Daily Archives: 9 iulie 2017

Recompensa și pedeapsa din viața noastră, partea 3

Întrebare: Trăim în această lume precum copiii mici care se simt pedepsiți, când mama lor nu le dă bomboana sau paharul de suc, deoarece ea știe că nu este bine pentru ei. Cine este această mamă?

Răspuns: Mama este sistemul general, natura, legile naturii în care noi existăm. Sistemul răspunde față de noi imediat, sistematic, pregătindu-ne pas cu pas să ne dezvoltăm o relație corectă cu realitatea și, gradual, permițându-ne să ajungem să o cunoaștem, pentru ca noi să deschidem ochii și să vedem realitatea adevărată.

Este similar cu modul în care un copil mic vede numai o mică parte din lume, o imagine foarte plată și limitată. El nu înțelege sistemul care guvernează o națiune sau lumea, ori cum funcționează toate acestea.

Chiar și oamenii maturi, deseori, nu știu cum este structurată guvernarea, cum funcționează și pe ce principii lucrează sistemul. Pentru majoritatea, ceea ce are un impact personal, este ceea ce îi privește cel mai mult, de exemplu, gunoiul care a fost adunat din casa lor.

În măsura în care o persoană se dezvoltă și se maturizează, ea devine familiară cu sistemul de guvernare din țara sa. Similar, noi trebuie să devenim familiari cu sistemele naturii care ne controlează.

Întrebare: Mama este simbolul căldurii, iubirii, grijii și a tot ceea ce hrănește și este bun din viața unei persoane. De ce atunci, uitându-mă la viața mea, nu văd că lumea se comportă spre mine cu o asemenea grijă și iubire? Mai de grabă este în mod opus, eu primesc lovituri din fiecare direcție.

Răspuns: Noi credem că iubirea naturii trebuie să se manifeste într-o formă pe care o înțelegem. Dar, o reprezentăm față de noi înșine în mod corect? Cred că dacă este un scop, trebuie să-l ating în dezvoltarea mea, apoi o mamă este obligată tot timpul să aibă grijă de asta, adică de ce mă ține direcționat spre acest scop.

Deoarece starea mea continuă din egoismul meu și este foarte rea, iar eu trebuie să las acest rău și să vin spre bine cât mai repede posibil, în timp ce mama pregătește toate condițiile necesare ca acest lucru să se întâmple. Ea nu mă pedepsește și nu mă grăbește cu un bici, dar, în mod constant, îmi prezintă oportunități de avansare, iar eu trebuie să o înțeleg!

Problema este în faptul că noi nu înțelegem cum ne controlează natură. Dar, de îndată ce încep să înțeleg acest lucru și caut să întru în acest proces, atunci totul se va schimba.

Deoarece încerc să discern: unde este mama, ce vrea de la mine în fiecare moment, în fiecare stare, înspre ce mă îndreaptă, ce trebuie să fac chiar acum și, cel mai important, la ce ar trebui să mă gândesc? Cum se presupune să percep lumea și cum să mă raportez față de evenimentele care se dezvăluie, în timp ce mă ajustează în fiecare moment, în modul în care eu mă raportez la lume și în evoluția conștiinței mele?

Dacă mă gândesc tot timpul că nu este nimic în afară de această forță superioară, adică că mama natură mă asistă constant, dorindu-mi tot timpul ceea ce este mai bine pentru mine, atunci eu voi avansa în direcția corectă fără greș. Este posibil ca pe cale, uneori, să fac greșeli și să lovesc zidul limitării mele: fie pe stânga, fie pe dreapta, însă pe de-a întregul eu voi merge înainte. Voi fi sub controlul ei vigilent și voi ajunge la scop.

Mama este ascunsă, însă, gradual, descopăr acest sistem ca rezultat al coliziunii mele cu ea și a analizei acțiunilor mele: Ce am făcut corect, ce nu? În modul acesta voi ajunge să înțeleg care sunt recompensele și care sunt pedepsele.

Din emisiunea de pe KabTV „O viata noua” 2/2/17

 

Recompensa și pedeapsa din viața noastră, partea 2

Cabaliștii nu percep recompensele și pedepsele precum o face publicul general; ei le privesc ca reacții față de ei din partea sistemului. De aceea ei, cu calm, primesc criticismul sau acuzele ca și cum sistemul încearcă să-i ajute să avanseze.

