Întrebare: Înţeleg că este necesar să fiu integrat într-un grup şi să îmi îndrept toate gândurile către acesta. Dar cum pot să obţin puterea să fac asta atunci când sunt aruncat din această stare? Ce se poate face pentru a avea această forţă?

Răspuns: Cel mai bun lucru care a fost inventat pentru asta este un mediu care mă poate stimula cumva.

Altceva în afara de asta, este posibil să folosesc o alarmă de ceas sau a telefonului care să pornească automat, să mă trezească printr-o melodie. Totuşi, principalul lucru sunt prietenii cu care voi comunica din când în când şi voi începe să fiu interesat în ceea ce fac. Nu vreau de fapt să le răspund, dar sunt forţat să păstrez conversaţia să continue, iar asta mă scoate dintr-o stare rea.

Numai mediul ne salvează. În general, ce există în univers? Sunt eu sau lumea. Asta înseamnă că dacă eu nu o fac, lumea o face.

Aşadar, când simt goliciune, relaxare, un cap înţeţoşat, lipsă de inspiraţi şi un spirit elevat, nu aud sau nu îmi amintesc ce s-a întâmplat ieri, înseamnă că este necesar să umplu aceste lucruri cu măreţia grupului şi a Creatorului.

De unde este posibil să obţin această măreţie? Exact aici pot să verific cât de mult sunt conectat cu grupul, cât de mult le datorez ceva.

Să presupunem că am febră. Nu mă simt bine, iar în camera alăturată, copilul plâng . Mă ridic sau nu? Mă duc la el? Da. Fac tot ce este necesar pentru el? Da. Gradual, mă refac? Da. Ce pot să fac? Este obligaţia mea.

M-am conectat în aşa fel la grup, cu aceleaşi obligaţii? De fapt, nu trebuie să mă ridic, să mă duc la bucătărie şi să îi ajut cumva pe prieteni? Mă trezesc dimineaţa să vin la lecţie şi să stau acolo, chiar dacă sunt adormit? Vorbesc serios! Am trecut eu însumi prin toate acestea.

Fără asta, nu va reuşi nimic! Aşa cum au spus, „Dacă doctorul spune operaţie, atunci este necesar să te operezi.”

La fel este şi în ceea ce priveşte grupul. Grupul mă trage de ureche către el? Mă trag afară din mlaştină? Trebuie să facă asta dacă am semnat un contract cu ei. Altfel, pentru ce suntem împreună? Numai pentru asta. Şi asta a fost scris: „Un prizonier nu se poate elibera singur din închisoare.” (Berachot 5b). Numai grupul, mediul, puterea mediului.

Trebuie să fiu obligat grupului la fel cum sunt unui copil de care am grijă, chiar dacă mă simt rău, iar grupul, în schimb, trebuie să aibă grijă de mine la fel cum ar avea grijă de un copil, chiar dacă dispar din câmpul lor de viziune, „Ceva i s-a întâmplat, pare să fie tăcut.” Este necesar să ne facem acest gen de griji, la fel cum părinţi îşi fac griji pentru copilul lor.

Dacă nu construim acest gen de relaţii, nu va rezulta nimic! Trecem prin toate aceste situaţii numai pentru a întări conexiunea dintre noi.

Din Congresul de educaţie integrală, ziua a treia din 04.02.2014, Atelierul 5

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Către ce ar trebui un instructor să îşi îndrepte studenţii?

Răspuns: Instructorul trebuie le demonstreze studenţilor un vector al dezvoltării. Evoluţia ne-a făcut pe noi oameni şi ne-a adus la nivelul în care ne preocupăm de întrebarea legată de menirea vieţii. Dar în vârful acestei întrebări filozofice, trebuie să le explicăm copiilor noştri de ce trăiesc în această lume şi aparţin generaţiei în care s-au născut. Fiecare generaţie are misiunea sa unică, are potenţial, posibilităţi şi scopuri. Toate aceste lucruri trebuie să le explicăm adolescenţilor şi tinerilor ca parte din pregătirea lor pentru viaţă, pentru ca ei să le implementeze în mod corect.

Întrebare: Către ce realizări ar trebui instructorul să îşi îndrepte studenţii?

Răspuns: În zilele noastre, cel mai bun lucru pe care îl învaţă un copil este cum să câştige cât mai mulţi bani şi cum să îi dispreţuiască pe alţii. Asta se numeşte „a avea succes în viaţă”.

Pentru a orienta tânăra generaţie către o realizare superioară, trebuie să învăţăm ce aşteaptă natura de la noi. Trăim cu toţii în sistemul naturii şi este imposibil să îi învăţăm pe tineri lucruri care sunt complet irelevante pentru legile naturii. Dacă înţelegem vectorul de evoluţie, vedem către ce să îi îndreptăm pe tineri pentru a evita obstacolele şi piedicile care pot să le strice şi ruineze vieţile. Tineri trebuie să înţeleagă cum ar trebui să fie o societate normală, astfel, ei nu vor face greşeli care îşi au originea într-o opoziţie nefolositoare cu natura.

