Întrebare: Cabaliștii spun că omul trebuie să simtă dorințele celorlalți și să înceapă să le umple. Sunt acestea elemente de dăruire?

Răspuns: Nu este o problemă să simți dorințele altui om, fiindcă împărțim un scop comun. Mai mult, acest scop nu se referă la dorințele noastre pământești. Noi avem un scop spiritual. Înțeleg aspirațiile lui, fiindcă sunt aceleași cu ale mele. Trebuie să ne amestecăm aceste aspirații și să progresăm.

Încerc tot ce este posibil să ne ajute să ne conectăm în grup, fiindcă prin atragerea unei forțe comune de conexiune începem să simțim în conexiunea noastră Forța Guvernanței Superioare.

Sigur, trebuie să am grijă de tovarășul de grup dacă nu are ceva material. Dar acest lucru nu este motivul pentru stabilirea unor relații armonioase. De aceea, în lumea de azi nu trebuie să ne gândim prea mult la mâncare. În ziua de azi nimeni nu mai moare de foame. Ce este cel mai important este să avem grijă de nivelul următor.

Întrebare: Când cabaliștii spun că eu trebuie să simt nevoile aproapelui, înseamnă că trebuie să-i simt dorința, să încep să i-o umplu și atunci și egoismul meu va fi umplut? Ce ar trebui să simt în ceilalți?

Răspuns: Nimic. Eu nu pot să-i simt pe ceilalți. Eu rămân un egoist absorbit de sine. Doar dacă încerc să mă unesc cu ceilalți și aspirăm împreună să ne conectăm cu Forța Superioară, primim ocazia să ne conectăm unul cu altul sub influența ei.

Ea construiește pentru noi dorința comună pe care noi am creat-o peste noi înșine: sunt eu, sunt ei și, deasupra noastră, este ceva comun, care nu are nimic de-a face cu clasica piramidă a dorințelor.

Ne ridicăm peste egoismul nostru, ne conectăm cu ajutorul Forței Superioare și îi simțim acțiunea în această conexiune. Aceasta este revelarea Forței Superioare în noi.

Dar noi nu vom simți niciodată nimic în egoismul nostru.

Din Kab Tv „Ultima generație” 16/08/2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este modul corect prin care cineva se poate raporta la tot ce i s-a întâmplat în viaţă?

Răspuns: Din experienţele trăite trebuie să învăţăm cum să facem mai puţine greşeli şi că, din acest moment înainte, să ne îndreptăm spre scopul cel mai înalt din viaţă.

Întrebare: Şi dacă o persoană trăieşte în trecut? Pentru unii oameni este dificil să renunţe la trecut.

Răspuns: Poate că în cazul ăsta ei au nevoie de ajutorul unui psiholog. Îţi pot spune despre mine. Eu sunt direcţionat doar spre viitor, nu spre trecut. Eu trag concluziile din trecut, ca să mă ghideze în viitor şi, după ce fac asta, trecutul nu mai există pentru mine. Ca cineva să fie îngropat în amintirile din trecut, asta este o mare problemă. Nu-mi permit mie însumi să sap în trecut, dacă nu sunt motive constructive pentru acest lucru.

Întrebare: Cum poate cineva să tolereze şi să reuşească împotriva experienţelor negative din trecutul lor?

Răspuns: Eu nu mă lupt cu trecutul. În schimb, eu îl dau la schimb pentru viitor. Avem nevoie să ne ocupăm de reuşitele viitoare, nu să ne îngropăm în trecut. Lupta cu trecutul nu este abordarea corectă.

Îmi şterg întregul trecut şi, dacă nu se întâmpla uşor, atunci îl dau afară cu forţa. Când un moment a trecut, el se află deja în trecut. Nu este posibil să mă reîntorc la el. Atunci, de ce să ne reîntoarcem la el? Este deja mort. De ce trebuie să ridicăm mortul?

Întrebare: Atunci de ce s-a petrecut?

Răspuns: Trecutul s-a petrecut ca eu să trag concluzii din el, să învăţ ceva din el şi ca să continui pe o traiectorie corectată. Trecutul s-a petrecut doar pentru viitor.

