Daily Archives: 3 octombrie 2017

Înțelegerea definitivă a egoismului

Tora, Deuteronom, 28:48: „De aceea vei servi pe dușmanul tău, pe care HaȘem (Numele Lui) îl va trimite împotriva ta, fiind înfometat, însetat și gol și în lipsa tuturor lucrurilor; și el va pune un jug de fier în jurul gâtului tău, până când te va distruge”.

Veți simți că faceți o muncă egoistă și, deși urâți asta, nu veți avea cum să scăpați de ea, iar ea va continua să vă controleze. Și veți simți asta multe zile și mulți ani din viața voastră.

Dar, aceasta înseamnă deja că înțelegeți în ce jug vă aflați. Fără astfel de sentimente, dure, ascuțite, dar folositoare, este imposibil de trecut în Lumea Superioară.

Întrebare: Aceasta este considerată o stare avansată?

Răspuns: Desigur. Este atunci când omul trece prin asta și înțelege că nu poate face nimic, deoarece el a rămas încă sclavul dorințelor sale. El le urăște cu toată forța dar, în același timp, nu poate scăpa de ele și obține astfel posibilitatea de a striga.

Acest strigăt, această apelare la Creator, îl ajută să intre în Lumea Superioară, fiind ridicat la fel cum este ridicat din fundul unei piscine.

Întrebare: Asta înseamnă că, întâi, trebuie să se înece?

Răspuns: Desigur. Și până la capăt, astfel încât el să poată înțelege în ce măsură, în toate dorințele și intențiile lui, nu există nici măcar un gram de stare spirituală.

Omul trebuie să înțeleagă că totul vine de la Creator și, de aceea, el nu poate face față acestui lucru. Lui nu-i pasă dacă va muri sau nu, dar de egoismul lui nu se poate despărți. Această înțelegere trebuie să fie definitivă.

Din Emisiunea KabTV „Secretele Cărții Eterne” 19/12/2016

 

Ce este răul?

Întrebare: Ce este răul: dorința, intenția sau o anume combinație a celor două?

Răspuns: Rău este ceea ce nu este legat de Creator. Tot ceea ce îți poți imagina că nu se referă la natura Creatorului este Răul pur.

Rezultă că lumea noastră, toate forțele și toate manifestările, la diferite niveluri ale naturii, sunt Răul absolut. Pentru a se manifesta față de noi, Creatorul a făcut o Creație opusă calităților Sale. Se numește dorință de primire pentru sine sau egoism.

Această dorință se poate simți doar pe sine și nimic în afara ei. Nu are nicio abilitate de a înțelege, de a imagina sau percepe orice altceva. De aceea, ea este fundamentul Răului viitor. Nu este încă Răul însuși, fiindcă dorința nu este vinovată că acționează astfel, deoarece a fost creată așa de la începutul începuturilor.

De aceea, dorința acestei lumi, care aparține naturii neînsuflețite, adică ceea ce există în toată imensitatea galaxiilor până la natura vegetală care crește pe planeta noastră și lumea animală existentă pe Pământ, inclusiv noi, fiindcă noi, în corpurile noastre, suntem animale, toate sunt embrionul egoismului. Nu este egoismul însuși, ci o dorință de a exista, de a se împlini.

Egoismul este termenul pentru ceea ce este deasupra nivelului animal. Ca regulă, omul este alcătuit dintr-o parte animalică și, în aceasta, el nu este egoist, fiindcă vrea să existe la fel ca orice animal. Dar, el are, de asemenea, ceva care depășește nivelul său de animal, atunci când tânjește după ceva mai mult decât o face partea materială a corpului său. Acesta se numește deja „egoism”, chiar dacă nu în starea finală, dar este totuși „vreau mai mult”.

Dacă vreau mai mult, în defavoarea celorlalți, prin asta fur de la ei; acesta este adevăratul egoism. Și dacă intenționez să mă comport în așa fel, încât să obțin plăcere din faptul că sunt peste ceilalți și să mă bucur de nenorocul lor, acesta este un nivel avansat de egoism. Sunt multe grade diferite de creștere a egoismului.

Cu alte cuvinte, tot ce este în noi, ca oameni, este egoism, iar tot ce este în noi, ca animale sau în nivelurile mineral, vegetal și animal, sunt niveluri obișnuite ale naturii.

De aceea, egoismul este dorința de a primi plăcere în detrimentul altora, când mă bucur că sunt peste toți ceilalți.

Animalele se mănâncă unul pe celălalt de foame. De exemplu, crocodilul mănâncă o vacă și, după aceea, nu mai mănâncă 6 luni, deoarece îi este de ajuns. Șarpele, după ce își înghite prada, stă nemișcat și nu-i mai pasă de nimic altceva. Dar nu și omul. După ce „înghit” o vacă, deja mă gândesc cum să o mănânc pe a doua sau, măcar, cum să o prind și să o am mai târziu. Animalele nu au așa ceva.

De aceea, tot ce facem mai presus de dorința noastră naturală de a ne umple/împlini este egoism uman, care atinge înălțimi tot mai noi și mai mari.

Prin asta suntem diferiți de Creator. Evoluția constantă a egoismului din noi, care acționează în detrimentul celorlalți, este rădăcina Răului naturii nostre și, mulțumită lui, pe de o parte cucerim lumea și, pe cealaltă parte, ne înghesuim către un final mort.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 26/02/ 2017