Monthly Archives: mai 2015

Fii atent la avertizările din Tora

Tora, Leviticul 26:23 – 26:24, 26:26: Dacă nici după asta nu vă veți îndrepta și vă veți împotrivi Mie, atunci și Eu voi veni asupra voastră și vă voi lovi de șapte ori pentru păcatele voastre. … Pâinea care vă hrănește o Voi lua de la voi; zece femei vor coace  în cuptor pâine pentru voi și vă vor da pâinea voastră cu cântarul și veți mânca și nu vă veți sătura.

Fraza „Și veți mânca și nu vă veți sătura” înseamnă că nicio împlinire nu vă va satisface. Lumina de Hasadim care trebuie să ne corecteze și să ne ridice la nivelul spiritual va fi revelată în cele mai sofisticate și dificile forme fiindcă nu suntem pregătiți pentru asta.

Vedem din prima că aceste probleme au s-au aplicat de mulți ani în lume, culminând cu holocaustul. Toate acestea au fost scrise foarte clar și detaliat în sistem dar, noi nu suntem compatibili cu nivelul la care ar trebui să fim așa că, sistemul introduce corecții care sunt revelate într-un mod atât de neplăcut și de negativ.

„Veți mânca din carnea fiilor voștri și carnea fiicelor voastre o veți mânca. Voi dărâma construcțiile (înălțimile) voastre și Voi sfărâma stâlpii idolilor voștri; trupurile voastre le Voi prăbuși sub dărâmăturile idolilor voștri și Spiritul Meu vă va respinge” (Leviticul 26:29 – 26:30).

Am ajuns și în lumea corporală la astfel de cazuri când, în vremuri de foamete teribilă părinții și-au mâncat copiii.

După Profeție, va urma un timp în care mamele milostive își vor găti și își vor mânca copiii. Asta nu înseamnă că lumea va înnebuni și vor începe să omoare copii fără să înțeleagă ce fac. Este vorba despre starea care îi va forța prin calitățile lor necorectate și, se vor supune orbește.

Aceasta este cea mai de jos stare a nivelului interior, care se referă la respingerea totală a planurilor Creatorului. Ea poate fi într-adevăr revelată dacă continuăm să disprețuim și să nesocotim legile Naturii Superioare. Creatorul ne va aduce pur și simplu la această stare.

În filmul lui Charlie Chaplin „Goana după aur”, există o scenă în care, de foame, el are halucinație și își vede prietenul gras ca pe un pui uriaș și, începe să-l vâneze cu cuțitul și cu furculița adică, totul se întâmplă în interiorul omului. Tora ne vorbește despre astfel de stări la nivelul spiritual dar, putem ajunge cu siguranță la ele la nivelul corporal.

Dacă vă iubiți copiii și vreți să aibă un viitor strălucit, dați atenție la ceea ce spune Tora. Haideți să învățăm să ne iubim unii pe alții.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne”

 

Sunt gata să sar în Marea Roşie

Rabaş, „Ce însemnă binecuvântarea „Un miracol mi s-a întâmplat în acest loc” în muncă”: de aceea, este spus legat de exilul din Egipt: „Aduceţi-vă aminte că aţi fost sclavi în Egipt,” ceea ce înseamnă că a fi slab este foarte rău, pentru că Israel a suferit în Egipt.

Asta însemnă pe de o parte că au simţit un pic  ce reprezintă Israel (Iaşar-El, directă către Creator) şi, pe de altă parte, au realizat că  o forţă opusă îi guvernează. Astfel, au început să simtă că sunt sclavi, ţinuţi împotriva voinţei lor.

De aceea este spus „aduceţi-vă aminte”, ceea ce înseamnă că ar trebui să ne amintim suferinţele pe care le-au îndurat acolo. Atunci există motiv să ne bucurăm pentru ieşirea din Egipt.

Ar trebui să regrete cu adevărat sclavia şi să vrea să schimbe situaţia pentru a schimba dominaţia unei forţe cu altă forţă, dominaţia Creatorului. Atâta timp cât Faraonul conduce, vrem dominaţia Creatorului  şi  astfel să ne strângem forţele, împreună, până când trecem prin cele 49 de porţi ale impurităţii, în spatele cărora se revelează forţa dăruirii, Creatorul, ceea ce se numeşte exodul din Egipt.

