe celălalt, ne conectăm unul cu celălalt iar Lumina Superioară este întotdeauna împreună cu noi.

Dacă Lumina îmi umple dorinţele mele obişnuite, nu pot simţi nimic altceva. Acum un minut îmi era sete, dar am băut apă şi dorinţa a dispărut. Atunci, cum pot să primesc plăcere în mod continuu? Pentru asta eu trebuie să fac o gaură în fundul paharului meu, pentru a mă conecta cu paharul altuia prin acea gaură. Apoi, toată plăcerea va trece prin mine către altul şi amândoi vom fi umpluţi, dar, acum, voi avea Lumina pentru mine şi pentru altul (1+1) şi voi putea primi o dublă plăcere.

Astfel, pot conecta din ce în ce mai multe noi pahare şi să primesc plăcere pentru întreaga lume. Creatorul este deasupra mea, iar întreaga lume este cu mine, toţi oamenii şi astfel primesc toată plăcerea din lume.

Asta pare aşa de simplu, dar oamenii nu o ştiu. Pot trage ceva din viaţa şi să vadă că este corect. Dar, de fapt, vorbim despre elemente care nu sunt legate de dorinţa de a primi şi psihologia ei uzuală, ci de dorinţa de a dărui. Dacă încercăm să umplem dorinţele acestui lumi, atunci este psihologie. Dacă căutăm o modalitate de a umple întreaga lume şi nu pe noi înşine, asta se face prin educaţie integrală (IE).

În cele din urmă, acţionăm conform unor calcule psihologice simple, dar singura diferenţă este că nu atragem pentru noi. De fapt, nu putem face asta astăzi pentru că suntem într-o criză globală şi nu avem altă alegere.

Din congresul virtual „O America” din 11/17/13,  Lectia 3

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Tora, „Exodul” 35:1 – 35:3: Atunci a adunat Moise toată obştea fiilor lui Israel şi le-a zis: „Iată ce a poruncit Domnul să faceţi: şase zile să lucraţi, iar ziua a şaptea să fie sfântă pentru voi, zi de odihnă, odihna Domnului; tot cel ce va lucra în ziua aceea va fi omorât. În ziua de Şabat să nu faceţi foc în toate locaşurile voastre. Eu sunt Domnul!”

Iniţial, avem de a face cu dorinţa egoistă a omului sau a societăţii.

Tora ne spune că tot ce ne trebuie pentru a ne depăşi ego-ul este să ne adunăm împreună într-un singur întreg. Aşadar, această Paraşa (porţiune a Torei), e numeşte „VaYikahel” (Adunaţi).

Vorbeşte despre strângerea tuturor părţilor separate, distante şi ostile ale sufletului colectiv, care se găsesc în noi toţi şi pe care trebuie să le strângem, ca un puzzle, într-un singur suflet.

Prin conexiunea acestor părţi, începem să le aranjăm sub influenţa Or Makif (Lumina înconjurătorare), caracteristica dăruirii şi iubirii Creatorului. Dacă încercăm să fim ca El, în măsura eforturilor noastre, El ne va influenţa şi ne va ajuta să ne strângem într-o conexiune reciprocă, integrală.

Apoi vom vedea cum caracteristicile noastre reciproce creează ceva întreg, un fel de imagine completă, care în înţelepciunea Cabala se numeşte Parţuf, adică un bloc sau o structură.

Acest Parţuf este compus din Sefiroţi: Hesed, Gevura, Tifferet, Neţah, Hod, Yesod, Malhut. În primele şase Sefirot, care simbolizează cele şase zile ale săptămânii, trebuie să muncim la strângerea părţilor separate ale sufletului. Dacă reuşim, atunci Lumina va termina această strângere, lucrând asupra eforturilor noastre din cele şase zile de muncă. Ia apoi nu va mai trebuie să facem ceva, deoarece în ziua a şaptea munca noastră se termină.

Dăm posibilitatea Luminii să termine această sudare dintre noi, în care apoi apare unitatea completă a sufletului, din părţile separate pe care le-am adunat.

