Comentariu: Exista o atractie noua in Shanghai numita „jocul mortii”. Persoanei i se pune o intrebare si daca raspunsul este incorect persoana este plasata pe o banda rulanta si trimisa intr-un crematoriu simulat. Dupa presupusa incinerare este plasata intr-o capsula care seamana cu un uter. Dupa un timp, persoana este „nascuta din nou”.

Oamenii sunt foarte extaziati de acest joc. Ei spun ca le permite sa se gandeasca despre scopul vietii.

Raspuns: Nu putem face nimic. O persoana este impinsa spre adevar de frica pentru moarte sau de sentimentul cum ca nu are de ales si nu isi poate controla viata. Aceasta nu este o filosofie ci un sentiment real ca fiecare celula vie are sfarsit. Si chiar daca o transformare intr-o anume forma este posibila, viata la un moment dat se va sfarsi.

Intrebare: De ce le este oamenilor frica de moarte? Ce castigam din asta?

Raspuns: In primul rand, ne da sentimentul unei vieti trecatoare. Uitam despre asta, incepem sa economisim pt zile grele, sa lasam ceva pentru copiii si nepotii nostri, etc. Nici nu ne putem imagina ca peste 500 ani unul dintre ei nu ar mai fi in viata.

Acest proces este inevitabil si tot incercam sa ne gasim calea, facand eforturi pentru a simti ca viata noastra valoreaza ceva, dar nu exista solutie. Au existat multe credinte bazate pe frica de moarte de-a lungul istoriei, ca miturile vechi despre reincarnare ce au existat cu mult timp inainte de aparitia religiilor.

Oamenii care incep sa se intrebe „care este sensul vietii?” ajung la intelepciunea Cabala. Daca oamenii ar pune aceasta intrebare intr-o maniera mai clara si mai directa, ei ar fi adusi la intelepciunea Cabala pentru ca nu ar putea sa gaseasca raspuns sub nici o alta forma. Toate celelalte raspunsuri incluzand religiile sunt tricuri.

Putem primi un raspuns la intrebarea despre sensul vietii doar daca revelam Creatorul, singura forta a naturii din care provine totul. Suntem familiarizati cu manifestarile mecanice, electrodinamice si psihologice ale acestei forte. Dar trebuie sa Ii descoperim scopul, directia de miscare si forta vietii. Trebuie sa Il descoperim pe Creator, sa fim in contact cu El, sa Il intelegem si simtim, si apoi vom intelege cine suntem si pentru ce traim.

Daca oamenii examineaza intrebarea despre sensul vietii mai serios, ii va duce la raspunsul gasit in intelepciunea Cabala.

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Oamenii se dezvolta de mii de ani si la un anume moment ei incep sa trezeasca intrebarea sensului existentei; este preocuparea principala a unei persoane daca aceasta s-a ridicat putin deasupra nivelului animal.

Oamenii nu evolueaza ca animalele, care de fapt nu se schimba de la o generatie la alta. Dorintele fiecarei generatii se schimba pe masura ce fiecare generatie simte dorintele urmatorului nivel de dezvoltare iar sentimentul de gol creste constant. In consecinta. Intrebarea despre sensul vietii incepe sa ne preocupe din ce in ce mai mult.

Brusc, incepem sa ne intrebam in legatura cu lucruri la care nu ne-am gandit niciodata, iar stiintele se dezvolta de asemenea conform intrebarilor care apar in fiecare generatie pentru ca intrebarile care preocupa o persoana din secolul 20 sunt diferite fata de intrebarile care preocupau o persoana din secolul 10.

Intrebarea despre sensul vietii care este manifestata in umanitatea la un moment dat este revelata doar anumitor indivizi. In istoria umanitatii au existat oameni speciali in care s-a trezit intrebarea despre sensul vietii care i-a dus pe oameni sa compuna muzica, literatura, poezie si sa picteze. Toate acestea ne-au impins inainte, dezvoltand stiinta, tehnologia si masinariile. O persoana nu doar a aspirat in mod egoist la o viata materiala mai buna dar a si cautat sensul vietii.

