Întrebare: Are fiecare persoană un suflet, și acesta este veșnic?

Răspuns: Numai o persoană care construiește sufletul are unul. Construirea unui suflet înseamnă atingerea nivelului iubirii altora. În măsura în care aş atinge dragostea altora, simt dragostea lor în dorința mea corectată, un sentiment care se numeşte Lumina Superioară.

Dorința cu Lumina în interiorul acesteia, care este absolut scopul dăruirii şi dragostea pentru alţii se numește suflet. Lumina este sentimentul de forță superioară, a Creatorului, în interiorul dorinţei. Dorința care are ca scop iubirea faţă de alții și Lumina care o umple, ceea ce înseamnă ceea ce simt în dorinţa mea de iubire cu scopul de a dărui altora este numit suflet.

Vasul sufletului este dorința și umplerea dorinţei este Lumina Superioară. Acesta este modul în care ne descoperim sufletul. Astfel, este clar că inițial nimeni nu are un suflet, dar toată lumea îl poate dobândi dacă îşi corectează atitudinea faţă de ceilalţi. Viața noastră este aranjată astfel încât în ​​cele din urmă toată lumea îşi va atinge sufletul, indiferent cum.

Dacă vorbim despre națiunea care îl va atinge prima, poporul Israel este destinat pentru a ajunge la atingerea sufletului primul. Acum, în generația noastră oricine poate face acest lucru.

Acesta este motivul pentru care înțelepciunea Cabalei este revelată, metoda care ne spune cum să atingem sufletul din dorința egoistă, cum se schimbă dorința în beneficiul altora, conform principiului „iubeşte-ţi prietenul tău ca pe tine însuți” , când întreaga națiune israeliană începe să se angajeze în ea și atinge acest nivel, statutul care se numește suflet, şi când toate națiunile lumii nu prea vor fi capabile să facă același lucru.

Oricare ar fi situaţia dacă îl poate atinge națiunea israeliană atunci  va curge, de asemenea şi înspre alte naţiuni. Toate problemele și corupția care au fost în ultimul timp descoperite în Israel anunţă că am început să corectăm sufletul nostru de mult timp, dar acum suntem rămaşi în urmă.

Din israelian Programul Radio 103FM, 5/10/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Până la urmă calea suferinţei este ca un copil obraznic care este chelfănit până când spune că vrea să studieze. Vrei? Te rog, începe. El face un pas înainte și din nou nu vrea așa că trebuie să fie bătut din nou până când spune că el vrea și avansează din nou.

Aceasta este calea suferinței care are o perioadă posterioară si una anterioară în fiecare fază. În partea posterioară primim mari suferințe până la moarte și războaie, iar apoi, neavând de ales, suntem de acord și facem un pas înainte a cărui  dimensiune este determinat de suferințele pe care le primim. Acest lucru ne dă suficient combustibil pentru a ne face să ne dorim să scăpăm, iar acest lucru este modul în care avansăm.

Evadarea în suferință este calea rea. Noi avansăm, dar este foarte greu pentru că primim lovituri de la fiecare punct de-a lungul vieţii până când în cele din urmă avansăm, în ciuda lenei și a încăpățânării noastre,  scăpând de suferințe.

Loviturile devin din ce în ce mai concentrate şi, eventual, vom începe să simţim că nu este suficient pentru a scăpa pur și simplu. Am primit deja atât de multe lovituri, aşa ca de ce nu mă mișc? De ce sunt atât de prost şi încăpăţinat? Când voi învăța vreodată?

Aceasta este ceea ce cred mulți oameni că se întâmplă în aceste zile, când se uită la planeta noastră și vedem cum ni se ruinează viețile , de ce ne batem, ne luptăm, și ne urîm unii pe alții? Cum putem scăpa de toate astea?

Dar toate acestea nu sunt suficiente pentru a face un pas înainte. Avansarea noastră trebuie sa fie spre atingerea unui obiectiv, nu să scăpăm de lovituri ca animalele care fug. Trebuie să știm calea, să înțeleagem de ce a fost dată pentru noi și în ce scop, în scopul de a avansa ca ființe umane.

Aceasta înseamnă că pe lângă forța care ne împinge de la spate prin suferințe, trebuie să dezvoltăm o forță care ne va trage mai departe, prin aprecierea iubirii, dăruire, adeziune, integritate, și măreția Creatorului. Dacă nu avem această forță nu vom fi capabili să ne mișcăm și nu vom fi capabili de a scăpa de suferință. Ele vor deveni din ce în ce mai mari, în scopul de a nu ne obliga pur și simplu să scapăm de ele, dar pentru a atinge măreția scopului.

Nu ar trebui să credem că suferința corporală obișnuită în lumea noastră ar ajuta umanitatea să depășească criza. Noi, Bnei Baruch, va trebui să ne apropiem de oameni și să le aratăm calea, astfel încât aceasta va atrage binele. Numai atunci vom putea să avansăm.

Din a 5-a parte a Lectiei zilnice de Cabala 5/14/14, scris Baal HaSulam

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Capitolul săptămânal al Torei „Bambidar” ne spune cum a fost construita armata israeliană. Invățăm cum s-au adunat în jurul Tabernacolului și ceea ce a fost afișat pe steagurile fiecărei tabăre, etc.

Aceasta vorbește despre construirea sufletului general: despre forțele, intențiile, și atributele din care este făcut. Structura sufletului general ne amintește de structura unui atom, in care numai acele părți care pot rezista radiațiilor nucleului, radiației daruirii, pot fi aproape de nucleu. Este în conformitate cu principiul prin care taberele se aduna și sunt clasificate.

Se spune că este interzis să te apropii de Tabernacol deoarece poti muri („străinul care se apropie va muri”). Acest lucru înseamnă că vasele tale, dorințele tale, este posibil sa nu reziste, și astfel să devină egoiste, făcându-te să mori spiritual.

Comentariu: Dar toată omenirea acceptă aceste cuvinte ca legi rigide și o amenințare de moarte fizică.

Răspuns: Legile naturii sunt într-adevăr, rigide, deoarece sistemul care guvernează lumea este foarte greu și fără compromisuri, dar toată lumea urmează încă fluxul de bunătate.

Din emisiunea KabTV „Secretele Cartii Eterne” 31/12/14

Filed under: Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→