Cei în vârstă se bucura să-şi aducă aminte despre cât de bine era în trecutul lor sau prin ce suferinţe au trebuit să treacă. Însă asta nu duce nicăieri. Din păcate pentru mulţi din cei în varstă nu a mai rămas nimic în viaţa lor decât amintirile.

Cred că atâta vreme cât un individ este în viaţă, el are lucruri de făcut pentru a merge spre scopul său din viaţă. Trăiesc pentru a folosi fiecare zi, ca să adaug de fiecare dată tot mai mult spre scopul revelării Creatorului în mine. Pentru mine, personal, acesta este scopul de la finalul zilei, să ajung la o revelare chiar şi mai mare a Forţei superioare.

Fiecare individ are propriul său scop şi trebuie să verifice dacă îşi foloseşte abilităţile la maxim sau chiar şi un pic mai mult de atât.

Din emisiunea de pe KabTV „O viaţă nouă” #942, 1/8/18

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pot să dispară din lume bolile mentale? Cum se poate întâmpla asta?

Răspuns: Tulburările psihiatrice vor dispărea foarte repede dacă noi vom deveni mai apropiați unii de alții. Ele apar din cauza separării dintre noi.

Când începem din nou să ne conectăm sau, măcar să aspirăm la starea noastră de unitate comună, atunci Lumina va începe să ne purifice în interior – pe toți împreună – și noi vom începe din nou să ne completăm unul pe celălalt într-un singur sistem armonios și să devenim încă o dată un singur organism care funcționează corect.

Atunci vor dispărea toate problemele. Până la urmă, toate bolile apar fiindcă noi suntem separați, ca un corp dezmembrat.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 12 /01/2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă un om are alegere și nu o folosește, ea conduce la dezastru. Până la urmă, Creatorul emană totdeauna Forța pozitivă care e menită să ne ridice la următorul grad. Dacă noi nu vrem să acceptăm invitația Creatorului de a ne ridica la această fază, atunci aceeași stare o simțim în forma inversă.

Dacă evreii europeni ar fi ascultat avertizările lui Baal HaSulam din 1920…. El i-a îndemnat pe evrei să plece din Polonia și să se mute în țara lui Israel imediat, fiindcă distrugerea lor era pe cale să înceapă și, din cele trei milioane de evrei care trăiau în Polonia, unul nu va scăpa. Dar ei nu l-au ascultat.

Ei au avut o alegere și nu au folosit-o. Știm cu toții ce a urmat și ne amintim asta și azi.

După aceea, Baal HaSulam a încercat să vorbească cu conducătorii statului Israel, îndemnându-i să introducă un sistem educațional corect, pentru a creea statul spiritual Israel. Așa ar fi trebuit să fie după ce am primit dreptul de a ne reîntoarce pe acest pământ.

Astăzi, statul Israel împlinește 70 de ani, dar încă nu a devenit ce ar fi trebuit să fie. Inevitabil, asta nu se va termina bine, fiindcă noi înșine ne schimbăm în dușmanii noștri prin modul în care ne raportăm la scopul Creației. În fapt, aceasta este singura noastră alegere liberă și totul depinde de ea.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala din 15/01/2018, Scrierile lui Baal HaSulam, „Introducere la Cartea Zohar”, cap. 17

Filed under: Criza, globalizare, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare din Facebook: Cum putem noi să vorbim despre unitate? În zilele lui Stalin guvernul și societatea păreau de asemenea unite. Hitler a unit și el și a educat poporul. Tu nu ai clarificat exact ce sloganuri și ce ideologie ar trebui să adopte guvernul pentru a ne uni și a ne educa pe noi, societatea.

Răspuns: Societatea trebuie educată. Problema este că, în trecut, nimeni nu s-a gândit cum să fie un membru al societății. Un om poate fi manipulat de orice sistem educațional cu orice doctrină, dar omul trebuie să se schimbe, fiindcă vrea, dar nu prin constrângere. Asta nu a mai fost niciodată înainte. Omul trebuie să devină o ființă socială.