Dorintele noastre sunt modernizate in functie de o scala a dorintelor. In primul rand, se trezesc dorintele asociate cu existenta noastra corporala: dorinte pentru mancare, sex si familie. Apoi apar dorintele umane care sunt asociate cu sentimente interne: dorinte pentru avere, putere, cunoastere. Toate dorintele sunt transformate de la o generatie la alta si devin mai bune, mai intense si mai interne.

Oamenii au inceput sa simta intrebarea despre sensul vietii la sfarsitul Evului Mediu si inceputul Renasterii. Revolutiile tehnologica, stiintifica si culturala din Europa au reprezentat tragaciul pentru aparitia unei atitudini total noua catre viata si religie.

Oamenii nu s-au mai temut sa fie ne-religiosi sau ca vor fi urmariti penal pentru disidenta (a gandi diferit de colectivitate) ceea ce inseamna ca ego-ul a crescut in asa masura incat oamenii nu se mai puteau comporta ca stereotipurile.

La inceputul cartii „Introducere in Studiul celor Zece Sefirot”, Baal HaSulam scrie: Intradevar, daca ne setam inimile sa raspunda la o foarte faimoasa intrebare, sunt convins ca toate aceste intrebari si dubii despre studierea Cabalei vor disparea de la orizont si cand te vei uita in locul in care se aflau vei constata ca au disparut. Aceasta intrebare indignanta este intrebarea pe care o are intreaga lume, adica „Care este sensul vietii mele?”. Asa deci aceasta intrebare ramane fara raspuns.

Am putea spune ca tot ce se petrece azi este pentru ca nu putem gasi un raspuns la intrebarea despre sensul vietii. Putem vedea in ce se implica umanitatea si spre ce duce lumea! Toate astea se intampla pentru ca oamenii nu inteleg pentru ce exista. „ Cu alte cuvinte, acesti ani numarati din viata noastra care ne costa atat de mult, si suferintele numeroase si chinurile pe care le induram pentru a ii trai la maxim, cine este, cine se bucura de ei? Anii pe care ii petrecem, ii petrecem cautand, urmarind, suferind sau chiar mai precis, pe cine incant eu prin faptul ca traiesc asa cum traiesc?” Pe nimeni! Este adevarat ca istoricii au obosit contempland asta, si in principal in generatia noastra. Nimeni nici nu isi mai doreste ca se gandeasca la asta.

De ce ar trebui sa fiu eu preocupat de sensul vietii daca inteleg ca nu voi gasi un raspuns? Este mai bine sa abuzezi de droguri sau alcool pentru a suprima intrebarea interna care face omul sa se simta lipsit de valoare.

In cele din urma, un animal nu isi pune aceasta intrebare, pur si simplu exista prin indeplinirea dorintelor  de baza pentru mancare, sex si familie in timp ce dorinte ca averea, puterea si cunoasterea nu exista in natura animalelor. Este la fel si cu oamenii la acel nivel asa ca este mai usor pentru ei sa traiasca in timp ce oamenii in care s-au trezit dorintele umane se simt nefericiti.

Totusi intrebarea ramane la fel de amara si vehementa ca oricand. Cateodata ne intalneste pe nepregatite, ne ciuguleste mintea si ne umileste inainte ca noi sa gasim solutia faimoasa de a ne lasa purtati de curentii vietii ca intotdeauna.

Asta incercam sa facem fara sa constientizam. Noi mancam, dormim, muncim, ne intalnim cu prietenii, urmarim un meci de fotbal, toate astea pentru a ne tine ocupati si a evita aceasta intrebare. Aceasta intrebare este mai rea decat moartea; moartea este o solutie de moment a problemei, in timp ce o persoana poate trai cu aceasta intrebare pentru o perioada foarte lunga de timp si sa nu ajunga la un rezultat in final, exceptand tortura proprie.

