Dorinţele egoiste conduc lumea. Încercăm să absorbim în noi cât de mult putem şi vedem că aceste dorinţe nu pot fi împlinite. Toate încercările de a le satisface ne conduc câtre moarte.

Oricât de mult ne-am umple cu tot felul de: mâncare, sex, descoperirii, bucurii familiale, cunoaştere, etc., tot ajungem la concluzia că nu rămâne nimic după ele. Din contra, apare o lipsă şi mai mare care duce la dezamăgire.

Credem că plăcerea pe care o vom primi este egală cu dorinţa necesară ei, dar atunci când plăcerea intră în dorinţă, aceasta creşte de două ori şi ne lasă de două ori mai goi. Asta pentru că Lumina şi dorinţa se anulează una pe alta lăsând un gol de două ori mai mare.

Aşa a fost viaţa noastră până în zilele noastre. Omul intră în lume gol şi lasă viaţă de două ori mai gol. Trecem printr-o mulţime de încarnări, până când începem să înţelegem că nu merită ă mai urmărim nimic; nu ajungem nicăieri.

Gradual, umanitatea devine conştientă de acest lucru şi începem să căutăm adevărul. Iar asta ne aduce la metoda cu ajutorul căreia este posibil cu adevărat să fim împliniţi. Dar această împlinire nu intră direct în dorinţa de a primi ci se realizează prin împlinirea celorlalţi. Aşadar, în acest caz iubirea pentru alţii este vitală şi astfel avem o posibilitate infinită de a ne bucura în timp ce ei se bucură, noi ne bucurăm împlinindu-i pe cei pe care îi iubim.

În lumea noastră există exemple de acest fel, la nivelul animal instinctiv al naturii, atunci când îi împlinim pe copii şi pe cei pe care îi iubim. Iar în lumea spirituală totul este mult mai puternic, pentru că acolo noi ne împlinim unul pe altul nu pentru că iubim pe cineva de la început, dar dăm naştere la iubire pentru nişte străini şi chiar pentru oameni care ne provoacă repulsie. Această iubire nu apare doar aşa, din neant, ea vine cu ajutorul Luminii Superioare. Atunci când o persoană se obligă să îi servească pe alţii, începe să dea naştere în ea la sentimentul de iubire pentru ei, pentru că ei îi devin dragi, ca un copil adoptat într-o familie, datorită investiţiilor făcute de ei în el, părinţi încep să îl iubească chiar mai mult decât copilul lor biologic.

Înţelepciunea Cabala ne învaţă cum să dăruim altora şi să ne împlinim prin asta. Dar noi nu vorbim de dăruire pentru a primi. Principalul lucru este primirea în scopul dăruirii. Atunci eu mă împlinesc şi simultan îi împlinesc şi pe alţii. Scopul meu este să îi împlinesc pe ei! Dar în final, împlinirea rămâne în mine. Aici apare „extinderea”, care ne este incomprehensibilă nouă astăzi, pe care o persoană începe să o obţină atunci când este implicată în înţelepciunea Cabala.

Din emisiunea de pe Kab TV „Conversaţii cu Michael Laitman” din 10.06.2015

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Spui că lumea este condusă de Satan, înclinaţia rea. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Este egoismul nostru, care are diferite nume: dorinţa rea, Satan, diavol, Azazel, etc. Reiese că lumea noastră este condusă de dorinţele noastre necorectate, egoiste. Dacă spun că Satana este în interiorul meu, înseamnă proprietatea egoistă din mine.

Întrebare: Dacă Satan este un atribut, de ce este desenat cu coarne şi copite?

Răspuns: Coarnele, copitele şi coada sunt fanteziile oamenilor. Apropo, aceste elemente pot fi găsite şi în Cabala, în limbajul corporal care exprimă anumite atribute spirituale. De aceea, este absolut interzis să descrii asemenea imagini şi să îţi imaginezi că există forţe şi atribute spirituale care au o asemenea formă. Nu există nimic rău în natură în afara egoismului nostru.

Întrebare: Atunci de ce oamenii îl descriu pe Satan într-o asemenea modalitate înfricoşătoare?

Răspuns: Aceste imagini au apărut în timpul ultimilor 500 de ani. Pe de o parte, Satan este desenat în imaginea unui om, pe de altă parte ca o bestie înfricoşătoare. În acest fel se relaţionează în mod inconştient omul la înclinaţia sa rea, egoismul, care ne incită în mod constant. Cuvântul „Satan” provine din cuvântul din ebraică „Leastin” care înseamnă a flecări, a provoca, a incita.

Din emisiunea de pe Kab TV Conversaţii cu Michel Laitman din 10.06.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Mult timp, umanitatea a visat la democraţie şi libertate de exprimare. S-a vărsat mult sânge în lupta pentru acest drept. Libertatea de exprimare este una dintre cele mai importante reuşite ale omului modern.

Când dictatorii ajung la putere, primul lucru pe care îl fac este să limiteze libertatea de exprimare. De ce este atât de important pentru noi să ne exprimăm liber gândurile şi opiniile?

Răspuns: Dorinţa pentru libertatea de exprimare izvorăşte din egoismul uman şi din dorinţa noastră de a fi „important”. Libertatea de exprimare adaugă „greutate” socială atunci când stăm mândri şi ne exprimăm opinia. Astfel ne demonstrăm prezenţa în această viaţă şi în această lume.

Dorinţa de a se exprima pe sine derivă din egoismul nostru; toată lumea o are. Atunci când egoismul nostru creşte, devine din ce în ce mai complicat şi mai solicitant. Astfel, cere o paletă mai largă de exprimare de sine.

În urmă cu mii de ani, oamenii nu simţeau nevoia să vorbească deschis. Trăind într-un sătuc, nu le lipsea libertatea de exprimare: Şi, oricum, despre ce aveau ei de vorbit?

Omul modern apreciază libertarea de exprimare, dar şi ştim ce este? Dacă înseamnă libertatea de a spune orice vrem, atunci cum suntem siguri de corectitudinea punctelor noastre de vedere? Chiar înţelegem că suntem responsabili pentru cuvintele care pot să rănească pe cineva?

Acelaşi lucru poate fi spus despre alegerea celor care ne conduc. Înţelegem că suntem responsabili pentru viitorul ţărilor noastre şi chiar pentru cel al întregii lumi atunci când votăm?

Libertatea de exprimare depinde de nivelul de dezvoltare al unui om, şi de înţelegerea a ceea ce spune şi de cum influnţează spunând ceea ce spune. Acestea nu sunt discursurile din Hyde Park din Londra, care au ca scop să distreze turiştii.

Înainte de a profita de libertatea de exprimare, trebuie să fim educaţi corespunzător pentru că aceasta impune o mare responsabilitate. Nu doar cuvintele rostite sunt arme puternice, dar chiar şi gândurile noastre. Gândurile noastre plutesc peste tot în lume şi se lovesc unele de altele, creând un câmp de gânduri care are impact asupra noastră şi asupra întregii lumi.

Astfel, libertatea de exprimare ne obligă să fim la un anumit nivel şi să acceptăm o responsabilitate imensă. Atunci când spunem ceva cu voce tare, trebuie să fim siguri că vorbele noastre care se împrăştie peste tot în lume vor consolida corectarea în loc să demnonstreze numai adevărul meu aşa cum îmi pare mie în egoismul meu.

Din KabTV, O viaţă nouă, 21.06.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→