Este imposibil să ieşi din Egipt cu o mică recunoaştere a răului pe care egoul nostru îl produce. Trebuie să fie o stare de nesuportat, în care moarte este mai bună decât această viaţă. Sunt gata să sar în Marea Roşie şi să fac totul pentru a nu mai rămâne în egoul meu.

Acesta este motivul pentru care această muncă poate fi făcută numai în grup, unde toată lumea munceşte împreună şi sunt incorporaţi unul în altul. Toată lumea colectează toate eforturile şi senzaţiile sclaviei de la ceilalţi şi astfel simte că trebuie să iasă, că nu mai poate rămâne acolo. Acesta este motivul pentru care munca pentru conexiune dă tuturor un sentiment atât de puternic de durere, pentru a ne forţa să cerem  ieşirea pentru mântuire.

Din partea a patra a  Lecţiei zilnice de Cabala 4/2/14, Scrierile lui Rabaş

Faraonul se vede numai în centrul grupului

Atunci când cineva merge la război împotriva propriului egoism, ar trebuie să îşi amintească că grupul este alături de el şi în el va descoperi puterea care îl va ajuta să se lupte cu el însuşi, împotriva Faraonului, împotriva naturii sale.

Trebuie să îmi imaginez că mă aflu în afara mea şi mă uit la o bestie, la mine însumi, din afară. Apoi mă identific cu grupul şi de acolo mă uit la corpul meu, la toate caracteristicile mele, dorinţele şi gândurile mele, şi le consider ca fiind Faraonul meu. Şi fac aşa până când corpul meu este rafinat şi se integrează în grup, care este standardul meu pentru dăruire. Aşa ajung la conexiune.

Cer să pot să simt puterea dăruirii în grup, care mă conduce şi mă ţine. Toate acestea se găsesc în centrul grupului. Dacă nu există Arvut (garanţie reciprocă), atunci nu îl voi descoperi pe Faraon.3

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/2/14, Scrierile lui Baal HaSulam

Cum sa ajungem la o democratie adevarata

Experimentul din Singapore: Dictatura corecta

Intrebare: In martie, anul acesta, Lee Kuan Yew, unul din fondatorii „Miracolul economiei din Singapore”, a murit. Intr-un loc gol, pe marginea unei mlastinoase Malaezia, cu nimic in jur, doar o baza militara engleza, intr-o scurta perioada de 50 de ani, cea mai prospera natiune din lume a fost stabilita. Dar,  in aceasta tara, nu exista niciun strop de democratie, in sensul pe care il intelegem noi in statele dezvoltate. Cum a reusit aceasta tara sa faca ceea ce mari state ca America si Anglia au facut, in timp ce si-a mentinut cea mai stricta conducere si dictatura?

Raspuns: Eu nu percep democratia in acelasi fel in care ea exista peste tot, sau ca ea merita sa fie numita democratie. Aceasta nu este conducerea oamenilor, ci o imitatie: o mana de oameni iau controlul asupra resurselor economice,  politice, sociale, si militare; ei spun ca acolo este democratie, si ca ei actioneaza in numele oamenilor.

Atata timp cat suntem sub influenta egoismului din interior, fara forta altruista a naturii care sa il echilibreze, nu poate exista o democratie. O democratie este construita pe contrast, pe o balanta, si echilibrul dintre doua forte, una pozitiva si una negativa; egoul nostru si forta daruirii si a iubirii. Exista o forta a urii si a respingerii, si o forta a atractiei si a conexiunii, care trebuie sa fie echilibrate intre ele. Daca egoul este echilibrat de o forta pozitiva, atunci nu poate fi rau. Si invers, iubirea si daruirea, fara ego, pot duce la un si mai rau extremism decat egoul.

Cu alte cuvinte, noi suntem creati intr-un sistem care este in balanta dintre plus si minus, intre care doar ramane sa declansam o tensiune anume, care da orientatia corecta pentru toata munca sistemului. Iar, daca forta pozitiva nu exista sau e minima, si exista doar din frica de anihilare, atunci, nu indeplinim conditiile pentru o democratie. Noi „picam” din sistemul in care cele doua forte sunt descoperite. Deci, cand ne aflam doar in sistemul egoistic, ce ni se potriveste cel mai mult, este dictatura corecta.