Acesta este motivul pentru care Baal HaSulam a ales acest subiect ca introducere a cartii sale „Talmud Eser Sefirot”. In aceasta introducere el vrea sa arate ca o persoana nu are nevoie de ganduri speciale sau teluri inalte pentru a studia intelepciunea Cabala.

Daca se simte rau, nu stie pentru ce traieste si aceasta intrebare continua sa il deranjeze – pentru ca nu poate trai fara motiv si trebuie sa isi justifice viata – atunci trebuie sa descopere intelepciunea Cabala pentru ca de fapt aceasta are raspuns pentru sensul vietii sale personale.

Din emisiunea de Cabala in limba rusa din 31.01.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În ce fel este organizaţia noastră unică şi diferită de alte organizaţii?

Răspuns: Suntem diferiţi nu doar faţă de alte grupuri şi metode, ci faţă de toată umanitatea, de întreaga natură a acestei lumi, pentru că ea este total egoistă.

Astăzi, toţi din lumea noastră vor să îi controleze şi înghită pe alţii, în timp ce noi vrem să urcăm la nivelul următor al dezvoltării noastre, care este definit ca iubire şi dăruire. Asta înseamnă altruism absolut, atunci când cineva face acţiuni de dăruire asupra lumii nu pentru că s-a născut astfel, deoarece cu toţi ne naştem egoişti, ci pentru că asta este ceea ce ne spune Creatorul să facem, nu pentru noi înşine.

Suntem opuşi şi diferiţi faţă de toate religiile, credinţele şi filozofiile, pentru că înţelepciunea Cabala îl învaţă pe om cum să se dedice lumii prin executarea principalei porunci din Tora, să îţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi. Trebuie însă ca mai întâi să ieşim din noi înşine, pentru a putea face asta.

Este suficient să arunci o privire la ceea ce se întâmplă în societatea noastră, pentru a descoperi că de fapt toată lumea a abandonat principala poruncă a Torei de a iubi aproapele ca pe propria persoană şi toată lumea are grijă doar de propriul interes. Acesta este motivul pentru care noi părem atât de stranii şi pentru care oamenii nu ne înţeleg.

Înţelepciunea Cabla îl învaţă pe om cum să îşi schimbe natura de la primire la dăruire şi cum să descopere lumea superioară şi pe Creator în atributul dăruirii. Atunci când cineva începe să studieze, nu înţelege încă asta, pentru că atunci când ajunge să realizeze că trebuie să meargă împotriva lui însuşi este ofensat şi se poate întoarce împotriva noastră şi a înţelepciunii Cabala şi poate deveni chiar rivalul nostru.

Acesta este motivul pentru care sunt aşa de puţini cei care studiază şi realizează această înţelepciune şi îl revelează pe Creator.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dr. Michael Laitman in conversatie cu Oren Levi si Tal Mandelbaum ben Moshe

Ce ne spune cu adevarat Tora, ce ne este revelat prin cele zece plagi si cum putem construi o lume echilibrata prin educatie pentru a trai in liniste?

Rezumat

Tora nu vorbeste despre lucruri care se petrec in aceasta lume materiala, ci in lumea superioara. Orice persoana trebuie sa inteleaga toate povestile din Tora singur si in interiorul sau: Adam, perioada inundatiei, exodul din Egipt si asa mai departe.

Fiecare persoana trebuie sa scrie un capitol din Tora, adica trebuie sa isi corecteze caracteristicile in functie de scrierile din Tora.

Am fost creati cu o natura egoista, facem lucruri care sunt doar in beneficiul nostru. Scopul nostru trebuie sa fie de a trascende spre iubire. Pentru a ne corecta, fie prin lovituri sau prin constientizare, trebuie sa simtim ca ego-ul este in detrimentul nostru.

Faraonul simbolizeaza ego-ul intr-o persoana, nu ne lasa sa fim buni cu altii sau sa ii iubim pe altii. Asa ca Faraonul, ego-ul din noi, trebuie sa primeasca lovituri. Azi, toata umanitatea se afla intr-o stare a „Egiptului”.