Dacă instructorii îşi îndreaptă studenţii în direcţia corectă, pot fi numiţi „învăţători”. Într-o anumită măsură, această obligaţie trebuie să fie împărţită între profesorii tuturor materiilor care se ţin la şcoală.

Întrebare: Cu ce este diferită educaţia şcolară cu cea parentală?

Răspuns: Părinţi şi învăţătorii trebuie să se ţină de aceleaşi concepte şi să îi îndrepte pe copii către un singur scop. În esenţă, nu ar trebui să fie diferenţe între părinţi şi învăţători, iar copii nu ar trebuie să îi vadă pe părinţi ca învăţători, şi nici invers. Şcolii, clasele şi învăţătorii ar trebui să fie cât mai apropiate de ceea ce experimentează copiii acasă.

Din emisiunea de pe Kab Tv „O nouă viaţă” din 17.09.2015

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Trăim într-o lume în schimbare rapidă, în care au loc: tsunami, cutremure, dezastre ecologice, călduri extreme, migrații ale refugiatilor.

Astăzi sute de mii de refugiați din Orientul Mijlociu se apropie pe Europa, și mâine va fi un cutremur undeva în India și valurile vor matura milioane de oameni si acestia vor migra spre nord.

Vedem că situația se poate schimba foarte rapid. Anterior se părea că  migratia unei mase de oameni dintr-un loc în altul  necesita o planificare atentă și riguroasa. Și deodată am devenit martori la cum zeci și sute de mii de oameni vin ca un val tsunami dinspre ocean spre plajă.

Lumea noastră se schimbă sub ochii noștri. Am fondat in interiorul nostru un flux puternic, un flux care influenţează toată omenirea, care ne aspira tot mai mult in jos, privind nivelul de trai, dar simultan ia nastere un fel de nou nivel. Ca urmare,  simțim cum cadem într-o prăpastie și întreaga lume pe care o stim este demolata, viata anterioara e distrusa. Astfel insa se naste  o viață nouă .

Este necesar sa descoperim aceste două tendințe, pentru a înțelege prin ce mijloace poate fi exprimata aceasta drama a secolului: distrugerea și moartea lumii vechi și nașterea lumii noi in interiorul acesteia.

Asta este ceea ce se întâmplă întotdeauna în natură și nu poate fi altfel. Atâta timp cât generația anterioară nu a murit, noua generație nu se va naște. Acesta este modul în care anotimpurile, de asemenea, se schimba intre ele. Sunt unii care consideră că ceea ce este moarte, inseamna o nouă viață. Să nu ne gândim la ce a fost și a murit, ci la ceea ce este pe cale de a se naste.

Omenirea este acum în travaliu; aşa iese la iveală prin canalul de naştere, prin cel mai îngust pasaj, care ne striveste din toate directiile. Travaliul ne împinge din spate şi  ne trage din faţă, obligându-ne la o miscare neîncetata. Suntem prezenți la nașterea unui nou nivel, o nouă stare a umanității.

In decursul istoriei au existat multe perioade critice și dificile care au fost într-adevăr perioade de naștere. Deci, mă uit la viitor cu speranță și fericire, chiar dacă acest lucru este teribil de dificil. Noua lume nu se naste atâta timp cât o parte din lumea veche nu  moare. Vedem că natura neînsuflețită este distrusa, diferite tipuri de animale și plante sunt pe cale de disparitie, iar oamenii mor.

Nu se știe ce se va întâmpla cu noi în condițiile schimbărilor climatice extreme și a dezastrelor naturale. Dar acest lucru  face posibila nașterea unui nou tip de viață.

Părăsim vechea era, vechea generație, întreaga istorie prin care a trecut omenirea, si ne nastem într-o lume nouă. Asa ca simtim o presiune, travaliul, ne pierdem toate cunoștințele pe care le-am adunat, perceptiile, cultura, educația, tradițiile. Chiar știința va fi reînnoita.

Omenirea pare ca va renaște, toate lucrurile vor părea noi.
Iubirea, sistemul de relații in cuplu și relațiile dintre părinți și copii, totul va fi de nerecunoscut. Nu știm spre ce fel de lume ne indreptam, dar este posibil ghicim şi să prezicem ce fel de lume va fi: Cum vor arata familiile în viitor; vor dori sa dea nastere la copii; vor rămâne copiii acasă sau vor trăi complet diferit?

Cum vom percepe lumea; ce atmosfera va fi în societate; ce fel de cultură, educație, sistem de relații, standarde de frumusete, ce melodii se vor canta? Totul se confruntă cu o adevărată revoluție.

Este încă imposibil de inchipuit cu precizie imaginea lumii viitoare, dar putem fi siguri că lumea se va schimba complet și că nu este în puterea noastră sa oprim acest lucru.

Schimbarea  deriva din natura si ne atrage în sine, fără a cere permisiunea noastră. Noua lume trebuie să se nască curând, deci haideţi să ne ajutam reciproc sa ne nastem in noua lume; putem face un efort pentru a ieşi la lumina.