Terminăm o săptămână şi începem una nouă. O parte şi apoi o altă parte se strânge şi, în acest fel, adunăm întregul suflet comun. Printr-un număr de astfel de acţiuni obţinem adunarea spirituală a tuturor părţilor, devenind o unitate completă, o imagine a lui Adam (om), care înseamnă Dome (similar Creatorului). Prin asta, obţinem corectarea completă a umanităţii, pe care trebuie să o atingem.

Aşadar Şabat este o zi sfântă, pentru că în această zi acţionează Lumina, ne influenţează eforturile şi le termină. Este ca şi cum noi, prin cele şase zile, creăm munca care trebuie făcută, iar în a şaptea zi Lumina o execută.

Dacă în această a şaptea zi continuăm să muncim, atunci este ca şi cum am fi bucuroşi de această spargere a sufletului lui Adam, pentru că încercăm să facem munca în locul Luminii. Aceasta este cea mai mare violare a întregului sistem al corectării.

În general, noi facem parte din muncă iar Lumina face altă parte din muncă. Dacă facem noi toată munca, aducem o şi mai mare distrugere în sistem şi chiar o şi mai mare respingere a tuturor părţilor pe care le adunăm în timpul săptămânii. În general, este preferabil să nu faci nimic decât să strângi toată săptămână şi să continui chiar şi în a şaptea zi. În acest fel, negăm întreaga metodă de corectare a sistemului şi tot progresul.

Deci, anterior zilei a şapte, este necesar să ne terminăm eforturile, adică să ne oprim în cea de a şasea zi şi să îi dăm posibilitatea Luminii să sudeze toate părţile. Este spus: „Va fi o zi de odihnă pentru voi” În general, omul munceşte şi nu doar se odihneşte. În acest timp, simţim în sfârşit unitatea gradual a celor şase părţi într-un singur întreg şi terminăm corectarea nivelului spiritual prezent. Iar după aceea, corectăm următorul nivel şi tot aşa, săptămână după săptămână.

Din emisiunea de pe Kab TV „Secretele cărţii eterne” din 10.10.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

In stiri (din mnenia.zavah.ru)  „Dupa auzirea acestui sfat la un porgram de televiunie pe primul canal rusesc, scriitorul Yuri Mowaor-Muradov a raspuns: – Cand am auzit acest apel acum 25 de ani am facut asta si am emigrat in Israel …”  Inteleg  evreii care au ramas acolo pentru tot felul de considerente, din cauza unui atasament sentimental fata de stat, din cauza afinitatii fata de cultura , pentru motive economice si ideologice …Am o plangere diferita impotriva lor . Timp de decenii am tot auzit aceasta fraza sanctificata : Du-te inapoi in Israel ! din gura rezidentilor nativi ai maretei Rusii, betivi incorigibili si oameni educati, oameni normali, saraci si bogati, fitosi stilati din capitala, si locuitori din locuri indepartate.

Si vreau sa spun evreilor care locuiesc in Rusia ca dupa toate acestea trebuie sa raspunda acestui apel. Acesta ar trebui sa fie un raspuns normativ si nu doar un pumn in fata antisemitilor, care este de asemenea un raspuns leigtim la aceasta situatie.

Vorbesc despre un raspuns adecvat la nivel verbal .Si asta pentru ca iesind afara din studio si trantind usa tare in urma nu este un raspuns . Asta este acceptat mai degraba ca un raspuns neputincios pentru cineva care nu are nici un raspuns la sfatul „fierbinte” care sute de mii sau daca nu milioane de rusi sunt gata sa subscrie.

Yarmolnik este o figura publica; declaratia sa poate cauza rezonanta pe scara larga. Nu se poate justifica pe sine spunand ca se pare ca a fost jenat,  ca comportamentul josnic al oponentului sau a fost oarecum o supriza pentru el. El a fost crainic la televiziune pentru multi ani; nu se simte el inhibat din cauza proiectoarelor din studio, camere video si microfoane. El nu se poate baza pe atacul oponentului prinzandu-l cu garda jos.