Cele zece plagi i-au dus pe fii Israelului spre elibererea de ego care este impartit in zece parti. Un exemplu de plaga: Lumea este plina de abundenta azi, dar ca rezultat al relatiilor proaste, jumatate din lume moare de foame in timp ce cealalta jumatate arunca mari cantitati de mancare la gunoi.

Ego-ul agresiv este cauza vietii scumpe, problemelor ce tin de locuinta si pensionare. In plus, natura ne asalteaza fara mila. Educarea copiilor, divorturile, drogurile, crimele, violenta si terorismul – depinde de noi sa recunoastem ca toate acestea deriva din ego.

Aceasta situatie a lumii are nevoie de cunoasterea metodei de corectie, metoda conectarii deasupra ego-ului, cum sa remediem situatia si ca exista o vindecare. Mai mult, prin conexiune ne putem ridica la o dimensiune a existentei noua, eterna si completa. Haggadah of Pesach (Pasarela Haggadah) ne spune despre asta, despre eliberarea de ingerul mortii, eliberarea de ego.

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Comentariu: Universitatea din Statul Ohaio a efectuat o cercetare asupra ateilor şi credincioşilor. Conform rezultatelor studiului, cineva care nu crede în Dumnezeu este mai dur şi manipulativ, iar cel care este credincios are mai multe caracteristici asociate cu compasiunea, înţelegerea şi simpatia pentru alţii.

Atei sunt, de asemenea, dominaţi de trăsături psihopatice asociate cu lipsa unui răspuns emoţional la suferinţa altor oameni, etc.

Răspuns: Există multe nuanţe care exprimă diferenţa dintre credincioşi şi necredincioşi în lumea noastră. Dar toate acestea operează în mod egoist şi au pur şi simplu modele diferite de comportament.

Unii percep lumea conform cu sistemul lor de valori, ceilalţi cu sistemul lor de valori. În ambele cazuri, sistemul este egoist, deci, conform înţelepciunii Cabala, ele sunt de fapt echivalente. Singurul lucru este că pe un credincios este mult mai greu să îl convingi că trăieşte conform legilor egoiste, pentru că el cred că trăieşte în mod corect.

Credinţa, în înţelepciunea Cabala, este o proprietate complet diferită decât „credinţa” oamenilor religioşi. La oamenii religioşi, credinţa este acceptarea existenţei unei puteri superioare, iar dacă urmează regulile care par detaliate în Biblie, vor câştiga lumea care va veni. În contrast, cineva care este necredincios (secular) crede numai în plata pe care o primeşte direct în această lume. Asta este întreaga diferenţă.

În Cartea Zohar, există o descriere a trei tipuri de teamă, frică. Primul tip este teama care este tipică omului secular, necredincios, care are grijă ca totul să fie bine pentru el în această lume. Al doilea tip de teamă, frică, este acela al omului religios, credincios, care are grijă de viaţa lui în această lume şi îşi face griji şi pentru următoarea lume, după moarte.

Al treilea tip de frică este tipic unui Cabalist, care tânjeşte numai să fie la fel ca Creatorul, adică să aibă caracteristicile dăruiri şi iubirii pentru alţii, fără să primească nimic în schimb, deoarece a fi la fel ca Creatorul este recompensa acestuia.

Toată lumea crede că înţelepciunea Cabala este parte a religiei, dar ea nu are nimic de a face cu religia. Înţelepciunea Cabala aduce omul la împlinirea legii din Tora „şi îţi vei iubi aproapele ca pe tine însuşi” (Leveticul 19:18), pe care toţi ceilalţi nu numai că nu o ating, dar nici măcar nu discută de ea.

Cu toate că sunt nesinceri în ceea ce priveşte „Iubeşte-ţi aproapele”, nimeni nu crede că aceasta este principala regulă către care sunt îndreptate toate implementările, rezoluţiile şi realizările din Tora.

