Întrebare: Sunt de acord că natura umană este aranjată astfel ca omul să mintă constant. Dar hai să ne imaginăm că trăim într-o lume în care nu există minciuni și fiecare spune celorlalți ce crede despre ei. Acest lucru ar putea fi crud și am putea să-i rănim groaznic pe ceilalți. Înseamnă că minciuna este exact ceea ce ne permite să coexistăm?

Răspuns: Am putea învăța pe copiii noștri cum să obțină gradul adevărului. În loc să ne mințim unii pe alții, am putea construi o conexiune reală între noi, adică ne-am putea schimba calitățile de la înșelători la unii adevărați și am începe să ne tratăm prin adevăr reciproc.

Până la urmă, vedem că întreaga noastră viață este înșelătoare de la început și până la sfărșit. Ne dezvoltăm în direcția unor minciuni tot mai mari – în jurul nostru este decepție totală în educație, cultură, în relațiile dintre soți, părinți și copii, în toate ocupațiile noastre, în industrie și în armament.

Întrebare: Dacă soții își vor spune unul altuia tot ceea ce cred cu adevărat unul despre celălalt, vor divorța imediat. Înseamnă că minciuna este folositoare fiindcă viața e imposibilă fără ea?

Răspuns: Minciunile sunt baza vieții noastre. Minciuna și nu adevărul. Însă, minciuna a fost dată pentru ca noi să o putem corecta, deci să facem corectarea de sine. Este clar că dacă noi nu ne corectăm, nu putem exista unul lângă altul fără minciună. Dar, dacă începem să ne corectăm, vom vedea că nevoia de a minți dispare treptat.

Întrebare: Ce este corectarea?

Răspuns: Corectarea înseamnă să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți. Dacă iubesc pe altcineva nu am nevoie să-l mint. Cum aș putea să înșel pe cineva pe care îl iubesc? Pot să-mi deschid toată inima față de el și nu va fi nimic care ar putea să-l rănească. Când iubesc cu adevărat pe altcineva, îmi place totul la el, altfel, nu e iubire.

Chiar dacă văd la el ceva rău, pot să o spun și el va înțelege. El știe că vorbesc din iubire pentru el și nu din dorința de a-l jigni.

Întrebare: Dacă noi înșine mințim permanent, de ce urâm atât de mult când ne minte altcineva?

Răspuns: Fiindcă nu ieșim din minciună și nu știm unde este adevărul și ce este iubirea adevărată. Adevărul și iubirea ne sunt ascunse.

Urâm minciunile celorlalți, fiindcă vrem ca toți să ne iubească și să ne spună sincer lucruri bune. Dar noi nu vrem ca și noi să-i tratăm pe ceilalți cu astfel de iubire.

Dacă altcineva mă minte, atunci mă simt umilit, fiindcă el nu mă acceptă ca pe un egal. De aceea, ne rănesc atât de mult minciunile altora. Dacă mă mint, nu mă iubesc. Dacă m-ar fi iubit, atunci chiar și minciuna ar fi venit din iubire. Iubirea ar acoperi toate minciunile, fiindcă ea ar fi deasupra la tot.

Mințim copiii, dar îi mințim din iubire și, de aceea, aceste minciuni nu îi rănesc. Aceasta se cheamă minciună în numele adevărului, fiindcă noi știm adevărul, dar înțelegem că va fi mai bine pentru ei să audă ceva diferit.

Totul trebuie să vină din iubire, ea trebuie să fie fundamentul. Atunci, ea mă va obliga să-i tratez pe ceilalți bine și să fac totul în beneficiul lor și nu al meu. Să mă ridic peste sinele meu și să fac totul pentru ei și, atunci, dacă e necesar, pot să spun chiar minciuni. Educația nu este posibilă fără o ascundere a adevărului.

Din KabTv „O viață nouă” 16/11 2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Tora, Numeri 12:01: Mariam şi Aaron vorbeau însă împotriva lui Moise pentru femeia etiopiancă, pe care o luase Moise, căci Moise era căsătorit cu o etiopiancă.

Soţia lui Moise, Zipporah, este o etiopeancă, adică are pielea închisă la culoare. Înseamnă că Malhut a lui Moise este mult mai întunecată, mai dificilă, mai grea decât dorinţele lui Miriam şi Aaron. De aceea, atunci când lucrează cu ea, atinge un nivel mai înalt.

