Daily Archives: 28 decembrie 2017

Invidia este o calitate folositoare

Întrebare: Ce este invidida şi cum pot să o folosesc pentru avansarea spirituală?

Răspuns: Invidia este o calitate bună, aşa cum este şi ruşinea. Totuşi, ruşinea pare să vă încetinească, să vă oprească, să vă facă să vă ascundeţi şi să vă micşoraţi, dar invidia, din contră, vă extinde şi vă împinge înainte şi de aceea trebuie să o folosiţi.

Totuşi, cel mai important lucru este invidia dintre prieteni. Atunci când stau în clasă, mă uit la fiecare şi îi invidiez necontenit. Nu îi urăsc, ci îi invidiez. Trebuie să ne controlăm aici, pentru că şi dispreţul apare împreună cu invidia.

Sunt recunoscător că prietenii îmi demonstrează ce pot face, ce ştiu, modul în care se simt, etc. O invidie albă creşte în mine faţă de aspiraţiile lor şi mă împinge înainte. De aceea, invidia este o calitate foarte bună.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 13.08.2017

Semnul unui nou nivel spiritual

Întrebare: Care este indiciul că cineva a atins un nou nivel spiritual?

Răspuns: Atunci când toată lumea din jurul tău ți-a devenit dragă, mai mult decât propria ta persoană, asta înseamnă că ai trecut la un nou nivel.

După aceea, apare imediat un nou egoism. Este calibrat în noi prin 125 de niveluri și se revelează porțiune cu porțiune.

Întrebare: Atunci când se întâmplă asta, experimentez plăcere în acel moment când simt că toți acești oameni sunt frații mei, că îi iubesc?

Răspuns: Nu. Din contra, plăcerea apare nu atunci când atingi această stare, ci când aspiri la ea.

Din emisiunea de pe Kab TV ”Secretele Cărții Eterne” din 25.03.2017

Îndreptându-te către iubire

MAN nu înseamnă mană cerească care cade de sus, ci o rugăciune pe care o ridică cineva de jos și devine împlinit prin ea. Este un imbold înainte, nu primire, ci intenția, scopul, care îl împlinește, iar prin asta trăiește.

Numai prin faptul că se îndreaptă către iubire, omul simte plăcere, numită munca dulce a iubirii, fără de care nu poate exista.

Împlinirea este numai cererea către Creator. De aceea, în ebraică, rugăciunea este numită ”tfila”, din cuvântul ”lehitpalel”, care înseamnă să te judeci pe tine însuți. Cu toate că nu ceri nimănui nimic, te analizezi și te înțelegi pe tine. Nu trebuie să te adresezi nimănui; este suficient să ajungi la o aspirație către scop și să nu cauți scopul în sine.

Numai cei care lucrează la corectarea spirituală și trec ei înșiși prin toate acestea, pot înțelege. Nimeni altcineva nu poate.

Chiar și pentru cei care se angajează în asta și chiar pentru cei care sunt deja angajați, durează mult timp înainte ca aspirația lor să fie nu pentru ei, să fie fără nicio senzație de primire și să devină nevoia lor interioară. Dar aceasta este adevărata stare interioară.

Deci, numai în deșert mănânci mana, este o stare ideală. Nu ai altceva decât aspirația către înainte, către iubire și dăruire.

Încă nu poți folosi ”Faraonul” tău (ego-ul), care stă în ”desaga” ta, dar deja începi să te îndrepți către înainte. Și apoi imboldul tău va crește atât de mult încât, fără să aștepți ca această dorință să crească în tine, o vei scoate treptat în afară și o vei schimba pentru a fi îndreptată către înainte.

Și apoi vei putea să acționezi. La fel cum Creatorul acționează în dăruire și tu, cu ajutorul Faraonului, acționezi pentru a lucra în dăruire. Această forță neagră a Faraonului este exact cea care îți dă abilitatea de a dărui.

Din emisiunea de pe Kab TV ”Secretele Cărții Eterne” din 25.03.2017