Intrebare: Lumea se dezvolta numai conform programului intiparit in ea sau este loc pentru o schimbare?

Raspuns: Nimic nu este accidental in dezvoltarea noastra. Inceputul creatiei si sfarsitul ei sunt legate impreuna, asa cum este scris, “Sfarsitul unei actiuni sta in gandul initial”. Asadar, nu pot fi greseli sau imprecizii in procesul evolutiei. Statisticile financiare folosesc calacule si predictii aproximative, insa numai pentru ca nu cunoastem faptele exacte.

In natura nu este nimic aproximativ; totul este determinat intr-un mod unic. de starea finala. care este setata la inceput. O persona inainteaza calcand in intuneric si nestiind ce o asteapta. Dar asta este imposibil in evolutia naturii. Din contra, sfarsitul este prederminat si, asadar, modul de a ajunge la el este cunoscut.

Exemplul care demonstreaza asta este angila electrica, care prinde prada cu socuri electrice de 500 volti. Ar parea ca aceasta proprietate a trebuit sa fie dezvoltata gradual in cursul evolutiei.

Dar, daca incarcatura din anghila initala nu ar fi fost de 500 volti, ci de 1, 5 sau de 100, nu ar fi prins prada din moment ce sunt necesari 500 volti! Deci cum s-a dezvoltat aceasta calitate in ea, daca voltajul mic nu i-ar fi adus niciun beneficiu?

Cu toate acestea, “Sfarsitul actiunii sta in gandul initial”; aceasta regula este valida tot timpul si oriunde. Prin urmare, natura inainteaza fara greseala, insa asta este calea suferintei, multumita loviturilor care forteaza tranzitia la o noua stare. Toate creaturile si celulele vii sunt fortate sa se anuleze pe sine si sa moara, insa nu este nicio pierdere.

In natura functioneaza legi altruiste, conform carora fiecare creatura se anuleaza pe sine de dragul sistemului general. Asta se intampla automat, nu constient. Numai cand ajungem la nivelul uman, stam in fata unei probleme.

Pana la urmă, omul trebuie să se supuna acestor legi ale conexiunii altruiste si sa-si anuleze egoismul prin vointa proprie. In modul acesta devine similar cu forta superioara, Creatorul.

Viata este continuitatea, iar omul aspira la aceasta conexiune ca spre esenta vietii. Multumita anularii sale de dragul conexiunii cu ceilalti, precum o celula intr-un corp sanatos, incepe sa simta si sa reveleze forta superioara. In modul acesta ajunge la o echivalenta de forma cu Creatorul.

Prin urmare, Creatorul a creat initial dorinta de a se bucura si a spart-o, astfel incat o persoana sa aiba o oportunitate sa renunte la egoismul sau si sa devina similar fauritorului lui, nivelul superior. Cu cat ne anulam pe noi insine mai mult, renuntand la egoismul nostru, cu atat mai sus ne urcam, ajungand la echivalenta de forma cu nivelul superior.

Omorandu-ne dorinta egoista, devenim liberi de ea si ne putem ridica la urmatorul nivel. Omul care capabil de asta, reveleaza ca viata este in mod precis anularea si ajungerea la o existenta din ce in ce mai superioara. Nu este moarte, este sacrificiul de sine de dragul conexiunii. Unificarea este scopul principal si ideea vietii.

Prin urmare, spargerea a fost necesara. Recunoasterea spargerii noastre este fundația pentru implementarea corectiei, ex. Unificarea.

Ma anulez pe mine insumi, de dragul existentei la un nivel superior, unde continui sa traiesc. Pana la urma, ideea mea, dorinta mea si tot ceea ce este facut de mine, exista acolo, ca si cum as continua sa traiesc in copiii mei si ei in copiii lor si asa mai departe. Omul care isi ucide egoismul actual, primeste urmatorul nivel – continuitatea eterna.

Din partea a patra a lectiei zilnice de Cabaa din 10.01.2017  lectia pe subiectul, “Documentul de la Arosa”

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Altruismul – Principiul Vietii

Daca exploram principiul altruismului din natura, descoperim in el bazele intregii vieti. Fiecare organizm viu este compus dintr-o multitudine de celule si organe care lucreaza impreuna, complementandu-se intre ele. In acest proces, sunt obligate sa cedeze, să influenteze si sa se ajute una pe alta. Legea integrarii celulelor si organelor conform principiului altruist, “unul pentru toti”, este efectiv in fiecare organism viu.