În acelaşi mod, noi acum trebuie să ne ataşăm întreaga umanitate. Puteţi să vă imaginaţi pe Malhut care aşteaptă să fie conectată?! În acelaşi timp, când asta se va întâmpla, cu toţi vom primi o asemenea elevaţie!

Din emisiunea de pe Kab TV „Secretele Cărţii Eterne” din 25.03.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum să nu ne certăm în cel de al Treilea Templu?

Răspuns: Al Treilea Templu operează pe un pământ total diferit, conform unor criterii diferite.

Certurile nu sunt posibile acolo. Atunci când ascedem în lumea spirituală, egoismul nu mai creşte; suntem influenţaţi doar de forţa corectoare, pe care o adăugăm egoismului nostru. De aceea, nu poate să mai existe o altă spargere.

Toate acestea sunt statuate în teorie, conform legilor corelării dintre forţa negativă a primirii şi forţa pozitivă a dăruirii. Studiind metodologia, înţelegem că ne îndreptăm cu adevărat către această stare şi nu va mai fi alta.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 23.07.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum s-a schimbat limbajul şi metodologia Cabalei în funcţie de etapa de dezvoltare a umanităţii? Cabaliştii scriu într-un limbaj care nu poate fi înţeles.

Răspuns: De fapt, vreme de secole, Cabaliştii au scris numai pentru persoanele care erau ca ei. Nimeni nu s-a angajat în a populariza Cabala.

Dacă ne uităm la procesul de dezvoltare, pe de-a lungul axei timpului, începând cu Adam și până la finalul întregii dezvoltări, s-a format o structură foarte interesantă din anul zero și până la anul 6000.

În timpul acestei perioade a fost o creştere a egoismului. Întâi, Adam a revelat metodologia spirituală, după el, au făcut-o şi Abraham şi Moise. Apoi, au fost construite şi distruse Primul şi al Doilea Templu.

Iar acum începe înălţarea celui de-al Treilea Templu.

Până să ajungem la punctul de ascensiune („Noi”, din desen), toată dezvoltarea a fost automată, conform comenzii iniţiale. Nu a existat nimic imprevizibil.

Corecţia începe doar de la punctul de „Noi”. Şi tot timpul înainte de asta a fost perioada spargerii şi pregătirii. De aceea, tot ceea ce s-a petrecut înainte de timpul nostru, a fost cunoscut de absolut toţi Cabaliştii, fără surprize.

Şi numai începând cu vremurile noastre a apărut liberul arbitru şi diseminarea Cabalei a început pentru întreaga omenire. Oamenii au început să fie animaţi şi să se conecteze între ei şi viitorul lor cu metodologia corecţiei.

De la starea prezentă a lumii, devine evident că corecţia lumii este posibilă numai prin întărirea conexiunilor dintre oameni. Se pare că metodologia care ne dă oportunitatea de a crea această conexiune, începe acum să fie revelată.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 7/23/17

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să privim evenimentele care s-au petrecut deja? Cum ar trebui să le evaluăm?

Răspuns: În niciun mod! Nu priviţi înapoi, în trecut, nu vă gândiţi sau nu trăiţi în trecut. Există numai astăzi, iar asta depinde de mine.

Ce contează cel mai mult pentru o persoană este să descopere cum se poate regla, pentru a percepe lumea în modul corect.

Întrebare: Studiul istoriei, a tradiţiilor şi culturilor nu ne ajută să ne dezvoltăm?

Răspuns: Avem nevoie să ne ridicăm deasupra tradiţiilor şi a culturii. Singurul lucru de care avem nevoie este să comunicăm cu oamenii din jurul nostru într-un mod adecvat şi să-i învăţăm un singur lucru: „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi.”

Întrebare: Nu avem nevoie nici măcar să studiem istoria Cabalei?

Răspuns: Prin studiul Cabalei o persoană îşi învaţă de asemenea şi istoria, deoarece învăţă despre dezvoltarea Kelim (vasele, dorinţa) şi dezvoltarea Luminii care influenţează dorinţa. La asta se reduce toată istoria.

Un anumit spaţiu a fost aranjat pentru noi. Acest spaţiu este numit voinţa de a primi. Este influenţată de Lumină – voinţa de a dărui.

În măsura în care voinţa de a primi trece prin etapele dezvoltării sale, gradual devine similară cu Lumina. La acest nivel Lumina o umple.

Umplerea graduală a voinţei de a primi cu Lumina, asta este toată istoria. Nu există nimic altceva.