Chiar si eu ,  vad ca problema cu Evreii apare ca un fundal in fiecare argument in Rusia ,politic sau economic , pe subiectul ordinei sociale, atunci cand vorbim despre democratie ,etica, ecologie, si ,asa cum vedem acum , chiar si intr-o discutie despre un subiect aparent complet cosmopolitan cum ar fi protectia fratilor nostrii mai mici.

De ce au ajuns evreii la o astfel de opozite publica neasteptata ? Nu stiu care ar putea fi raspunsul lui sau alaltor evreii din Rusia. Dar stiu ca daca ei raman in continuare intr-o tara in care o astfel de masa maer de oameni se intreaba de ce nu pleaca pentru Israelul lor, atunci ei ar fi trebuit sa vina de mult cu un raspuns .  Fiecare ar trebui sa aiba raspunsul sau in conformitate cu opiniile sale ,sentimentele si principiile.

Pentru Yarmolnik oportunitatea unica de a raspunde intregii Rusii pe canalul de televiziune principal a devenit posibil. Ca acelasi „transplatat” anit semit i-a dat posibilitatea de a raspunde.  Yarmolnik a trebuit sa faca asta pentru toti evreii care locuiesc acolo  si pentru evreii din intreaga lume  care sunt hraniti cu auzul acestor strigate nepoliticoase si de asemenea in cele din urma de dragul Rusilor in sine.

Elar fi trebuit sa raspunda: „Traim in Rusia in conformitate cu asta si acest drept, exista un drept etic , si toate cerintele legale pentru noi ca sa traim aici. Depinde de tine sa permiti asta aici si nu intr-o alta natiune.”

Ar fi putut sa aminteasca de stramosii care au varsat sange aparand aceasta tara ,vorbind despre barbati si femei care au vindecat boli, care au invatat copii.care au creat industrii, care au servit oamenii cu creativitatea lor  ani de zile.  Si in cele din urma sa aminteasca de generaiile stramosilor nostrii care sunt ingropate in solul acelei natiuni.

Nu stiu , eu scriu acum toate acestea imporovizat, dar este posibil sa se prepare discursul temeinic si bine gandit si luat in considerare data viitoare.

Depinde de tine sa ti acest discurs macar odata si nu sa trantesti usa, nu va mai faceti singur mizerabil si insultat ; acest lucru este de iertat in altcineva, dar pentru tine pentru voi scriitorii, jurnalistii , actori si oameni de stiinta, este de neiertat.  Da un raspuns coplesitor fara sa intri intr`un conflict verbal cu un idiot.  Foloseste un microfon si o camera care difuzeazain intreaga tara si in final tine un discurs pregatiti si convingator care va fi ulterior „citat” zeci de ani in reactie cu situatii ca aceasta.

Dar acum, declaratia  „Yarmolnik,du-te inapoi in Israel”, a fost spusa si intr-adevar ce a facut ,s-a ridicat si a plecat, iar acest lucru cuprinde si se extinde pe intreaga  limba rusa. “

Comentariul meu: In ciuda tuturor lucrurilor,vad ca sfatul de a pleca inapoi in Israel este complet corect, legitim, si natural de la un rus cu privire la un evreu . Ne putme cauta scuze intr-o lume moderna unde fiecare este amestecat si pierdut…dar acest lucru nu este asa . In orice loc in care exista o relocare masiva de la un loc la altul, sunt create conflicte ,uneori pentru zeci de ani sau chiar si sute de ani mai tarziu. Exista o legatura speciala intre oameni, intre ei si o respingere speciala intre oameni. Oricat de ok ar parea in timpul nostru de azi cum ca totul este gata pentru o amestecare completa, diferentele intre oameni inca exista se manifesta si necesita corectare.