Din  KabTV „Descopera-te” 9/18/15

Filed under: Criza, globalizare, Munca in grup, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ziua Ispășirii (Iom Kipur) este cea mai importantă zi din Israel, se așează o liniște completă: magazinele sunt închise, mass media și orice formă de transport sunt oprite. Nu există un astfel de exemplu nicăieri în lume.

Referitor la această zi este consens în poporul Israel: conform sondajului făcut anul trecut, în jur de 60% din israelieni postesc de Iom Kipur.

În această zi este o atmosferă foarte specială. De ce este această sărbătoare tratată în Israel cu atât de mare respect? De ce onorează israelienii în această zi liniștea și posibilitatea de a se gândi bine și de a analiza sufletul? Cum folosim această zi cu un înțeles mai profund, astfel ca ea să influențeze întregul an care vine?

Răspuns: Iom Kipur este o zi specială nu fiindcă este o vreme specială sau că sunt activate forțe speciale pe care oamenii oricum nu le simt. Noi oamenii, cu atitudinea noastră specială față de această zi o facem atât de specială. Nu coboară la noi de sus în acest fel.

Dacă acest calendar nu ar indica ziua în care este păzit Iom Kipur, noi nu am simți-o. Dar când noi toți ținem această zi cu o stimă așa de mare, ea devine specială.

Odată, s-a întâmplat să fiu în Manhattan de Roș HaȘana. Altădată, eram de Purim în Cehia și, chiar în cartierele evreiești, nu am simțit starea sufletească specifică sărbătorii, așa cum se simte pe străzile Israelului.

Ziua Ispășirii (Iom Kipur) este un timp de calcul spiritual interior, de reflectare, este o atitudine specială. Omul simte că ea are de-a face cu sufletul său. Fiecare încearcă în această zi să fie un pic mai bun, mai blând, mai calm, după posibilitățile și educația lui.

Chiar și aceia care nu o sărbătoresc, o consideră totuși o zi specială. Iom Kipur aparține fiecăruia dintre noi și ne forțează să ne facem calcule individuale, prin analizarea sufletului nostru. Dar omul nu poate face asta singur – numai împreună. Nu pot să mă judec singur raportat la Forța Superioară, Creatorul.

Iom Kipur este ziua judecății de sine urmată de pocăință, după începerea noului an. În timpul noului an ne decidem să ne împlinim potențialul în viață și să ne dăm seama cum să ajungem în acest an mai aproape de scop. Omul înțelege că există o Forță Superioară care controlează absolut totul, o Forță Generală a Naturii care are un scop și un program precis.

De aceea ne-a creat această Forță și ne-a dezvoltat până acum. Suntem într-o rețea de legi ale Naturii care ne leagă și, ne leagă din toate părțile. Nu am reușit să înțelegem în ce măsură suntem controlați de Sus, ca niște copii mici care nici nu bănuiesc măcar că există companii care produc absolut tot ce le este necesar. Un copil nu este familiarizat cu această lume, el știe doar că are o nevoie și, țipă, iar mami vine face totul pentru el. Asta e tot ce știe el să facă.

La fel și noi, știm doar foarte puțin despre lumea din jurul nostru de pe acest pământ și gata. Nici măcar nu bănuim că există un sistem mare de forțe care ne pregătește, are grijă de noi și ne conduce de fapt către o anumită stare anticipată.

Toate acestea ne sunt ascunse. Dar, Știința Cabalei ne explică și acest proces și Forța Superioară care îl controlează. Trebuie să revelăm noi înșine această Forță Superioară și să o scoatem din ascundere pentru a ne extinde lumea noastră.

Trebuie să desființăm granițele capsulei interioare în care existăm și să vedem toate lumile la un loc, după cum e scris „vei vedea lumea ta în timpul acestei vieți”. De fapt, acesta este scopul nostru și realizarea noastră ca ființe umane în această lume.

Trebuie să revelăm întreaga lume eternă și perfectă în care există Grădina Raiului, în locul acestei lumi mici, tranzitorii, nesemnificativă și plină de suferință. Și vom revela existența acelui Rai datorită deschiderii noastre către o mare lume externă.

Știința Cabalei ne învață că omul are nevoie să se ridice peste natura lui egoistă și să se conecteze cu alți oameni prin înlăturarea granițelor dintre noi. În acest fel putem înlătura granițele dintre lumea noastră și Lumea Superioară, externă și eternă.

Totul depinde de anularea de sine și de întoarcerea către ceilalți. Dacă încep să-i tratez pe ceilalți ca pe mine însumi, voi elimina toate limitele și voi începe să văd dincolo de granițele cercului meu vizual obișnuit. Nu este ușor și trebuie să învățăm asta, dar cabaliștii au obținut această stare în generațiile anterioare și au ieșit în lumea externă.

Cabala spune că noi trebuie să îndeplinim acest scop.

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→