Remarcă: Din moment ce studiez istoria la universitate, nevoia mea este să nu fiu de acord cu tine. Însă, pe de altă parte, noi nu vedem exemple că omul învăţă ceva, să ajungă la concluziile corecte şi să joace corect pe baza studiului istoriei.

Comentariul meu: Întâi de toate, istoria este scrisă de egoişti – fiecare din propriul său punct de vedere care-i este benefic: fie pentru a se eleva pe el însuşi, ori naţiunea sa, ori să facă altceva.

Dacă mă întrebi pe mine de ce am nevoie de istorie, asta este numai pentru a vorbi cu oamenii, deoarece eu diseminez Cabala. Altfel nu aş avea nicio nevoie pentru aceasta.

Vorbesc ca o persoană care a trecut printr-o educaţie superioară şi care a studiat multe lucruri. Niciuna nu este necesară. „Cu cât ştii mai puţin, cu atât mai bine dormi.” În modul acesta nu-ţi impui capul cu filozofii sau cu istoria. Trebuie să ştii numai un lucru: cum să interacţionezi cu Lumina superioară, singura forţă din natură care te poate ajuta să faci orice.

Pentru asta nu ai nevoie să studiezi mecanica, electricitatea sau computerele – nimic.

Remarcă: Dar dacă nu ştiu nimic, nu ai mai putea să-mi explici nimic.

Comentariul meu: Asta este o altă treabă. Desigur, eu sunt pentru ca oamenii să studieze, dar nu de dragul beneficiului lor personal şi pentru viaţa lor personală.

Întrebare: Deci totul depinde de intenţia cu care studiez?

Răspuns: Desigur. Intenţia ar trebuie să fie să corectezi lumea, corectându-te pe tine însuţi.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 7/16/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: O persoană obişnuită înţelege manifestarea corporală a iubirii pentru mamă şi copil. Poate să înveţe ceva din asta în termenii obţinerii iubirii spirituale?

Răspuns: Nu aş sfătui angajarea în psihologie, mai ale cu mama şi copilul. Eu dau adeseori acest exemplu numai pentru că este real, dar nimic mai mult. Iubirea pe care o obţinem între noi, în grup, nu este deloc aşa. Este specială. Este construită pe echilibrul dintre două proprietăţi opuse.

Întrebare: Adică ceea ce ştie cineva despre iubire şi ură din experienţa de viaţă nu are nimic de a face cu iubirea de care vorbeşte Cabala. De ce nu au ales Cabaliştii un alt cuvânt pentru a exprima acest concept?

Răspuns: Pentru a explica lumea superioară, Cabaliştii folosesc limbajul lumii noastre egoiste, ceea ce numim „limbajul ramurilor”. Nu există altă modalitate. Luăm definiţiile obiectelor şi fenomenelor din lumea noastră, iar cu ajutorul lor descriem lumea superioară ca existând într-un echilibru reciproc între două proprietăţi opuse. Iar lumea noastră nu este deloc aşa.

Va trebui să încercăm foarte mult să găsim interacţiunea corectă dintre noi, pentru a învăţa ce înseamnă construirea relaţiilor spirituale şi iubirii dintre noi.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 06.08.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când spunem că unificare este deasupra a tot, există graniţe acolo?

Răspuns: Nu sunt şi nu pot fi graniţe în unificare, pentru că de îndată ce chipurile obţinem asta, apar noi perturbaţii şi trebuie din nou să avansăm către noi graniţe. Aceasta reprezintă ascensiunea celor 125 de niveluri.

În unificarea pe care o obţinem, descoperim Creatorul, adică forţa generală care conectează două forţe opuse în ea, pozitivă şi negativă, forţa Luminii şi forţa dorinţei, plus şi minus, întuneric şi lumină, împreună, în armonie.

Şi ce se va întâmpla între lumină şi întuneric? Ce le va conecta ca un scurtcircuit între plus şi minus ale unui motor sau pentru alt utilizator? Acest utilizator este efortul nostru pe care îl investim pentru a conecta toate plusurile şi minusurile în mod armonios, toate fenomenele pozitive şi negative, astfel încât să nu le mai vedem opuse faţă de noi.

Încercând să le conectăm în acest mod, noi ne corectăm. Noi înşine suntem plasaţi între forţele pozitive şi negative şi acolo ne conectăm cu Creatorul şi obţinem adeziunea cu El.

Creatorul reprezintă armonia tuturor forţelor naturii, inclusiv noi, adică omul care creează această armonie în el însuşi.