Ei nu le atribuie anumitor indivizi, ci numai sistemului general. Și, astfel, acuzațiile care ar putea părea pentru altul ca pedeapsă, pentru un Cabalist reprezintă materialul cu care lucrează până când acesta se simte ca recompensă.

Întrebare: Cum poate fi considerată o recompensă când o persoană este acuzată sau făcută de râs?

Răspuns: Vreme de mulți ani și eu am fost criticat, acuzat de înșelăciune și cu dorință pentru putere. Însă eu înțeleg că această critică nu vine de la anumiți oameni, care au un anumit tip de liber arbitru, ci de la sistem. Și, astfel, eu trebuie să primesc această critică pentru ca să mă simt în exil.

Comportamentul lor este potrivit, deoarece ei mă ajută în corecția mea și, în măsura, în care progresez spre corecție, simt aceste manifestări negative că fiind pozitive. Și dacă le simt ca negative, asta este așa numai pentru că încă nu sunt corectat în anumite calități interioare.

Cu alte cuvinte recompensele și pedepsele dintr-o percepție naturală și egoistă, sunt în întregime opuse de ceea ce percepe cel care își dorește să avanseze și, prin urmare, se raportează la ele deasupra propriului său egoism.

Din acest motiv, oamenii care vor să se elibereze de egoismul lor percep toată critica negativă față de ei ca un dar, în forma unei oportunități să se ridice și să schimbe pedepsele în recompense, deoarece asta înseamnă că sistemul îmi acordă atenție, cu blândețe și cu grijă, ca o mamă ce-și crește copilul și îl învață comportamentul bun.

Întrebare: Precum mama care-i oferă copilului mâncare sănătoasă în loc de un pahar de suc?

Răspuns: Da, să primești lovituri este foarte sănătos. Acestea nu ar trebui să declanșeze rezistentă sau acuzații defensive, ci, mai degrabă, analize: Ce anume le declanșează și care sunt aceste calități, gânduri și dorințe în interiorul meu? Toate acestea trebuiesc corectate exact în locul unde experimentez lovitura.

În mod precis, asta este ceea ce am nevoie pentru a mă ridica din starea egoistă. Dacă simt lovitură acolo, asta înseamnă că încă este un calcul pentru un beneficiu personal și trebuie să mă ridic la un calcul de nivel superior.

Întrebare: Dar nu vrei să primești o reacție pozitivă de la ceilalți?

Răspuns: Vreau să primesc o reacție pozitivă ca un indicator că această calitate din mine a ajuns la corecție, nu deoarece vreau să văd că ceilalți din jurul meu să devină corectați. Este scris „Fiecare judecă conform imperfecțiunilor sale” și, de aceea, când mă corectez, eu nu mai exeperimentez lovituri. Sistemul este construit în așa mod încât, atunci, nimeni nu mă va mai critica sau acuza.

 

Recompensa și pedeapsa din viața noastră, partea 1

Întrebare: Fiecare persoană vrea să primească recompense pentru acțiunile din viața ei, nu pedepse. Însă, uneori, chiar dacă încercam cu toată puterea noastră, indiferent ce am face, totul iese nefavorabil și nici măcar nu este clar de ce. Este vreo legătură între acțiunile noastre și rezultatele pe care le experimentam în viața noastră?

Răspuns: Această nu este o întrebare simplă, deoarece întregul sistem este ascuns față de noi. Primim recompense și pedepse pentru toate acțiunile noastre, dar cine știe exact care este considerată o recompensă și care este pedeapsa pentru noi?

Numai un singur lucru poate fi spus cu siguranță: existăm într-un sistem al naturii și, de aceea, în fiecare din dorințele noastre, prin act, cuvânt sau faptă, prin fiecare nuanță a comportamentului nostru, inconștient sau intenționat, prin fiecare gând, afectăm sistemul, iar acesta ne răspunde.

Cu toții existăm ca într-o rețea și problema este că noi nu simțim această rețea. Însă, fără îndoială, este o recompensă și o pedeapsă pentru tot. Tot acest sistem este numit „realitate”, sau „lume”, iar aceasta este lumea reală și nu cea care apare în fața ochilor noștrii. Noi vedem numai un mic segment, o parte din realitatea reală.

Este imposibil să nu ne imaginăm întregul sistem dacă vrem să înțelegem sensul acțiunilor noastre prin mica parte a acestui sistem general, pe care suntem capabili să-l percepem și să-l numim „aceasta lume”. De aceea, noi nu cunoaștem ce răspunsuri declanșează acțiunile noastre. Fac ceva și nu înțeleg ce fel de influență am asupra sistemului, în mod similar nu simt acțiunea ca răspuns în forma să completă și adevărată.

