Daily Archives: 13 decembrie 2017

Minciună și adevăr; Partea 2

Întrebare: Rezultă că minciuna are un rol foarte important: să ne dezvolte treptat, să ne împingă mai aproape de aflarea adevărului. Ce nivel de dezvoltare a atins un copil de trei ani care începe să mintă?

Răspuns: Un copil care d-abia își descoperă natura. Spargerea (sfărâmarea) este în fundamentul nostru, păcatul Pomului Cunoașterii; ca rezultat, minciuna a pătruns complet în natura noastră și domnește profund în noi. De aceea, nu suntem capabili să recunoaștem o minciună. Din contră, privim adevărul ca pe o minciună și minciuna ca pe un adevăr.

Adevărul și minciuna sunt atât de întrepătrunși unul cu altul, că nu înțelegem cât de mult ne înșelăm. Cum pot să măsor cât procentaj este adevăr din ceea ce spun? Comparativ cu ce pot să măsor acest lucru?

Întrebare: După statistici, un copil de trei, patru ani minte la fiecare două ore, un copil de șase ani minte deja la o oră jumate, iar un adult, de cel puțin trei ori la fiecare zece minute. Asta înseamnă că, cu cât îmbătrânim, devenim și mai mari mincinoși?

Răspuns: Desigur! Mințim constant și nu spunem niciodată o fărâmă de adevăr. Singura întrebare este dacă minciuna este una conștientă sau nu. Dar este o minciună 100%.

Întrebare: Calitatea înșelătoriei apare în noi sub influența societății sau din natura noastră?

Răspuns: Înșelătoria se află în natura noastră, iar mediul doar ne ajută să folosim această proprietate și să o dezvoltăm. Toate interacțiile noastre în societate au ca scop să multiplice minciuna și prin ea să reușim.

Educăm copiii cu povești care sunt minciuni în totalitate, de la început până la sfârșit, tot felul de basme despre animale, mașini și trenuri care vorbesc unii cu alții, etc. Asta nu se întâmplă în viață! Este o educație absolut greșită. Toate aceste imagini înșelătoare sunt inscripționate în copil și, când crește, el se așteaptă ca acestea să se întâmple și în viață.

Nu este de ajuns că suntem predispuși prin natura noastră la minciuni și fantezii, mai și educăm copiii astfel încât să se obișnuiască cu minciuna. În cele din urmă, se obișnuiesc să trăiască în minciună. Acestea nu sunt fantezii care extind un pic adevărul, ci sunt complet falsități.

Din KabTv „O viață nouă” 16/11/2017

Minciună și adevăr; Partea 1

Întrebare: Adevărul este că noi mințim constant și aproape în fiecare zi, începând de la mici trucuri și de la acoperi mici defecte, până la cea mai mare înșelătorie și defăimare. Minciuna este parte din viața noastră.

Copilul începe să mintă de la o vârstă fragedă, chiar fără a înțelege ceea ce face. Suntem emoționați când un copil, cu fața plină de ciocolată, ne răspunde cu încredere: „Nu am fost eu!” la întrebarea „Cine a mâncat bomboana?”. Deci, ce înseamnă minciună și cum dezvoltă ea o persoană?

Răspuns: Minciunile se află la baza Creației ca oponente ale adevărului. Adevărul și minciuna sunt egale ca importanță, fiindcă nu pot exista una fără cealaltă. Trebuie să le evaluăm una față de cealaltă, altfel nu vom simți nimic. Nu există rău fără bine; nu există niciun fel de bine fără nenorocire, nu există întuneric fără lumină, etc.

De aceea, în adevăr există totdeauna minciună și vice versa. Dacă mergem mai adânc în bazele Creației, atunci există Lumina care este adevăr. Până la urmă, Lumina este singurul lucru care există; există numai dăruire și conexiune comună a tuturor părților Creației. Minciuna înseamnă că întunericul vine întotdeauna când dorești separare, dezbinare și chiar ruperea întregii Creații.

Asta este exact ceea ce se întâmplă în timpul păcatului Pomului Cunoașterii. Este scris că o minciună poate să existe doar dacă ea crește din vreun fel de adevăr. De aceea, Adam și Eva (Havah) au încercat primii mărul, fiindcă ei au fost siguri că pot să-l mănânce și să se bucure de el, de dragul dăruirii și, atunci, nu ar fi nicio interzicere. Și acesta a fost adevărul.

Dar, când au continuat să-l mănânce, nu au mai putut evita tentația și s-au regăsit în minciună. Deci, minciuna a crescut din adevăr, iar noi suntem rezultatul minciunii, a acelei ruperi extraordinare care s-a întâmplat sufletelor noastre chiar în fundamentul lor.

De aceea, dacă vrem să ajungem la adevăr, trebuie să trecem prin minciuni, rupându-ne prin ele ca printr-o pădure deasă în întuneric și apoi să ajungem treptat la adevăr.

Este doar „posibil”, fiindcă este cu adevărat foarte greu să o faci. În plus, această oportunitate depinde de dezvoltarea noastră asigurată de Înțelepciunea Cabalei, prin Lumina care întoarce la Sursă. La urma urmelor, altfel nu vedem deloc unde este adevărul și unde este minciuna, exact precum copilul care ne asigură că nu a mâncat bomboana, în ciuda dovezilor evidente. Noi nu înțelegem și nu ne dăm seama de minciuna noastră, fiindcă minciuna este calitatea noastră primordială.

De aceea, trebuie să iertăm minciunile, să ne tratăm reciproc cu înțelegere și ar trebui să învățăm să ne ridicăm peste toate aceste minciuni, percepându-le ca pe niște neplăceri ale unor copii drăguți. Până la urmă, asta este natura noastră.

Lumea nu poate exista fără minciună și adevărul poate exista numai în prezența minciunii. Este bine dacă ele există în cantități egale, deoarece până acum trăim într-o lume absolut înșelătoare și aceste fărâme de adevăr care există în ea sunt menite doar să facă minciuna să arate a adevăr.

Din KabTv „O viață nouă” 16/11/2017