Legea dezvoltarii evolutive a fortat particulele elementare sa se conecteze in atomi, molecule si apoi in celule organice vii, care sunt capabile sa se reproduca singure, conform unui program intracelular. Celulele vii au dorinta de a se reproduce si de a crea organisme mai complexe, iar toate acestea se intampla multumita conexiunii.

Conexiunile devin mai extraordinare. Inauntrul corpurilor vii se petrec asemenea procese, fata de care omul nu ar fi de acord. De exemplu, o celula este gata sa moara pentru a face loc pentru celule noi sau sa serveasca drept hrana pentru alte celule si asa mai departe. Adica, in procesul de dezvoltare, actiunile altruiste sunt facute din partea naturii, atunci cand cineva are grija de intreg mediul, in general.

De exemplu, celulele corpului uman exista intr-un sistem si sunt in intregime subordonate acestuia. Nu pentru ca are putere asupra lor, ci deoarece fiecare celula mai mica, conform programului intern, cauta sa se alature sistemului. Pentru ele, legea sistemului, al conexiunii generale, este cea mai mare si cea mai importanta calitate.

Ele insele sunt dispuse sa traiasca sau sa moara – asta nu este important pentru ele. Sentimentul legii sitemului in care exista este mai superior pentru ele decat propria lor existenta materiala. O celula se ucide pe sine pentru a face loc pentru o viata noua, iar prin asta se conecteaza la progesul general sau la programul general.

In termeni ai programului general, aceasta celula nu moare, ci in mod precis continua sa traiasca multumita faptului ca a oferit un loc pentru noile celule vii.

Dupa cum se presupune, ea nu este in acord cu faptul ca intrega natura este bazata pe egoism. Conexiunea tot timpul implica anulare si concesii si cu cat compusul viu este mai complex, cu atat mai multa anulare este necesara.

Atunci cand se conecteaza celulele plantelor, nevii si animale, concesiile nu sunt rezultatul unui calcul egoist primitiv, ci o dorinta de a castiga la un nivel mai intalt decat cel vizibil noua. O celula, prin anularea sa, da nastere celulelor mai complexe care apar in locul ei si prin ele ia o noua existanta, la un nivel superior.

In modul acesta materialul neviu este transformat intr-o planta, o planta intr-un animal si un animal intr-un om. La fiecare nivel, materia devine mai complexa, iar aceasta organizatie superioara este posibila numai multumita anularii de dragul conexiunii. In modul acesta conexiunile devin mai calitative. Nu au calcule egoiste ale existentei anterioare, ci le pasa numai de conexiunea superioara.

Pestele lasa icrele si moare de dragul puilor viitori. Biologii cred ca acesta este instinct orb, insa natura nu ucide pur si simplu. Multumita mortii la un nivel inferior, viata la un nivel superior ia nastere.

Prin sacrificiul de sine la nivelul anterior, apare o combinatie mai complexa si mai avansata, in asa fel incat chiar si materialele nevii, conventionale, devin radioactive si emit particule. Orice compus chimic, chiar si cei mai simplii atomi de hidrogen si oxigen, este bazat pe concesia reciproca, unde sacrificiul fiecaruia este independent, pentru a se conecta.

Daca, apoi, materialul se descompune, inseamna ca este mult mai stabil in aceasta forma, mai degraba decat intr-o forma de conexiune. Asta este esenta tuturor reactiilor si proceselor chimicale. Un compus mai complex este mai castigat, mai valoros. Acesta este procesul dezvoltarii care ridica natura la un nivel orgnizat mai superior, de fiecare data cerand un sacrificiu mai semnificativ.

Prin urmare, altruismul este principiul vietii, pentru ca fara el, ar fi imposibila conexiunea la nivelul particulelor elementare sau atomi sau molecule sau a oricaror organisme. Nu ar fi fiinte vii complexe si numai multumita organizatiilor complexe avem sentimente si inteligenta.