După Natură, omul este un egoist. De-a lungul istoriei omenirii toate tentativele de a schimba omenirea și a construi o societate bună și corectă, condusă de oamenii înșiși, au eșuat. Oamenii, chiar și socialiștii, își desemnează reprezentanți care, cu lozincile unității și naționalismului, iau totul pentru ei și, în final, devin capitaliști. Ca urmare, oamenii suferă totdeauna.

O societate corectă, ideală, poate fi construită numai prin schimbarea naturii umane. Pentru acest scop există Metoda Cabala. Ea atrage o energie unică, care este ascunsă în Natură și care este capabilă să dea formă unei ființe colective. Ea permite omului să se gândească la societate în întregime și nu doar la el însuși. Atunci, vom fi cu adevărat capabili să construim o societate în care oamenii să acționeze de bunăvoie, gândindu-ne la binele comun al întregii societăți.

Sunt sigur că acest lucru este posibil, fiindcă știu că aceste forțe ascunse ne așteaptă să le folosim și să împlinim această idee.

Din KabTv „Noutăți cu Michael Laitman” 9/11/2017

Filed under: Criza, globalizare, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când cercetăm Natura suntem uimiți de înțelepciunea, integritatea, regularitatea și adâncimea ei infinită, care dezvăluie în fiecare celulă și atom interdependența tuturor nivelurilor ei – mineral, vegetal, animal și uman – care comunică între ele în toate colțurile îndepărtate ale universului.

Natura este atât de măreață și perfectă încât noi nici nu o putem măcar înțelege, fiindcă suntem doar o mică și nesemnificativă preocupare a ei.

Dar de ce se spune că omul ar fi coroana Creației, cel mai complex și inteligent? De ce în ciuda minții noastre foarte dezvoltate, a sentimentelor și a posibilităților noastre, suntem atât de răi, imperfecți și frivoli; de ce ne risipim viețile și le otrăvim și pe ale altora și pe ale noastre? Există o contradicție ciudată între potențialul nostru înalt și acțiunile noastre modeste.

De ce este omul atât de rău, încât se bucură când alții se simt rău? Dacă noi suntem cele mai perfecționate ființe, nu ar trebui să fim perfecți, cei mai generoși și mai nobili? Din contră, cea mai complexă creatură este cea mai rea.

Cum poate să iasă din bunul Creator o creatură rea? Este o contradicție mai ales când vedem cât de multă înțelepciune este în Natură, iar omul vine din aceeași sursă. De ce marea lui inteligență și putere sunt însoțite de un astfel de rău, egoismul și dorința de a cuceri și a călca peste ceilalți? Cum pot fi acestea legate împreună?

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala din 11/01/2018, Scrierile lui Baal HaSulam, „Introducere la Cartea Zohar”, cap. 26

Filed under: Criza, globalizare, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Un student rămâne conectat cu profesorul după moartea acestuia?

Răspuns: Conexiunea rămâne. Dacă studentul este la un nivel al dobândirii, el înţelege şi menţine conexiunea. Depinzând de nivelul pe care se află, nu există nicio diferenţă virtuală dacă profesorul este fizic sau nu în apropierea lui.

Însă, dacă este un profesor obişnuit, ca un fizician sau ca un matematician, nu există niciun fel de conexiune. Şi aici, totuşi, conexiunea continuă şi nu este diminuată de moartea profesorului său. Din contră, creşte mai puternică, mai clară, mai luminată şi mai plină de scop.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 10/1/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Optimismul fără precedent domneşte la Forumul Mondial Economic din Davos. Liderii politici şi de afaceri internaţionali prezic o creştere economică globală şi nu prevăd niciun pericol serios în 2018. Tema acestui an este „Crearea unui viitor comun într-o lume separată”.

Putem înţelege optimismul participanţilor. Ei sărbătoresc pe străzi: anul trecut aproximativ 82% din averea obţinută a aparţinut celor mai bogaţi 1% oameni ai planetei. Căci ei sug mai mult din lume, în timp ce economia continua să crească, beneficiindu-le doar lor, în timp ce standardul real de viaţă pentru majoritatea scade gradual.

