Întrebare: Ca și copil, am avut mereu senzația că toată lumea este un vas. Cerul era capacul și eu eram la fundul vasului ca o mică insectă.

Toate poveștile despre Pământ ca fiind rotund și larg au devenit necredibile în comparație cu sentimentul interior că eram izolat, închis, prins fără scăpare. Ce este acest sentiment?

Răspuns: Acesta este un sentiment foarte adevărat despre lumea noastră închisă. În plus, aceasta este închisă astfel încât, pe de-o parte, ne vedem pe noi într-un fel de spațiu imens, dar pe de altă parte, acest spațiu este mort, nu are nimic în el.

Și chiar dacă am fi existat nu în această minge mică, dar într-o altă galaxie, ar fi fost același lucru, nu aș fi capabil să scap de mine. Doar că acolo ar fi fost alte condiții  ale naturii neînsuflețite, și ce altceva?

Noi chiar suntem într-o “oală cu un capac”, și dacă nu ieșim din această situație, atunci putem să ne așteptăm la un sfârșit amar, nu este nimic de făcut aici. Dar acest sentiment îi ajută pe oameni să ia în considerare de ce natura ne-a facut ființe inteligente și ne-a dezvoltat de la niște particule neînsuflețite la cele mai complexe organisme; până la urmă, nu se poate ca acest lucru sa fi fost fără scop.

În măsura în care pare, în spatele trupului fizic, intern, psihologic(care este chiar mai intern), mai există abilități suplimentare și posibilități, forțe secrete și caracteristici care trebuie descoperite în noi.

Cum omul o dată a apărut dintr-o maimuță, așa și umanitatea trebuie să aibă altceva în dezvoltarea sa internă. Noi mergem spre ea și Înțelepciunea Cabalei ne explică cum să ne dezvoltăm în noi înșine.

Astăzi umanitatea a atins deja un sentiment de confruntare finală în relațiile sale mutuale, și asta trebuie rezolvată deoarece dependența constantă de confruntare între națiuni și oameni este foarte primitivă, limitată, închisă și nu ne permite să ne detașăm de acest vas gigantic al lumii noastre.

Deci aceeași unitate care astăzi domina peste mase mai mari și mai largi o să ne aducă soluția acestei probleme. Vedem conform depresiei pătrunzatoare din lume, conform nevoilor de îmbrățișări, conform războaielor și tulburărilor fără sfârșit, că umanitatea caută o scăpare, dar nu știe ce să facă.

Oamenii se întorc din nou la religii și nu găsesc nimic în ele, ceea ce înseamnă că o opoziție apare printre oameni.

Asta este o căutare a soluției problemei. Este mai profundă decât libertatea sau lipsa de libertate. Cu alte cuvinte, dacă văd un fel de scop în fața mea dar care nu oferă libertare, o să-l accept, iar dacă nu văd scopul, este deja sfârșitul.

Dar cât de mult este acest scop conectat cu libertatea, nu știm. De fapt, este întotdeauna conectat cu libertatea, dar astăzi noi nu înțelegem ce înseamnă asta.

Potrivit Cabala, dacă vrei să fii liber trebuie să încetezi să te îngrijorezi cum să intrii mai înăuntrul tău și trebuie să începi să lucrezi înafară, pentru binele altora.

Și atunci când în loc să te îngrijorezi pentru tine, începi să-ți faci griji pentru alții, în loc să te iubești pe tine, îi iubești și îi simți pe ei, și ei devin singura ta sursă de grijă și iubire, gânduri și unități, atunci o să fi liber. Liber de ce? Liber de tine. Doar în acest caz avem posibilitatea să ieșim din noi.

Altfel, mereu o ne înșelăm pe noi, susținând că nu suntem egoiști, că suntem liberi, și lucruri de genul ăsta. Având în vedere că ego-ul ne cuprinde în acest “vas” general, este normal că este maestrul sclavismului aici.

Va continua..

Din emisiunea de pe Kab TV “Ultima generaţie” din 11.06.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cabaliștii vorbesc despre lumea spirituală cu cuvinte din această lume, ceea ce ne face confuzi. Citim în Tora despre construirea Cortului revelării (Tabernaclu) și mintea noastră înțelege acest lucru ca pe o activitate fizică.

Cabaliștii spun că putem în cele din urmă să descoperim spiritualitatea dacă citim aceste cărți încercând cu toată puterea noastră să coborâm în adâncimile cuvintelor și să clarificăm ce este ascuns cu adevărat în spatele fiecărui cuvânt.

Întrebare: Deci Moise nu este un bătrân cu părul alb, cu barbă lungă?

Răspuns: Bineînțeles că nu! Moise este o trăsătură. Nu vorbim despre oameni sau obiecte, ci numai despre trăsături. Nu despre o persoană rea, ci despre rău, nu despre o persoană avară ci despre avariție. Lumea spirituală are caracteristicile în forma lor cea mai pură.

Deci când citim porția săptămânală, trebuie să ne imaginăm o stare spirituală, lumea superioară. Dacă este scris că este necesar să construim un Cort al revelării, trebuie să clarific, care este acest instrument spiritual în care este revelat Creatorul? Ce caracteristici în mine trebuie să se potrivească cu ceea ce este în interiorul meu: Chivotul Legământului cu heruvimii, Cohanim (preoți), și Leviții cu poporul lui Israel stând în afara lui?

Încep să caut aceste caracteristici numai în interiorul meu; totul se întâmplă înăuntrul unei persoane. Toată lumea este în mine, așa cum se spune: Și o persoană este o lume mică. Chiar această lume întreagă pe care o văd acum în jurul meu este de fapt în mine.