Toate formele de viata organizate superior, care necesita abilitatea de a se potrivi sau de a se compara una cu alta, sunt bazate pe anulare si conexiune, la fel ca la sacrificiul de sine, de dragul unei stari superioare.

Din partea a treia a lectiei zilnice de Cabaa din 11.01.2017  lectia pe subiectul, “Documentul de la Arosa”

Filed under: Criza, globalizare, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Lucrul principal cerut astazi este să recunoastem ca este o criză si sa intelegem ca aceasta nu este doar o distrugere, ci nasterea unei noi omeniri.

Din borsura “Criza Si Solutia Acesteia” (Forum in Arosa 2006)

Egoismul – Toata Materia Lumii

Toata materia constituie moduri diferite ale dorintei de a fi umpluta cu putere, viata si incantare. Magnitudinea dorintei de a fi indeplinita creaza diferite nivele ale naturii: mineral, vegetal, animal si uman si determina toate procesele care se petrec in ele.

Toata natura – mineral, vegetal, animal si uman – ar trebui sa fie considerata ca un intreg. Recent asta se reveleaza intr-un mod crescator multumita cercetarilor stiintifice si a intregii experiente a vietii. Natura fiecarei materii este egoismul si dorinta de a exista in detrimentul celorlalti.

Este legea naturii care nu poate fi evitata. Trebuie numai sa verificam cum lucreaza aceasta lege, ce este stricat in ea si de ce nu putem ajunge la conexiunea corecta? Suntem in intregime la mila legilor naturii fara nicio cale de iesire? Putem doar sa acceptam faptul ca fiecare ii mananca pe ceilalti sau inca se mai poate corecta asta?

Particularitatile Egoismului Uman

Cu exceptia omului, intreaga natura consuma numai ceea ce are nevoie pentru existanta ei. Omul isi doreste mai mult decat are nevoie in mancare, sex, confort fizic si, in special, in dorintele care sunt mostenite in el: avere, putere, onoare, faima si cunoastere.

Egoismul uman creste continuu, hiperbolic. Cresterea sa stimuleaza si determina progresul omenirii, insa, in acelasi timp, duce catre o infundatura, catre o criza globala.

Egoismul care stapaneste omul, il priveaza de instinctele care ii asigura supravietuirea. Egoismul care creste la nivelele mineral, vegetal si animal se dezvolta corect pentru a sprijini existenta speciilor. Cu toate acestea, egoismul care se dezvolta la nivelul unei maimute, catre directia omului, incepe sa distruga speciile umane. Pana la urma, oamenilor nu le pasa numai de necesitatile existentei, ci si de excesul care vine tot timpul in detrimentul altora.

Daca traim in natura integrala, adică într-un sistem inchis, atunci luand pentru noi insine prea mult, dincolo de necesitatile vietii, furam de la altii, din sistemul general. Nu conteaza daca stim despre asta sau daca actionam inconstient, pentru ca oricum vom dăuna sistemului.

Prin urmare, toata dezvoltarea oamenilor pe Pamant a fost, de fapt, egoista, din dorinta de a folosi mediul dincolo de nevoile lor naturale.

Asta inseamna ca, in comparatie cu natura minerala, vegetala si animala, comportamentul omului este definit de legi complet diferite. Egoismul omului nu are nicio limita si atunci cand vede ceva ce altii au, imediat incep sa isi doreasca acelasi lucru, chiar daca nu are nevoie asta.

Asta nu se intampla cu animalele; acestea sunt absolut indiferente fata de altele si simt doar propriile necesitati. Cu toate acestea, omul difera de animale, exact prin dorinta sa excesiva, care nu apartine de nivelul animal. Vorbim despre acest exces, de ce ne-a fost dat si cum sa-l folosim corect.

Problema unei persoane este aceea ca nu se asociaza cu sistemul general, nu ia in considerare intregul Pamant ca fiind casa ei si omenirea ca pe familia sa. Pur si simplu nu este capabila sa aiba o asemenea atitudine din cauza egoismului ei; are nevoie de o educatie integrala.

Din partea a patra a lectiei zilnice de Cabaa din 10.01.2017  lectia pe subiectul, “Documentul de la Arosa”

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→