În esenţă, elitele discută cum să deconecteze şi să dividă lumea. În acest mod îşi văd viitorul lor comun. Oamenii lor promit că suficiente firmituri vor rămâne pentru restul oamenilor, dar, de fapt, vedem că asta nu se întâmplă. Din contră, lumea separată le convine: ei se unesc şi devin mai puternici şi mai bogaţi.

Ce putem face? Egoismul nu este capabil să împartă ce are în mâini. Ca rezultat, adunarea egoiştilor nu face decât să agraveze situaţia.

Ei nu sunt de condamnat; ei nu se pot comporta în alt fel. Natura umană este la lucru. Dacă nu vrem ca ei să ne conducă pe o cale dificilă, trebuie să corectăm egoismul din noi şi din toată lumea. Altfel ne va distruge.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Principala dificultate este aceea că nu putem ştii ce este munca spirituală. Nu este nici în senzaţiile şi nici în intelectul nostru.

De la bun început noi suntem oameni care aparţinem acestei lumi. Lucrăm, înţelegem şi discutăm despre ceea ce avem în această lume. Definiţiile din această lume crează un spaţiu de lucru în noi. Lumea noastră este plină de definiţii de primire sau de dăruire cu scopul de a primi, în care avem senzaţii mai mari sau mai mici.

Definiţiile sunt în acord cu ceea ce ne încântă sau ne doare. Este aşa pentru că noi suntem o materie care îşi doreşte să se bucure. Aşadar, eu pot auzi sunete, să miros arome, să văd lucrurile, lăţimea şi mărimea lor, chiar dacă ele aparent nu mă interesează. Nu contează ce este, poate este un fenomen mecanic: eu tot timpul traduc lucrurile în emoţii. Apoi, în ceea ce mă priveşte, dacă mă simt bine, sau nu, eu procesez, simt şi trăiesc în aceste emoţii, deoarece ceea ce nu intră în senzaţiile mele, pentru mine, nu există. Ceea ce nu văd, pentru mine nu există, deoarece lumea există numai în aria senzaţiilor mele, în dorinţa de a primi, de a mă bucura.

Aşadar, noi suntem programaţi şi creaţi ca nişte creaturi sensibile, iar lucrurile de care ne putem bucura, sau nu, sunt clare pentru noi din experienţa noastră. Astfel noi formăm o imagine a lumii.

Ce legătură are asta cu Cabala?

Am început să mă simt rău în lumea noastră. Mulţi oameni se simt rău. Ai putea să mergi chiar şi mai departe şi să spui că majoritatea se simt rău. De asemenea, nu numai oamenii, ci şi mineralul, vegetalul şi animalul. Însă, cu toate acestea, în afară de senzaţia rea şi împreună cu asta, eu încep să simt și o atracţie faţă de o stare diferită. Aceasta este considerată ca trezirea ”punctului din inima mea”. Apoi eu încep să caut cu acest punct: unde mă trage el? Ce vrea de la mine?

Așa am ajuns la Înţelepciunea Cabala, unde am început să aud tot felul de lucruri, deși nu ştiu ceea ce se predă. Aş putea să studiez mulţi ani, însă să nu ştiu exact ce studiez. Vin ca un copil care a fost trimis la şcoală. El nu ştie de ce este acolo, dar înțelege că este din același motiv pentru care toţi ceilalţi copii sunt acolo. Sau poate că mă simt confortabil aici cu punctul meu din inimă. Simt cumva pace, siguranţă şi că un viitor bun mă aşteaptă.

Dar ce este Cabala? Nu o înţeleg.

Dacă mă întrebi pe mine, aş putea să o explic folosind cuvintele pe care le-am citit. Însă nu îmi aparţin. De ce? Este aşa pentru că, încă o dată, lumea de care vorbeşte Înţelepciunea Cabala nu este lumea mea. Este ceva ce nu am nici în înţelegerea mea, nici în senzaţia mea.

Îmi aduc aminte de asta când am fost cu Rabash, obişnuiam să stau la tot felul de mese, la Kiddush pe care el îl ţinea de Sabat, unde el obişnuia să dea tot felul de explicaţii pe diferite articole şi fleacuri şi el vorbea tot timpul despre ”credinţa deasupra raţiunii” și anume că totul este dobândit în ”credinţă deasupra raţiunii”.

