Intrebare: Templul nu este o casă, ci un concept spiritual și totuși plângem templul distrus?
Răspuns: Trebuie să plângem Templul odată ce înțelegem că trebuia să cadă? Ne pare rău de casa distrusă, care a stat în Ierusalim sau plângem structura sa internă?
Toate inimile au trebuit să fie în inima mea, dar le-am aruncat afară, nu doresc să le simt sau sa le ingadui să se apropie de inima mea. Aceasta este distrugerea reală pe care eu o plâng.
Dacă nu vom plânge esența internă a distrugerii, nu avem șansa de a ajunge la corecție. Atunci distrugerea Templului a fost inutila, pentru că nu ne duce la concluzii corecte. În acest caz, vom plânge doar pietrele. De fapt, cu inima noastră de piatră putem simți regret doar pentru pietre și nimic mai mult.
Acestea sunt lacrimi lipsite de sens, complet inutile. Am atins dezvoltarea, atunci când ne putem ridica la a jeli problemele reale: motivul pentru care distrugerea a avut loc. Atunci poate vom decide că este corect ca Templul a fost distrus; la urma urmei, era obligatoriu să se întâmple. Întregul program a trebuit să fie realizat până la momentul ARI.
Cu toate acestea, din momentul în care ARI a descoperit înțelepciunea Cabalei și această metodă a devenit gata pentru corectarea lumii, totul a depins de noi. Acum ne putem plânge, dar nu de ce s-a întâmplat în istorie, deoarece toate sunt în mâinile Creatorului. Până în secolul al 16-lea, când înțelepciunea Cabalei a fost revelata datorită lui ARI, era imposibil să se schimbe ceva.
Cu toate acestea, din momentul ARI mai departe este permis ca noi să intervenim în procesul de dezvoltare a lumii și să-l acceleram, adică să-l schimbam in unul mai bun, cu participarea noastră. Apoi, putem scrie o nouă poveste, care este diferita, nu la fel de amara ca înainte! Aceasta este ceea ce au plâns toti cabaliştii.
Ei au vrut să o facă foarte mult. Ramchal s-a gândit la diseminarea înțelepciunii Cabalei oamenilor, dar el nu a fost lăsat să o facă și a făcut obiectul unor astfel de persecuții incat a trebuit să fugă din Italia în Europa. Abulafia a făcut multe pentru a răspândi înțelepciunea Cabalei și chiar a învățat ne-evrei.
Baal Shem Tov a început să pună în aplicare o largă difuzare a Cabalei prin crearea hasidismului. Dar contramișcarea Metnagdim a crescut, a luptat împotriva revelarii Cabalei, declarând că hasidismului a fost o sectă. Pe baza denunțurilor lor, Hassidim au fost închiși, cu toate că de ambele părți au fost evrei. Această divizare se simte chiar și astăzi.
„Metnagdim” este tradus ca „adversar”, adversarii diseminarii înțelepciunii Cabalei, adică a metodei de corecție. Iar Hassidim au susținut că este necesar să o răspândească pe calea lui Baal Șem Tov i-au învățat și au studiat cărțile cabalistice.
Astăzi, trăim într-un astfel de timp, când este necesar să se continue această lucrare. La urma urmei, avem condiții mult mai bune decât în urmă cu 2000 de ani, iar noi putem realiza scopul creației într-un mod bun.
Avem această posibilitate; noi nu o folosim pentru ca este o cale mai ușoara, vom crește prin efortul acestei lucrări. Este imposibil să se ajungă la scopul final al creației în starea in care este umanitatea în prezent. Noi nu ar trebui să sperăm că se va întâmpla de la sine în timp.
Trebuie să fim mai inteligenţi și să dezvoltam sentimentele și mintea și sa dezvăluim pe deplin Creatorul, care este o forță bună, cu condiția ca noi să învățăm să iubim pe aproapele nostru ca pe noi înșine. Și acest lucru este posibil numai folosind metoda Cabalei. Intrebarea este doar modul în care o folosim: fie sub presiunea unor dezastre uriașe, chiar războaie mondiale, sau vom înțelege că trebuie să ne angajam în ea chiar acum și să începem să o punem în aplicare. Alegerea este a noastră.
Prin urmare, vom disemina înțelepciunea Cabalei printre oameni, deoarece altfel lumea va intra pe calea unei mari suferințe. Desigur, în orice caz, sfârșitul va fi bun. Cu toate acestea, să sperăm că va veni ca rezultat al muncii noastre și nu sub presiunea forțelor naturii, care ne vor forța prin suferință, moment ce va fi mai teribil decât toate distrugerile anterioare ale Templelor combinate împreună.
Intrebare: Inainte de ARI, de ce a fost imposibil să ne mutam la calea Luminii (Achishena)?
Răspuns: În primul rând, năruirea completă a dorinței comune a trebuit să se întâmple pe două straturi principale, care corespund distrugerilor primului și celui de-al doilea Templu. Apoi dorințele au căzut din lumea Atzilut în lumile BYA și inca o dată sub Parsa, limita lumii Atzilut, toate aceste cioburi sparte încep să se amestece între ele și cu inima de piatră, care nu a fost inclusă în mod direct in spargere.
Toate dorințele trebuie să se amestece între ele; această perioadă se numește timp de exil. Exilul nu este doar o așteptare lipsită de sens, ci o secvență de acțiuni în curs de desfășurare, integrarea reciprocă a dorințelor rupte. Aceste dorințe, separate anterior una de alta, acum sunt conectae în tot felul de forme și devin aranjate într-o scară în funcție de gradul de spargere al acestora în raport cu forța superioară.
Atunci când toate acestea sunt distribuite în locurile lor de sus în jos, prima acțiune de corecție începe. Aceasta este ceea ce înseamnă manifestarea sufletului ARI. De aceea, înainte de această dată, era imposibil să se facă ceva. Cu toate acestea, din momentul ARI mai departe, perioada de corecție începe.
Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 8/12/16, Scrierile lui Rabash
Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate, Zohar -
Niciun comentariu→
Atunci când încep să lucrez cu grupul, treptat, întâmpin tot felul de probleme. Acesta este modul în care Creatorul dezvăluie zona de lucru pentru mine, așa că voi rezolva toate problemele care apar, le acopăr cu punţi de dragoste și creez condiții pentru revelarea Sa în cadrul grupului.