Daily Archives: 14 iunie 2015

Pace adevărată, decât un calm temporar

Întrebare: Este posibil să obținem aceeași stare echilibrată, armonioasă, la care ne aduce studiul Cabala, prin plecarea în concediu și odihnă?

Răspuns: Atâta timp cât o persoană nu este suficient de dezvoltată, poate să meargă în vacanță și să fie satisfăcută. Călătorește departe de oraș, părăsindu-și locul de muncă, competiția, deconectându-se de știri și calmându-se.

Dar noi vorbim despre oameni care au devenit conștienți că sunt dominați de forța egoistă.

Aici, o vacanță nu va ajuta pentru că omul simte că nu poate să se odihnească în pace. Nu poate scăpa de gândurile că viața sa goala îi alunecă printre degete, că se va termina fără niciun beneficiu.

Omul devine disperat de faptul că nu se poate realiza în viață. Nu se poate odihni pe un șezlong la piscină sau la mare. Egoismul, dorința de a primi, arde în el, nelăsând-ul să se odihnească. Nu vede unde ar putea să se împlinească. Viața sa este goală.

Vedem că astăzi, această dispoziție este foarte comună, judecând după cantitatea de droguri și antidepresive pe care le consumă oamenii. Toată lumea suferă, dar mulți au ajuns deja la realizarea faptului că putem să trecem peste acest punct mort.

Aici, le putem explica că există o soluție, nu doar o suprimare sedativă, temporară, a forței rele, lăsând corpurile noastre animale să se odihnească ca o pisică ce stă tolănită la soare și nu se gândește la nimic.

Metoda Cabala ne permite să descoperim forța pozitivă a naturii și să stabilim echilibrul între cele două forțe, negativă și pozitivă, combinând plusul cu minusul în sine. Atunci când plusul și minusul ajung în echilibru, atunci între ele descoperim lumea spirituală, o dimensiune superioară, stare noastră următoare, lumea viitoare.

Apoi ne vom vedea nu în această lume, stând tolăniți pe plajă sub soare, lângă mare, nu înconjurați de obiecte materiale ca pietre, animale și oameni, ci într-un câmp de forțe care ne guvernează lumea. Ne ridicăm la nivelul acestor forțe și aici găsim sursa fericirii și împlinirea.

Din emisiunea de pe Kab Tv ”O viață nouă” din 18.12.2014

Cum să nu pierdem timpul

Întrebare: Există câteodată sentimentul că este dificil de folosit timpul, că îl pierdem. Ce ar trebuie să evităm, pentru a nu pierde timpul?

Răspuns: Întregul univers constă din două forțe, forța dăruirii și cea a primirii, plus și minus. Trăim cu toți în forța primirii, de aceea suntem limitați.

Cât putem primi ceva de la cineva? Nu sunt capabil să primesc liber din anumite surse, așa cum aș dori. Poate un copil răsfățat, al cărui părinți îl iubesc u o iubire absolută, îi pot dărui tot ce îți dorește, dar opțiunile lor sunt limitate.

Dara dacă dorința mea crește și sunt într-o societate în care toată lumea este ca mine, atunci nu suntem în stare să ne împlinim dorințele. De aceea, oameni se aruncă în droguri, devin depresivi și așa mai departe, pentru că nu se pot împlini.

Forța primirii este foarte limitată, dar forța dăruirii nu. Într-adevăr, poți dărui fără limite. ”Dacă aș beneficia de o stare de dispoziție bună și un simț al vieții, aș dărui bucuros”.

Problema noastră este că suntem organizați în așa fel încât primim plăcere din primire și nu din dăruire. Numai dacă dărui copiilor tăi, rudelor, celor iubiți, atunci apare plăcerea din dăruire. Cu cât dărui, cu atât ne bucurăm mai mult. Avem numai câteva exemple de acest fel, dar acestea sunt limitate în timp și nu cresc în intensitate din dăruirea plăcerii.

Aici, putem continua să explorăm. Cum ar fi viața dacă o organizăm nu prin forța primirii, ci prin forța dăruirii? Dacă toți ne-am naște cu ea sau am dezvolt-o și am trăi în această paradigmă, atunci nu ar fi limitată în timp.

Am simți timpul în mod diferit – nu cu sensul unei constante lipse de împlinier, atunci când simt timpul între ceea ce vreau și atunci când primesc ce am vrut. Din contra, timpul se va reduce la zero, măsurat între atunci când vreau să dăruiesc și când dăruiesc.

Dacă pot dărui și am ceva care să dăruiesc, atunci nu am timp. Simțul timpului dispare. Atunci nu mai vorbim despre timp, ci despre acțiune. În alte cuvinte, lăsăm timpul în afară. Aceasta este statuat în fizica modernă și în cea mai mare parte a psihologiei, în psihologia dăruirii și nu a primirii.