Eu înţeleg ce înseamnă credinţa. Credinţa înseamnă “eu cred”. Ce înseamnă “a crede”? Înseamnă că “eu cred în anumite lucruri”.

De ce? Ai dovezi?

Nu. Dacă ar fi fost dovezi, atunci ar fi fost cunoaştere. Dacă nu este nicio dovadă, atunci este credinţă.

Atunci, în ce crezi?

“Cred în Dumnezeu. Este ceea ce este scris.”

Crezi în “El”? Asta este cu atât mai ambigu.

Atunci, ce este credinţa?

Cabaliştii din trecut, care au început să descopere lumea spirituală – calitatea dăruirii, iubirea pentru ceilalţi, “iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”, “iubirea acoperă toate crimele” –  au început să obţină această calitate în conexiunea lor, dându-i numele de “credinţă” sau gradul ”Bina”. Nu a fost niciodată altă definiţie pentru cuvântul “credinţă”.

Totuşi, după aceea, atunci când au început să cadă de pe ”gradul de credinţă”, de la ”gradul dăruirii şi iubirii” – există credinţa precum “dăruire cu scopul de a dărui” şi credinţa completă precum “primire cu scopul de a dărui” –  ei s-au ţinut de această înţelegere pentru că au simţit-o în trecut şi au fost conectaţi cu mulţi Cabalişti care erau în jurul lor în aceeaşi perioadă de timp, mai bine de 2000 de ani şi ei au numit-o “credinţă”. Apoi termenul “credinţă” a început să devină pătat. A început să fie interpretat ca o “cunoaştere în fapt”: “cunoaştere” nu în termeni ai cunoaşterii, ci pur şi simplu să accepte ceea ce este şi cum este.

Aşadar, până astăzi, conceptul credinţei este foarte vag. Trăim într-un mod în care toată lumea crede în ceea ce crede că are nevoie să creadă.

De asemenea, “credinţa deasupra raţiunii” este un concept incredibil de dificil. Trebuie să ni-l explicăm nouă înşine, începătorilor şi oricui studiază cu noi. ”Credinţa deasupra raţiunii” este construirea vasului spiritual, unde construim vasul de dăruire, peste vasul de primire, pentru ca astfel să progresăm spiritual.

Aşadar, este foarte important pentru noi să facem un dicţionar al definiţiilor corecte ale Înţelepciunii Cabala, prin care putem să arătăm tuturor cum aceasta vorbeşte de o realitate diferită şi cum cuvintele, care par să fie familiare persoanei din această lume, imediat sunt definite diferit în Înţelepciunea Cabala de oamenii care sunt în dobândire spirituală.

Aceasta este, de asemenea, una din dificultăţile pe care le avem în a ajunge de la revelarea spiritualității din tulburări, pentru că acestea sprijină revelarea. Tulburările devin ajutor numai atunci când ştim cum să le definim într-un mod precis. Asta este dificultatea ! Va trebui să facem acest dicţionar de definiţii spirituale precise, în interiorul nostru, pentru a înlocui definiţiile corporale, pentru a clarifica astfel că nu este nimic în realitate în afară de dorinţă şi de lumina care acţionează dorința, ceea ce trebuie definit într-un mod corespunzător, cu definiții reale, adică în funcție de măsura în care lumina acționează asupra ei, o divizează și o ierarhizează. Aşa trebuie să abordăm Înţelepciunea Cabala !

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Un comentariu →

Întrebare: Ce fel de evidență va indica faptul că Lumina pe care o văd este Lumina Superioară?

Răspuns: Lumina Superioară este calitatea iubirii și a dăruirii care umple lumea noastră și tot spațiul nedimensional.

Aceasta este Lumina pe care noi trebuie să aspirăm să ne-o atragem. Cu ajutorul ei noi ne vom corecta, ne vom schimba, inversându-ne din primitori în dăruitori.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 3/09/2017

Filed under: Fara categorie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→