Cabala spune ca exista 70 de natiuni in lume si poporul Israel.  Oricat s-ar amesteca acestea , aceasta mixtura este doar la nivel artificial extern, si acolo va fi nevoie sa fie corectata ca o unitate interioara. Aceasta va aprea in lumea noastra ca o singura integrala  lume gobala  ,care este ceea ce vedem in zilele noastre.  Si de aceea noi evreii ,am primit oportunitatea de a revela metoda unificarii, intelepciunea Kabbalah, prin intoarcerea noastra in Israel, mai tarziu aducand asta natiunilor lumii. Asa ca sfatul de a merge inapoi in Israel isi are locul si timpul sau

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce am nevoie de o familie?

Raspuns: Nu e intamplator ca in prezent familia se afla in criza. Asta trebuie sa ne impinga sa ne analizam si sa ne cercetam viata. Ca rezultat, va trebui sa ajungem la concluzia ca intreaga lume trebuie sa fie ca o singura familie.

In intreaga lume, are loc o criza in familie. Si se va intensifica si mai mult, atata timp cat noi nu ne hotaram ca ceea ce e general si individual, trebuie sa fie egal.

Adica, noi trebuie sa avem grija de o mare familie in intreaga lume, sa unim miliardele de oameni intr-o singura familie. Doar atunci putem intelege principiile despre cum sa ne construim propria familie si cum aceste familii ar trebui sa se conecteze una cu alta.

Trebuie sa trecem printr-o criza, ca sa realizam ca noi avem nevoie de o noua abordare ideala, integrala si globala. Vom mentine familia nu din cauza comoditatii, si nu din cauza mancarii si a obiceiurilor cu care ne-am obisnuit din copilarie.

Familia va primi in plus o valoare mai inalta, pentru ca noi vom stabili relatii bune in ea si intre familii, unindu-le intr-o vasta familie aflata in crestere. Si, din acest motiv, vom avansa la  o noua viata, catre revelatia fortei superioare a naturii, intre noi.

Un barbat este legat de sotia lui prin copiii lor, prin obiceiuri, datorii si gospodarie. Dar acum, noi trebuie sa simtim ca suntem conectati in acelasi mod, cu toate celelalte familii: prin datorii, avantaje si dezavantaje comune. Pana la urma, noi am intrat intr-o lume integrala, si avem un cont comun, cu respect pentru fortele superioare ale naturii. Ni se cere sa unim toate familiile intr-una singura.

Ori realizam asta noi insine, ori vom primi multe lovituri, prin care, pana la urma, vom intelege ca actuala criza este destinata sa ne oblige sa stabilim o noua conexiune intre noi. Nu este destul sa imbunatatim relatiile in familia proprie. Nu vom reusi sa mentinem relatiile de familie, sa crestem copiii adecvat, si sa traim in armonie cu familia, daca nu ne hotaram ca noi trebuie sa ajungem la asentimentul ambientei generale a unei familii in intreaga lume, sau macar in tara.

Acest principiu va determina educatia pe care o dam copiilor acasa, in scoli si gradinite, si va determina valoriile societatii noastre. Va fi peste tot, ca o opinie comuna. Astfel, cred ca institutia familiei va trebui sa treaca printr-o mare revolutie, ca sa ne aduca la nivelul urmator, la o noua privire la natura umana si viata noastra pe pamant. Noi trebuie sa ne schimbam complet.

Familia este cea mai veche fundatie care il acompaniaza pe om, de-a lungul evolutiei lui. Chiar si pe timpul cand maimuta inca nu s-a dat jos din copaci, familia deja exista. Dar, acum este timpul pentru mari schimbari calitative, dupa care ne vom ridica la un nou nivel, intr-adevar, la nivelul fintei umane.

Din „O viata noua”, KabTV, 15/02/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este aşa de dificil să înţelegem Cabala?

Răspuns: Dacă încerci să o înţelegi cu mintea, este dificil, dacă nu imposibil, pentru că a înţelege Cabala, viaţa şi menirea, trebuie schimbat creierul şi organele de simţ, iar asta este făcută de Lumină, datorită eforturilor practice din cerc, în legătura pământeană cu proprietatea superioară a dăruirii.