Asta este problema ascunderii. Întregul sistem ne este ascuns. Recompensele și pedepsele sunt o zonă necunoscută și de nepătruns, pe care nu o putem investiga și, cu cât studiem mai mult sistemul naturii, cu ajutorul tuturor științelor noastre, cu atât mai mult suntem convinși că intrăm într-un spațiu chiar și mai lăuntric și mai adânc, care devine chiar și mai puțin înțeles de noi.

Natura nu devine mai clară pentru noi ci, mai de grabă, chiar mai întunecată. Nu este niciun capăt al acestei adâncimi. De aceea, este puțin probabil ca într-un anumit moment dat să dezvăluim natura omului cu ajutorul științei. Cândva aceasta s-a încercat prin psihologie, însă foarte rapid am devenit convinși că asta nu este calea, deoarece imediat am plonjat într-o zonă necunoscută care nu dă randament la metodele de investigare ale științei stricte.

Înțelepciunea Cabala spune că trebuie să ne îndepărtăm de orice investigație a lumii exterioare. deoarece lumea exterioară este o iluzie care se formează în noi, în cele cinci organe de simț, ca răspuns al interacțiunii noastre doar cu o parte minimă a acestui sistem. În mod esențial, acesta este vârful ghețarului, în timp ce restul de 99% din acest sistem rămâne necunoscut.

Din această cauză, se merită să ne concentrăm eforturile nostre înspre descoperirea sistemului interior al percepției, cu alte cuvinte să ne extindem organele noastre de simț într-o așa măsură încât să percepem și să revelăm gradual întregul sistem al naturii. Atunci când începem să dezvăluim acest sistem, noi vom simți ce înseamnă recompensa și pedeapsa și ce fel de efecte au, de fapt, acțiunile noastre, adică care dintre ele sunt bune și care sunt rele.

Vom începe să percepem și să dezvelim evenimentele într-un mod mai precis. Considerând că este posibil ca astăzi să percepem recompensele și pedepsele precum un copil mic care crede că dulciurile și un pahar de suc sunt o recompensă. Însă noi știm că acest lucru nu este deloc adevărat și că este o pedeapsă pentru corp, o influența negativă și nu una pozitivă.

Așadar, totul depinde de cine face aprecierea. Cu alte cuvinte, vom putea să ne ridicăm la un nivel superior de fiecare dată, ca o mamă față de copilul pe care-l protejează de toate problemele și care nu-i va face nimic rău? De aceea, ceea ce pare ca o recompensă pentru un copil, față de mamă e o pedeapsă.

În modul acesta putem tot timpul să ne verificăm față de nivelul superior și, în conformitate, să examinăm și să decidem unde, în realitate, este recompensa și unde este pedeapsa. Știința Cabalei ne permite să facem asta, chiar dacă ne cere să depunem un mare efort. Însă numai în maniera aceasta putem descoperi că totul este, de fapt, în mod opus, la fel ca în cazul copilului. Ceea ce astăzi ni se pare că sunt recompense, descoperim că ele sunt pedepse și că, aparent, pedepsele sunt, de fapt, recompense.

Noi existăm într-un sistem fals, construit în întregime pe egoismul nostru, dorința noastră de a primi plăcere, iar întreaga realitate, întregul sistem, se comportă conform unei legi complet diferite, aceea a dăruirii reciproce. Este un sistem integral, în care fiecare element interacționează în armonie completă cu toate celelalte părți.

În acest sistem nimeni nu face calcule pentru propriul lui beneficiu, ci numai pentru bunăstarea întregului sistem, iar ceea ce este benefic pentru sistemul general este numită o recompensă pentru toate părțile sale. Ceea ce este avantajos pentru o parte, dar care se opune întregului sistem, se numește pedeapsă.

Conform nivelului nostru de dezvoltare și a conexiunii corecte cu sistemul general, noi ne schimbăm înțelegerea despre recompense și pedepse, în așa mod, încât să luăm în considerație o recompensă care este avantajoasă întregului sistem, iar ceea ce este bun pentru egoismul nostru, în opoziție cu sistemul, să o considerăm ca o pedeapsă.

Din emisiunea de pe KabTV „O viata noua” 2/2/17