Din emisiunea de pe KabTV „Ştiri cu Michael Laitman” din 04.04.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Dr. Michael Laitman in conversatie cu Oren Levi si Nitzah Mazoz

Rezumat

Religiile se cearta permanent in legatura cu cine are dreptate si care este religia adevarata. Razboaiele religioase pe care le-am vazut de-a lungul istoriei au provenit din asta.

La inceput, Abraham i-a invatat pe toti „Iubeste-ti seamanul ca pe tine insuti” si in felul acesta a adus oameni diferiti la descoperirea Creatorului. In timp ce ego-ul a crescut, iubirea pentru altii a fost distrusa si sentimentul pentru Creator a disparut. Ca rezultat al distrugerii iubirii pentru altii, Ierusalim a fost distrus, am fost exilati si revelarea Creatorului ne-a fost pierduta.

Poporul Israelului a ramas doar cu actiuni fizice, Mitzvot (porunci). In locul intelepciunii Cabala s-a dezvoltat Iudaismul. Si atunci, orasul Ierusalim si pietrele din el au fost facute sfinte in schimbul iubirii pentru altii.

Ce se afla in Ierusalim azi este Klipa (o coaja) si nu Kedusha (sfintenie), ura in locul iubirii. Cand ne vom intoarce la a folosi corect Tora si cerem ca iubirea sa salasluiasca printre noi, atunci Ierusalimul va fi reconstruit. Apoi va fi o noua religie pentru toata lumea, religia iubirii, intelepciunea Cabala si revelarea Creatorului.

Calea spre pace in Ierusalim este prin formarea conexiunilor de iubire intre noi. De la noi asta se va extinde catre intreaga lume. Daca facem pace intre noi, pacea va atinge pe toata lumea dar depinde de noi sa fim primii.

De ce nu recunoaste lumea Ierusalimul ca fiind capitala Israelului? Deoarece este rupt in bucati de ura reciproca. De fapt, inca nu am stabilit pamantul Israelului si al Ierusalimului. Pamantul Israelului (Eretz Yisrael) reprezinta dorinta de iubire (Ratzon Le Ahavah) si inca nu am atins aceasta dorinta.

Anul urmator in Ierusalim: Azi nu exista nici macar o caramida corectata din care este posibil sa construiesti un oras sfant. In viitor, toata lumea va deveni „Taramul Israelului” cand va domni forta superioara, puterea iubirii; intreaga lume va fi o dointa de iubire, Taramul Israelului.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

La stiri (nature.com) O echipa de fizicieni a adus una dintre cele mai clare dovezi de pana acum ca Universul ar putea fi doar o mare proiectie.

„In 1997, fizicianul Juan Maldacena a propus cum ca un model indraznet al Universului in care gravitatea apare din siruri foarte subtiri in vibratie ar putea fi reinterpretat in termeni fizici bine stabiliti. Lumea sirurilor complicata din punct de vedere matematic, care exista in noua dimensiuni spatiale plus una a timpului, ar fi doar o holograma: adevarata actiune ar avea loc intr-un cosmos mai simplu unde nu exista gravitate.”

„Ideea lui Maldacena i-a entuziasmat pe fizicieni pentru ca a oferit o cale de a demostra populara teorie a sirurilor – si pentru ca rezolva incoerentele dintre fizica cuantica si teoria gravitatiei a lui Einstein. Le-a oferit fizicienilor „Piatra Rosetta” a matematicii, o dualitate care le-a permis sa traduca intre doua limbaje si sa rezolve probleme intr-un model care parea intratabil in celalalt model si invers. Dar, desi validitatea ideii lui Maldacena a fost luata de buna, nu a fost riguros dovedita.”

„In doua articole postate pe arXiv, Yoshifumi Hyakutake  de la Universitatea Ibaraki din Japonia si colegii lui ne aduc acum, daca nu dovada absoluta, cel putin dovezi convingatoare ca teoria lui Maldacena este adevarata.”