Cabala este o metodă practică, pentru că este posibil să înţelegi despre ce vorbeşte numai în dorinţele şi mintea schimbată.

Concluzie: O persoană trebuie să participe şi să se predea grupului.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Shamati 86: „Si ei au construit orase- depozit”: Mai există în Zohar încă o mențiune, că şarpele îşi înclină capul şi loveşte cu coada sa. Aceasta înseamnă că, uneori, el îl lasă pe om să ia asupra sa povara credinței mai presus de rațiune, care este înclinarea capului, dar îl loveşte cu coada.

La început, egoul permite persoanei  să avanseze, când Sitra Achra (cealaltă parte) are nevoie de Lumina. Dacă o persoană nu avansează ea nu va primi nimic. Prin urmare, înclinația rea operează în mod ocolitor şi pare să elibereze o persoană, permițându-i să înainteze în scopul de a obține succesul, să înțeleagă şi şă simtă mai mult.

Apoi, egoul prinde persoană şi o înghite din nou. Apoi o eliberează doar pentru a o mai înghiti încă odată. Acesta este modul în care egoul se joacă cu noi, că pisică cu şoarecele. Acesta este rostul Faraonului care îi aduce aproape. Este explicat că, în mod deliberat, el aduce Israelul la căință, pentru ca, ulterior, să ia de la ei totul, sub propria lui autoritate. De aceea Ari a scris că Faraonul a sorbit toată abundența care a coborât la cei de jos. El a supt din Oref şi din gât, care este considerat capul corpului, adică ar vrea să ia totul în vasele sale de recepție.

Principalul lucru este să nu dispere. La urmă urmei , o persoană vede că nu obține nimic în ciudă mării sale dorințe pentru conectare, înțelegere, simțire şi muncă în diseminare, şi de a face tot ceea ce a fost necesar. Dintr-o data , ea cade în EGO din nou într-o stare şi mai rea decât înainte.

Această reapare de multe ori pe durată celor 400 de ani. Principalul lucru aici este suportul grupului, luând, implicându-se în activități, îndatoriri, el se leagă foarte strâns. Este mai bine dacă grupul observă muncă să, aşa că dacă acesta cade, grupul imediat îi acordă atenția şi începe să aibe grijă de el.

O persoana funcționează că un piston: avansează, dorind să ajungă la dăruire , şi vrea să facă orice cu scopul de a o obține, dar atunci  – boom –  totul se transformă invers şi cade în egoism; şarpele loveşte cu coada şi înghite toate rezultatele. Apoi, o persoană se ridica şi merge înainte încă odată, plină de putere şi spirit de viață sperând să simtă şi să obțină totul, şi, încă odată, cade neputincioasă,  disperată că dorința de a se bucură a luat totul.

O persoană trebuie să treacă prin multe astfel de stări, şi nimeni nu ştie când se va termină. La urmă urmei, întunericul Egiptului ne aşteaptă la sfârşit. În primul rând, avansam de la 7 ani de saţietate la 7 ani de foamete şi apoi la plăgile Egiptului, după care vine întunericul. În întuneric, am ieşit dintr-o data şi în grabă din Egipt.

Nu putem ştim ce e pe cale să se întâmplă în momentul de dinaintea exodului  de la miezul nopții. Prin urmare, trebuie să ne dezvoltăm puternic. Totul se bazează pe un principiu simplu ” că a înghițit bogății, şi apoi îi vomită din nou”  Dorința de a se bucură înghite de fiecare data atributele dăruirii pe care o persoană doreşte să le obțină. Egoul ia totul şi trage o persoană înăuntru.

În cele din urmă, egoul este sufocat şi nu poate conține, reține, tot ce a înghițit. La urmă urmei dorință de a dărui atinge un punct critic în dorință de a bucură , iar apoi există o explozie, iar o persoană este eliberată de dominația egoului.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 4/8/14, Şamati nr.86

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→