Daca un rege conduce o tara, atunci el are grija de tara lui, de oamenii lui, nu ii anihileaza, si ei il considera a fi insemnat. El este stapanul! Dar intr-o tara democratica, nu exista niciun stapan. Noi lasam alegerile sa decida cine actioneaza volanul pentru doi, trei, sau patru ani, si atunci ce? De ce sa ii pese elitei de ceea ce va fi dupa aceea? Ei nu vor fi alesi iar, asa ca ei trebuie sa apuce tot ce pot, atata timp cat ei controleaza. Asa ca, dictatura din Singapore este un sistem minunat de guvernare. Democratia sub forma unui Sanhedrin.

Intrebare: Am auzit ca seful corect al statului trebuie sa fie cabalistii, care, stiind legile naturii, vor conduce in interesul intregii societati. Care va fi baza impulsului moral al comportamentului lor? Nu vor fi ei infectati cu lacomie; nu vor vrea ei sa se imbogateasca, dupa ce vor ajunge la control?

Raspuns: Exista un concept si anume un Sanhedrin (marea adunare), in care 120 de intelepti cabalisti se aduna, se conecteaza intr-un cerc, si discuta despre toate punctele de la ordinea zilei. Discutia nu se bazeaza pe diferentele de opinie, ceea ce e tipic lumii noastre, unde se crede ca adevarul se naste din disputa. Nu exista niciun adevar in disputa, pentru ca, de la inceput, ne mentine la nivelul animal, si nu ne putem ridica deasupra lui. Iar noi trebuie sa ne autodepasim, pentru ca nivelul nostru poate doar sa ne duca la un nivel mai inalt. Se pare ca ne ridicam la urmatorul nivel, de unde este posibil sa vedem cum sa ajungem la el.

Asta se intampla cand oamenii se unesc intr-un singur, complet intreg, in ciuda diferentelor de opinie, si, anihilandu-si egoul, ei ajung impreuna la o inima si minte comune. Aceasta este o unica tensiune interioara si munca practica. Dintr-o faza a unirii, si doar prin ea, ei se completeaza unul pe altul; ei incep sa ajunga la o opinie comuna. Dar nu este legata de opiniile personale; ci mai mult, este simtita prin unirea comuna. In aceasta forma trebuie sa se manifeste sistemul de guvernare a unei tari si a oamenilor.

Cum pot fi evitati conflictul si dezacordul?

Intrebare: Astazi, multe tari incearca sa reconstruiasca acest model, la un nivel sau altul. De exemplu Turcia, in care guvernul s-a redus treptat in mainile unei singure persoane, sau Rusia, care nici macar nu ascunde ca traieste si se dezvolta multumita unui singur om. Mai sunt o multime de alte exemple, in tari mai putin dezvoltate. Inseamna ca formarea unei piramide guvernamentale ca aceasta, este singura cale posibila pentru omenire? Deci, de unde este posibil sa iei astfel de oameni care sunt multumiti cu o asa metoda de conducere? Si, pana la urma in Singapore, care nu era corupt la inceput, toate locurile cheie au fost ocupate de rudele lui Lee Kuan Yew. In final, s-a format un fel de casta.

Raspuns: Desigur ca acest model nu poate exista pentru totdeauna intr-o tara ideala, atunci cand incep coruptia, lupta pentru putere, etc. Pentru ceva timp, isi poate mentine pozitia pe un ideal, dar, dupa aceea, totul se deterioreaza de-a lungul cailor egoiste obisnuite.

Intrebare: Cum ar evita cabalistii  sa se ajunga la aceasta situatie in conducerea tarii?

Raspuns: Prin faptul ca ei sunt uniti intre ei, cei 120 de mari intelepti ai poporolui ar evita conflictul si diferentele in opinie. Special in aceasta situatie, ei ar fi inceput sa discute despre o anumita problema si din unitatea lor, ar obtine un raspuns. Pana la urma, unirea intre ei este urmatorul lor scop, la care trebuie sa ajunga si sa includa in ei pe toti oamenii.

Intrebare: Mesele rotunde, pe care le organizeaza studentii tai, constituie o mica versiune a acestei forme de unire?
Raspuns: Da. Discutiile sub forma meselor rotunde sunt organizate in toata lumea, nu doar in Israel. In mod activ noi formam o adunare, o discutie in cerc a barbatiilor si femeilor, care implementeaza unirea, prin detasarea si depasirea de sine. Fiecare se investeste in ceilalti, si toti isi doresc sa fie absolut egali, cu niciunul mai mare sau mai mic in niciun fel. Noi tindem sa gasim un sistem exact al echilibrului interior intre noi, si sa il urmam, astfel incat toti vor fi egali si integrati unul in altul, se vor pierde pe ei insisi in unirea noastra, si din starea „eu” vom ajunge in starea „noi”. Iar apoi, din starea „noi”, vom ajunge in starea „unul”, precum un om cu o singura inima.