Comentariul meu: Conform Cabala, nu este nimic altceva in afara de zece Sefirot (Radacina si cele patru litere al Creatorului, acestea sunt cinci Sefirot. Una dintre ele, ZA, este formata din sase, prin urmare sunt zece). Si totusi, tot ce iti poti imagina este imaginea individuala a zece Sefirot, deoarece fiecare din Sefirot este divizat in alti zece sub-Sefirot.

Astfel, noi credem: cinci lumi, cinci Partzufim, cinci Sefirot – in total 125 grade de lumea noastra catre lumea Infinitului. Toate stadiile au aceeasi structura si diferenta dintre ele consta doar in claritatea detaliilor dezvaluirii Creatorului in lume. Cu cat este nivelul mai inalt cu atat este mai detaliat si cu atat mai clar Il reveleaza pe Creator.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce trebuie sa aiba familie un Cabalist?

Raspuns: Mai intai de toate, este obligatoriu pentru un Cabalist sa aiba o familie pentru ca grija pentru familie modeleaza o persoana.

In intelepciunea Cabala, se spune, ce primeste o persoana cand se casatoreste? Primeste inca o dorinta egoista. Asa deci, cand o persoana se casatoreste, are doua dorinte egoiste, si acum poate sa se implice in siguranta in intelepciunea Cabala.

Depinde de noi sa fim ca radacinile noastre superioare unde sunt Zeir Anpin si Malchut, intre care se intampla toate corectiile, nasterea noului Partzufim si noilor suflete. Acelasi lucru este gasit de asemenea aici in lumea noastra. Asa ca este obligatoriu sa ne casatorim. Trebuie sa dam nastere si sa crestem copii pentru a ne dezvolta. Urmatoarea generatie continua prin noi. De fapt ei sunt chiar noi dar in alta forma, o forma noua.

Intrebare: Cand apare o femeie in viata unui barbat, acesta se gandeste la ea mai mult decat la Creator; asa ca simte disconfort, frica si distanta fata de Creator. Cum este posibil sa echilibrezi aceste doua lucruri?

Raspuns: Barbatul trebuie sa isi imparta viata clar si precis in doua parti. Ce este al lui Dumnezeu este al Lui si ce este al omului este al omului, divinitatii ce Ii apartine si omului ce ii apartine. Cu alte cuvinte, tot ce apartine corpului apartine corpului si tot ce apartine sufletului apartine sufletului. Barbatul trebuie sa munceasca, sa isi indeplineasca sarcinile domestice, sa dedice timp sotiei si copiilor si sa aloce un anumit timp pentru astea. Totusi, el trebuie sa dedice majoritatea timpului sau scopului vietii, dezvoltarii sufletului.

Principalul lucru este sa pregateasca un program si sa isi imparta timpul. Daca o persoana foloseste timpul corect, va incepe sa vada ca divizarea corecta a fortelor sale il vor duce spre scop.

Din lectia de Cabala in limba rusa din 1.01.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Dupa cercetari extinse, cercetatorii din Regatul Unit au descoperit ca un venit mare nu ii face pe oameni fericiti. Rezultatele au fost publicate in „Personality and Social Psychology Bulletin”.

Raspuns: Desi exista o vorba, un proverb „banii nu pot cumpara fericirea” si oamenii inteleg asta, toata lumea vrea bani.

Daca intrebi omul modern ce isi doreste mai mult, bani sau fericire, probabil va raspunde „ Bani. Odata ce am bani voi cumpara fericirea.”

Ego-ul, care acum este revelat in toata umanitatea, nu are nevoie de nimic altceva in afara de bani. In trecut oamenii era mai putin egoisti, aveau alte inclinatii, ego-ul lor nu cerea o satietate asa de amanuntita.

Comentariu: Deci intr-un fel contestati aceasta cercetare, care spune ca oamenii inteleg fericirea ca fiind familia, prietenii si copiii?

Raspuns: Ei au ajuns la aceasta concluzie dupa ce au verificat abilitatea de a cumpara orice si au vazut ca nu functioneaza.

