Daily Archives: 25 ianuarie 2016

Asupra cui aterizează loviturile Creatorului?

Întrebare: Ieri ați spus că ajutorul din partea Creatorului vine sub formă problemelor, lovind în ego, totuși, când ceva îmi lovește “măgăruşul” nu mi se pare că fiind un ajutor…

Răspuns: Nu există ajutor mai mare decât acesta. La urmă urmei, sunt în dorință de a primi, în egoism, iar ceea ce funcționează cu adevărat asupra mea sunt aceste lovituri și nu o atitudine bună.

Practic, loviturile pe care mi le da Creatorul sunt o recompensă, iar munca mea constă întotdeauna doar “saă sărut băţul”. Construiesc un vas spiritual nou, schimbându-mi atitudinea față de lovituri, identificandu-mă cu ele și lăsându-mi măgăruşul în suferința. Măgărușul, lasă-l să sufere; mă îndrept către cealaltă cale și sunt nerăbdător să ader la mâna care deține calea.

Cu ajutorul loviturilor mă separ și mă eliberez de egoismul meu. Când nu am cale de scăpare și nimic nu ajută să scap de lovituri, nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva este posibil să scap de băț, iar atunci nu vreau să mă indentific cu “carnea”. Aceasta este o reacție naturală: dacă suferința este de nesuportat, în primul rând consult doctorul să-mi prescrie o pastilă pentru reducerea durerii, adică vreau să scap de suferința din corpul meu.

Acesta este modul în care suferința mă ajută să renunț la egoism și să mă conectez la ceva, ce este folositor să-mi ajute tot mie. Și, uitându-mă dintr-o data din exterior la egoismul meu, descopăr că toată suferința mea este numai din cauza acestuia. Deci, durerea mă ajută să mă îndepărtez de egoism și să mă aproprii de Creator.

Așadar, loviturile sunt necesare. Dar asupra cui cad ele? Nu cad asupra mea, ci asupra dorințelor mele egoiste. Dorințele nu sunt eu. Vreau să mă identifi nu cu “corpul”, nu cu dorințele, ci cu intenția pentru dăruire, cu dorință pentru dăruire, care sunt deasupra egoismului. În felul acesta, înțeleg acum că dorință mi-a fost dată pentru ca deasupra ei să adop atitudinea și implicarea pentru dăruire.

În consecință am nevoie de lovituri. Mă ajută să fac calculul corect.

Se spune: “Slabeste urmașii, răsfață copiii”. Întreagă istorie a poporului lui Israel de când a părăsit Babilonul este o istorie umplută de suferința. Chiar și în perioadă Beit HaMikdash (Templului) au existat numeroase războaie și probleme care au condus muncă interioară, pentru clarificarea egoismului și pentru corectarea lui. Tora numește Israel “un popor încăpăţânat” (Exodul 33:3); la urmă urmei, dorințele au crescut mereu iar asta a dus la confruntări și mai puternice.

Ce putem spune despre ultimii 2000 de ani de exil, timp în care oamenii au fost urmăriți de probleme și s-au confrutat cu o cruzime, practic fără limită. Cum este posibil să comparăm asta cu o zi de boală cu temperatură ridicată? Toate acestea au venit de la Creator, binele care face bine (Psalmi 119:68), aterizând direct pe dorința egoistă, făcând posibilă detașarea de ea pentru atingerea dăruirii.

Problema este că ne identificăm cu dorință de a primi. Dacă, contrar programului și în ciudă faptului că mi-a fost impus, nu am renunțat la egoism și sunt încă conectat la acesta, trebuie să primesc lovituri în continuare.

În realitatea acest lucru nu este așa, iar când mă separ de egoism, voi opri ca bățul să se abată asupra mea. Când vine timpul să mă separ de egoism și să-l părăsesc, în aceeaşi măsură suferința mă ocolește. De regulă, bățul se abate asupra dorinței și nu asupra mea. Dacă sunt detașat de dorință, nu simt nici lovitură, din contra, mă simt mult mai bine, cu mai multă putere, sănătate și realizări.

Această este întreagă problemă. Asta este ceea ce se numește exil.

Creatorul va mari metodic loviturile peste dorințele de primire pentru ca noi să le abandonă în totalitate. În prezent toată umanitatea intră în acest proces împreună cu poporul Israel, totuși, poporul Israel trebuie să-și plătească datoriile.

Din partea a doua a lecţiei zilnice de Cabala din 20.01.2014 Zohar

Pentru un student japonez

Comentariu: Acum câțiva ani, gara Kami-Shirataki în Hokkaido, Japonia a fost închisă pentru că nu mai erau suficienţi pasageri. Dar s-a dovedit acum ca exista totuşi un singur pasager în acest oraș, o elevă de liceu, care lua trenul în fiecare zi. Deci, compania feroviară a ținut stația deschisă, oprind trenul în gară în funcție de programul ei de la şcoala. Conducerea feroviara va închide stația în luna martie, 2016, când eleva va încheia studiile.

Răspuns: Pe de o parte, atunci când îţi ignori mintea și asculţi numai emotiile, poţi fi emoționat până la lacrimi de această poveste și se poate face un film despre ea. Este bine pentru omenire să simtă o astfel de îngrijorare unul faţă de altul.

Pe de altă parte, dacă te gândești la asta, sunt oameni care sunt flămânzi și care nu dispun de necesitățile de bază. Este scump să exploatezi trenul înainte și înapoi din şi către orașul respectiv și, probabil, costă câteva mii de dolari pe zi. Este total inutil și nerentabil, precum și faptul că un stat nu ar trebui să se comporte în acest fel. Aceasta este o campanie de PR evidentă, și ceea ce este si mai mult, nu sunt relații publice bune, deoarece există alte probleme mai importante care ar putea fi identificate și rezolvate.

Această acțiune nu are sens din punct de vedere cabalistic, deoarece nu schimbă nimic în lume. Oamenii nu fac obiectul corecției în acest fel. Lumea trece prin corecție doar prin conexiunea corectă și unitatea minții și a sentimentelor. Nu există nici o minte aici, ci doar emoții.

Nu știu ce i-au determinat pe japonezi să ia această decizie. Poate că este într-adevăr filozofie japoneză pură, dar nimic mai mult decât atât. Dacă aș fi avut ocazia, aş opri imediat această operațiune inutilă a trenului, aş oferi o altă soluție, și aş îndrepta toate mijloacele pentru a rezolva alte probleme.

Să îi urăm noroc acestei fete. E frumos să cred că mai există acțiuni care provin aparent din iubire absolută.

Din emisiunea de pe KabTV „Ştiri cu Michael Laitman” 1/11/16