Din Lecţia 1 din Congresul din Vilnius 03.11.2017

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Nouă ni se pare că o cerere către Creator este un mijloc de corectare a Kli-ului, vasul sufletului, în timp ce, ca rezultat la muncii noastre, începem să simţim că cererea către Creator este chiar Kli-ul şi nu un mijloc de corectare a acestuia.

Iar dacă apelul meu către Creator, dorinţa de a mă ridica către El, este adevărat, constant şi creşte într-o aspiraţie necontenită către El, atunci voi simţi această cerere ca o corectare completă.

Ce reprezintă corectările? Sunt ridicarea dorinţei, nu răspunsul la rugăciune pentru a o împlini. Ridicarea dorinţei către Creator este deja finalul muncii. Astfel, eu îmi exprim atitudinea faţă de El. Primesc ceva de la El? Se poate să nu primesc nimic. Şi ce ar trebui să primesc dacă mă întorc către El? Numai apelul meu către Creator este deja, el însuşi, totul. Nu am nevoie de nimic altceva.

Dacă nu rămân în Kli-ul care primeşte pentru el, atunci vreau să am doar o cerere către Creator. Iar dacă în răspuns nu aud, nu înţeleg, nu simt şi nu văd nimic, eşti bine venit, este chiar mai bine! Iar apoi, în străduinţa mea, în puterea dăruirii, simt cât de similar sunt cu Creatorul.

Din partea a treia a Lecţiei Zilnice de Cabala din 05.12.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este special la metoda lui Ari, comparat cu Cabaliştii dinaintea lui?

Răspuns: Sistematizarea. Nimic nou. Niciun Cabalist nu poate adăuga ceva în munca Cabaliştilor anteriori, în afară de a elabora mai departe concluziile avute în descoperirile lor şi să dea o descriere sistematică mai amplă a ceea ce poate fi descris cu doar puţine fraze. Asta este tot.

Întrebare: Se poate spune că şi limbajul s-a schimbat?

Răspuns: Desigur. De exemplu, dacă luăm un curs de fizică scris acum 200 de ani şi îl comparăm cu unul din prezent, natural va fi o diferenţă între ele. Dar, în principiu, esenţa informaţiei conţinută în ele rămâne la fel.

Întrebare: Mijloacele pentru obţinerea acestor descoperiri rămân aceleaşi?

Răspuns: Da, pentru că structura lumi superioare nu se schimbă.

Există doar două forţe: forţa dăruirii şi forţa primirii. Interacţiunea dintre aceste două forţe formează sistemul superior şi controlează lumea prin el. Este fizică pură, un mecanism simplu de control al lumii noastre.

De aceea, Cabaliştii nu pot revela nimic nou, ci pot doar explica în detalii mai mari ce a fost descoperit anterior. De fapt, ceea ce a fost dobândit de Avraam, Moise şi Cabaliştii din primul şi al doilea templu, continuă să acţioneze şi să fie descoperit şi astăzi.

Nu este nimic nou în lumea superioară. Este un sistem constant, stabil. Doar Cabaliştii, prin realizările lor, adaugă clarificări pentru următoarea generaţie ca să fie mai uşor de înţeles. În acest mod, în fiecare generaţie limbajul explicaţiilor se schimbă, pentru a fi mai comprehensibil. De aceea, Baal HaSulam (la începutul secolului 20) şi Rabaş (la sfârşitul secolului 20) sunt cei mai apropiaţi Cabalişti ai noştri.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 23.07.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce sunt sentimentele din punct de vedere Cabalist?

Răspuns: Un sentiment este o senzaţie în dorinţă.

Dorinţa este materia întregii creaţii, iar senzaţia din interiorul dorinţei se numeşte sentiment. Deoarece toată creaţia este o singură dorinţă, diferenţiată, integrală, atunci tot ce există în interiorul ei sunt sentimentele.

Nu vorbim doar de universul de aici, ci de toate lumile, de întreaga și vasta creaţie. Sunt două tipuri de sentimente care se găsesc aici, ura şi iubirea, iar noi existăm între ele.

De aceea, trebuie să vedem cum să le diferenţiem, pe ce bază dăm un verdict: sentimentul pe care îl tratez cu ură sau iubire, dacă sentimentul însuşi este numit „ură” sau „iubire”, ori determin cum va fi în raport cu o anumită senzaţie? În alte cuvinte, este o ştiinţă legată de sentimente.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 13.08.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→