Dar nu am ajuns la dezvoltarea noastra absoluta inca. Ne aflam in ultimul stadiu de dezvoltare care inca nu s-a sfarsit. Umanitatea deja intelege ca banii nu aduc fericirea si ca in final fericirea este mai importanta decat banii.

Dar pe de alta parte, daca sentimentul de fericire nu este construit pe o baza materiala este un sentiment fals. Este ca atunci cand iei un drog: „Sunt fericit.” „Ce s-a intamplat?! De ce?” – „Fericit”.

Primesti un fel de injectie si bucuria te copleseste, nu te lasa sa te misti, pentru ca nu simti suferinta sau pustietate, nu e nevoie sa tanjesti dupa ceva sau sa faci ceva. Nici macar nu poti intelege suferintele si dorintele altora, nu te poti conecta cu nimeni! Ca un idiot pur si simplu stai in mijlocul lumii si te simti bine.

Intrebare: Asta inseamna ca fericirea intarzie dezvoltarea?

Raspuns: Desigur! Daca marii artisti, scriitori sau muzicieni nu ar fi suferit, daca nu ar fi fost nefericiti in interiorul lor – daca au avut o bucata de paine sau nu – daca nu ar fi fost nefericiti in cautarea lor interioara, in suferinta, ar mai fi creat ei ceva? Niciodata!

Fericirea nu consta in definitia pe care o atribuim imediat. Fericirea poate fi simtita doar in urma suferintei, doar deasupra a ceea ce este greu de gasit, deasupra suferintei, cand depui eforturi – si obtii – o atingi! Cand doresti – si apoi obtii, doresti – si obtii – asta nu este fericire!

Fericirea include simultan suferinta si placerea deasupra suferintei. Aceasta stare poate fi dobandita doar in intelepciunea Cabala, cand golul nu este umplut ci construieste o implinirea deasupra acestuia. Atat golul cat si implinirea exista constant! Sa spunem ca tanjesc dupa ceva si prin aceasta dorinta simt placere, implinire.

Fericirea, daca o definim corect, din punctul de vedere Cabalist, in forma sa adevarata, este o stare de nefericire absoluta si fericire absoluta in acelasi timp – golul si implinirea care nu se anuleaza una pe cealalta.

Si apoi nu e nevoie sa o acoperi cu bani sau orice altceva pentru ca toate spatiile tale goale sunt umplute si raman goale in acelasi timp. De exemplu, mananci ceva – si tot timpul il vrei, bei ceva – si tot timpul il vrei, vezi ceva – si tot timpul il vrei. Asta inseamna ca placerile nu se termina ci cresc, si in legatura cu asta golul se micsoreaza.

Aceasta este intelepciunea Cabala! Stiinta de a obtine fericirea adevarata. Si sentimentul de fericire interminabila te aduce la eternitate!

Filed under: Criza, globalizare, Fara categorie, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există o glumă despre rai şi iad: Dumnezeu a făcut o excepţie pentru cineva şi i-a arătat raiul şi iadul. Oamenii l-au întrebat: „Aşadar, cum este în Iad?” Omul a răspuns: „Există o imensă masă rotundă în mijloc, în care se află o oală cu o mâncare care miroase îmbietor. Păcătoşii stau în jurul mesei şi fiecare are o lingură în mână. Dar ei sunt furioşi şi flămânzi pentru că lingura este prea lungă şi nimeni nu poate să o aducă aproape de gură.”

Oamenii l-au întrebat din nou: „Şi cum este în Rai?” Omul a răspuns: „Există o masă identică, cu aceeaşi oală cu mâncare delicioasă. În jurul mesei stau Ţadikim (oameni drepţi). Dar ei sunt satisfăcuţi şi mulţumiţi.” Oamenii s-au mirat şi l-au întrebat: „Cum se poate asta?” El a răspuns: „Au învăţat cum să se hrănească unul pe altul.”

Cabaliştii au inventat această glumă?
Răspuns: Asta au spus ei!

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→