Din „Conversatii cu Michael Laitman”, KabTV, 1/04/15

O limuzină ca dar pentru un dușman de moarte

Dintr-un articol de Rabaș: ”Ce este binecuvântarea, ”…cine a făcut pentru mine un miracol în acest loc” în muncă? : Așa cum este scris, ”Am fost robi ai Faraonului în Egipt (Deuteromul 6:21),  adică au îndurat suferință în Egipt și, de asemenea, ” …  Fiii lui Israel gemeau sub povara muncilor … ” (Exodul 2:23), deci idea de Mițva (poruncă) „Amintirea Egiptului” ne-a fost dată nouă, așa cum este scris, ” …  ca să-ţi aduci aminte de ieşirea ta din pământul Egiptului în toate zilele vieţii tale” (Deuteromul 16:3).

Asta nu spune că sclavia în Egipt a fost dificilă ci, mai degrabă, dificultatea a constat în inabilitatea de a dărui. Sunt gata să muncesc și să fac tot ce este necesar, dar nu văd că prin asta aș dărui în vreun fel Creatorului. Asta se numește ”exil” și ”sclavie”.

Faraonul trage toate rezultatele muncii mele; totul merge la el. Asta nu vorbește de dificultatea muncii, ci despre rezultat. De fapt, eu nu pot să îi dau nicio satisfacție Creatorului. ”Fiii lui Israel gemeau” din această cauză și nu pentru că munca lor era dificilă.

Fără nicio conexiune cu dificultatea muncii, îmi este greu să vad că nu sunt pregătit să dăruiesc Creatorului, măcar într-o anumită măsură. Acesta este un discernământ foarte important. Strigătul nu a fost pentru oboseala sau extenuarea din cauza muncii, ci vorbește numai despre relația cu Creatorul. De fapt, văd că dușmanii mei de moarte iau toate eforturile mele.

Este un sentiment foarte puternic. Imaginați-vă că tot ce ați câștigat în această lume se duce la cel mai crunt dușman al vostru. Să spunem că ați pus deoparte bani, pentru o perioadă de tip; ați visat să vă cumpărați o limuzină și deodată descoperiți că nu mai există nici un ban și că vecinul vostru conduce o limuzină nouă.

Comentariu: Cea mai mare frustrare în cei șapte ani de foamete este că tu continui să faci aceeași muncă; investești în grup și diseminare, ca în cei șapte ani de bunăstare, și știi că Faraonul va lua toate rezultatele și tu vei fi chiar și mai descurajat.

Răspuns: Nu, te gândești că lucrezi ”de dragul dăruirii.” Iar în final, atunci când viguros ai făcut toată muncă, cu iubire și devotament, reiese brusc că toate acestea au fost de dragul tău, iar Creatorul nu a primit nimic. Nimic nu se consideră dăruire și tu ești acum un egoist chiar și mai rău decât înainte. Aceasta este sclavia în exil.

Iar problema este nu că aceasta te costă multă sânge, transpirație și lacrimi, ci mai degrabă că rezultatul nu a ajuns la destinația corectă, că Creatorul nu a primit nicio satisfacție. Și nu îmi pare rău pentru că El nu a primit nicio plăcere de la mine, ci mai degrabă că prin acțiunile mele nu a am reușit să îi dau Lui satisfacție (chiar dacă sunt în ascundere fața de El). O persoană urcă pe treptele detașării de el însușii și vede cum Faraonul nu o lasă să dăruiască.

Întrebare:  Nu îmi pot imagina cum este posibil să mă detașez de Faraon pentru ca toate fructele muncii mele să meargă la Creator.

Răspuns: Dacă o parte din inima ta se găsește cu Creatorul, atunci vei simți asta, ca fiul tău și oamenii  care sunt aproape de tine. De aceea este spus ”Ca un om cu o singură inimă.”

Din partea a patra a  Lecției zilnice de Cabala din 4/2/14, Scrierile lui Rabaș