Din emisiunea de pa Kab TV ”O viață nouă” din 22.04.2015

Comunismul: Utopie sau realitate (partea a treia)

Genele spirituale ale poporului evreu

Întrebare: De ce evreii, în special, țin întotdeauna la ideea revoluționară de a deveni o singură familie?

Răspuns: Este natural ca această idee era foarte apropiată evreilor, când au ieșit din Zonă de așezare din Rusia. Ei au simțit că li se deschide o nouă fereastră pentru a dispărea prin ea, și fără niciun regret, ei și-au abandonat credința, pentru că îi depășea; ea nu le dădea răspuns la nicio întrebare, și îi obligă să păstreze orbi ce era scris în cărțile lor de legi religioase. Ei nu au vrut să trăiască în exil (în sate izolate), așa că revoluția însemna pentru ei libertate, și au început să se integreze activ în ea.

În afară de asta, o dorință ardea în ei, să aducă întreagă omenire la o societate fericită, pentru că această dorință este latentă în caracterul evreiesc. Cu toate acestea, este îngropată sub multe alte straturi egoiste, care sunt tipice încăpățânării poporului evreu. Rezultă că, pe de o parte, egoul evreilor țintește spre convergență, ajutor reciproc, și colaborare între ei. Pe de altă parte, însă, el țintește spre opusul complet: competiție, îmbogățire, și separare.

În principiu, un caracter bipolar le este tipic, un caracter  foarte ascuțit în manifestarea lui pozitivă și negativă, pentru că pe o perioadă de 1500 de ani, din zilele lui Avraam, până la distrugerea celui de al doilea templu, Beit HaMikdash,  evreii au trăit conform legii: „Iubește-ți prietenul că pe tine însuți.” După aceea, au căzut din acest nivel de iubire reciprocă, în ură.

Ei au păstrat impresii din cunoașterea celor două niveluri, așa că ei nu s-au odihnit și nu au ascuns asta în ei. Ei au păstrat impresii din cunoașterea celor două niveluri, ca să fie neliniștiți și în contradictoriu înlăuntrul lor. După cum se spune: „Oriunde sunt doi evrei, sunt patru opinii”, și așa este într-adevăr.  Toate acestea derivă din trecutul lor.

Când le vine vreo idee care se potrivește cel puțin uneia dintre cele două direcții, fie că împlinirea egoistă sau cea altruistă (comunistă), ei sar și plonjează în ea, mai întâi cu capul.

Așa a fost și în Rusia, când s-au grăbit să înființeze comunismul, pentru a aduce întreagă omenire la fericire. Nu s-au gândit la nimic altceva. Până la urmă, în acele timpuri, distrugerea, foametea, tifusul, terorismul și huliganismul, au izbucnit în Rusia. Cine își putea imagina să se îmbogățească pe spatele altora, în astfel de condiții, iar apoi să întoarcă totul într-o altă direcție? Nu se putea!

Dar, a apărut aici o contradicție între cei care erau atrași și tentați de luminoasele fețe ale comuniștilor, și cei care au crezut că acest lucru trebuie să fie ținut sub o observație precisă. La final, Stalin și micul lui grup au căpătat puterea, pentru că oamenii le erau mai apropiați, și îi înțelegeau mai bine decât ideile lui Trotsky și adepții lui, pe care au încercat să le realizeze în interiorul maselor.

În orice caz, îl înțelegem pe Marx, pentru că el a explicat că înființarea comunismului cere o cercetare continuă. Nu trebuie să ne uităm la teoria lui prin prismă oportunistului, care a denaturat-o și a pregătit terenul pentru o revoluție fără nicio bază, pentru că Marx a explicat că o țara că Rusia, conform evoluției ei sociale, nu se adecva pentru realizarea nici celui mai mic pas în direcția societății comuniste.

Întrebare: Când vorbim despre procesul general al evoluției umane și rolul poporului evreu în asta,  înțelegem că nu există coincidențe. Totul se întâmplă natural. Evreii din Rusia imediat au acceptat ideea comunismului, și s-au dezrădăcinat înspre ea, și departe de religie, care de fapt nu le-a permis să se autorealizeze pentru 2000 de ani.

Răspuns: Zonă de așezare din Rusia nu le-a dat evreilor posibilitatea să se autorealizeze. În afară de asta, imaginea generală a religiei care a început să evolueze deja din mijlocul secolului, și-a jucat partea ei acolo. Egoul nostru a început să crească și să se ridice deasupra opiniei acceptate de toți despre Dumnezeu, iad, și răi. Nu mai era posibil omului să rămână primitiv, subjugându-se unei astfel de vieți, pentru un paradis anume din viață viitoare. Egoismul în creștere, nu i-a permis să acționeze astfel! A atras omul în tot felul de direcții, rupându-l în bucăți: în industrie, comerț, artă și cultură, peste tot unde era posibil!

Evreii nu au avut o așa posibilitate pentru că au fost la comandă Țarului, privind Zonă de așezare, iar când, deodată, toate aceste legi au picat, s-a eliberat tot iadul imediat.

Va continua