Trebuie să încercăm mereu să reprezentăm acest lucru corect, și în cele din urmă o transfomare interioară va avea lor când voi începe să simt că se găsește cu adevărat în mine. Atunci voi înțelege cum să construiesc Cortul revelării și ce înseamnă munca Cohanim-ilor, Leviților și a poporului lui Israel care sunt în jurul meu, și cum cele 12 triburi ale mele merg înainte în sălbăticie.

Trebuie să construiesc toate detaliile menționate în Tora pornind de la caracteristicile și dorințele mele. Înaintea mea se întinde grămada dorințelor mele, și trebuie să le iau, să sortez toate forțele și caracteristicile și să clarific cum să le conectez pentru a contrui aceeași formă despre care vorbește Tora.

De pe KabTV, Capitole din Tora cu Shmuel Vilozni, 15.12.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce un copil se joacă atât de natural și autentic în timp ce pentru un adult un joc este o minciună?

Răspuns: Se întâmplă astfel pentru că noi adulții ne-am obișnuit să trăim într-o minciună: viața noastră este o minciună și jocul este o minciună. Nu este nimic rău în asta, ci pur și simplu natura noastră. Un joc este mereu o minciună și niciodată adevărul pentru că până la urmă, nu mă joc pe mine însumi ci pe cineva care aș vrea să fiu.

Nu am fi în stare să avansăm fără jocuri. Copiii percep jocul ca pe adevărul absolut și de aceea se dezvoltă și cresc. Dacă ne-am implica într-un joc cu toată inima, asemenea copiilor, nu am fi în stare să-l mai lăsăm și am rămâne în el.

Acesta este de fapt instrumentul pe care îl folosește înțelepciunea Cabala. Mi se spune: Trebuie să-i iubești pe ceilalți, și în această dragoste vei începe să-L simți pe Creator! Aici, ai un grup care este format din 10 oameni; începeți să stabiliți astfel de relații între voi pretinzând că fiecare îi iubește pe ceilalți. Trebuie să creați o asemenea atmosferă între voi astfel încât fiecare dintre voi va dispărea în ea și se va topi în dragostea pentru ceilalți.

Acționez prin intermediul acestei iubiri din nou și din nou, întrocându-mă la ea de o mie de ori pe zi până când sunt cuprins în ea până la punctul în care mă topesc în această dragoste și în această conexiune. Atunci pot ajunge le revelarea Creatorului.

Fiind cuprins în iubire, sunt cuprins în Creator. Acest lucru încetează să mai fie un joc și devine jocul vieții mele. Dar la început mă joc în mod artificial: mă prefac că-i iubesc pe prieteni și că mă anulez în fața lor fără a avea dorința de a face asta. Mă oblig pe mine însumi și mă conving că trebuie să joc această iubire, altfel nu o simt deloc.

Dar dintr-o dată resimt un sentiment cald. Ceilalți mă influențează oferind un exemplu pentru mine prin atitudinea lor iubitoare; văd că ei sunt loiali acestei iubiri și mă simt rușinat că nu le pot înapoia aceeași dragoste. Mă critic și am remușcări mereu și încă o dată mă forțez să-i iubesc pe ceilalți.

Dar când mă anulez în acest fel, încep brusc să văd că toate obiectele corporale din jurul meu încep să dispară: masa, scaunele și pereții. Toate dispar din percepția mea și numai un singur lucru rămâne – iubirea pe care o simt. Și eu dispar. Devin sclavul acestui sentiment de iubire, și nu mai rămâne nimic decât acest sentiment care îmi este exterior din moment ce eul dispare.

Eul meu este egoul meu, care dispare, și atunci încep să simt cum forța superioară, Creatorul, umple totul. Asta se întâmplă pentru că m-am anulat pe mine și acum pot să-L simt pe El. Mi-am anulat egoismul și am primit calitatea forței superioare, atributul dăruirii, și acesta este un joc adevărat.

De pe KabTV, Capitole din Tora cu Shmuel Vilozni, 02.02.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este înțelesul spiritual pentru pământul meu?

Răspuns: Pământul meu este o dorință pe care trebuie să o corectez. Una pe care nu o pot corecta singur, ci numai în unitate cu ceilalți.

Ceilalți sunt parte din sufletul meu care îmi par străini și care se găsesc aparent în afara mea. Așa că relaționez cu ei ca și cum nu există sau sunt departe de mine.

Și pot să relaționez în mod diferit înțelegând că ei sunt în interiorul meu; acestea sunt caracteristicile mele personale care sunt proiectate în afara mea de mintea mea pentru a face posibil să muncesc în mod reciproc cu ei, mai liber și mai mult, și pot să văd caracteristicile mele și pe cele ale lor ca fiind opuse.

Dacă înțeleg că ele sunt carcateristicile mele, pot să le accept. Dar dacă îmi pare că ele se găsesc în altcineva, atunci nu sunt gata să accept sau să mă apropii de această persoană. Deci o astfel de viziune a caractersticilor mele interioare sub forma a miliarde de oameni mă ajută să-mi amplific toate neclaritățile, contradicțiile și erorile ca sub o lupă.

Astfel, mă pot corecta pe mine însumi pentru că dacă persoana se află în afara mea, simt cele mai mici discrepanțe dintre noi și nu mă înșel! Dar dacă se află în interiorul meu, atunci sunt gata să fiu de acord cu tot și nu mă corectez niciodată. Astfel îmi văd interiorul în afară sub forma tuturor oamenilor din jurul meu.

De pe KabTV, Secretele Cărții Eterne, 13.08.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→