Daily Archives: 15 iunie 2018

Măreţia Creatorului

Creatorul este o forţă care umple şi aranjează tot ceea ce gândim, vedem, simţim şi spunem. Fiinţele create nu au nimic în şi din ele însele. Creatorul a creat şi a dezvoltat voinţa de a primi. El o împlineşte, o ghidează şi o controlează. Aşadar, noi nu facem nicio acţiune independent. Toate sunt acţiunile Creatorului. Nu este nimeni în afară de El.

Totuşi, deşi Creatorul ne controlează în mod complet şi face toate acţiunile prin noi, nouă ni s-a oferit o oportunitate specială de a fi independenţi. Putem fi numite creaturi independente în măsura în care devenim precum Creatorul, însă acest lucru este adevărat doar pentru acei indivizi unici care obţin credinţa în Creator: o senzaţie a forţei superioare.

Aceşti indivizi unici acţionează exact în modul în care Creatorul vrea s-o facă, însă prin propria lor voinţă. Toţi ceilalţi oameni acţionează în aceeaşi manieră ca restul naturii – în mod intuitiv, inconştient şi sub controlul complet al Creatorului. Ei se consideră pe ei înşişi ca fiind „liberi” din cauza percepţiei lor limitată. Totuşi, atunci când oamenii descoperă Creatorul şi tânjesc să se asemene cu El în totalitate, atunci ei devin exact ca El şi, totuşi, ei sunt independenţi şi liberi. 1

Creatorul a creat voinţa de a primi. El ghidează, dezvoltă şi organizează toate acţiunile. Într-adevăr, această voinţă de a primi depinde complet de Lumină şi face în mod intuitiv toate acţiunile pe care le dictează Lumina. Vedem că în acest mod se comportă obiectele inanimate, plantele, animalele şi chiar şi fiinţele umane.

Creatorul, totuşi, alege câţiva oameni şi le dă oportunitatea de a obţine puterile Creatorului, să facă acţiuni pe cont propriu, însă numai cu scopul de a se asemăna cu El. Apoi, ei devin liberi. În funcţie de nivelul pe care a urcat cineva, Creatorul încetează să-l mai controleze (fie parţial sau complet), deoarece omul se controlează pe el însuşi exact în conformitate cu dorinţa Creatorului. 2

Creatorul conduce în întregime toată natura la nivelele inanimat, vegetativ şi animat. Este ca şi cum nu există nivelul uman. Totuşi, atunci când o persoană devine precum Creatorul şi începe să se conducă pe ea însăşi precum Creatorul – atunci când învăţă această guvernare de la Creator şi, prin urmare, este numită „un discipol învăţat” – se ridică la următorul nivel şi devine „om” („Adam”). Asta o ridică deasupra nivelului animat, făcând-o similară cu forţa superioară şi îi permite să obţină Creatorul. 3

Senzaţia prin care Creatorul se îmbrăcă într-o persoană – în toate dorinţele, gândurile, acţiunile şi impresiile sale – se numeşte nivelul dobândirii credinţei. Persoana simte că, Creatorul conduce întreaga lume în modul bunului care face bine.

Credinţa deasupra raţiunii este senzaţia Creatorului în toate organele noastre, în toată esenţa noastră. Omul trebuie să încerce să simtă că, Creatorul îl conduce pe el şi întreaga lume în modul bunului care face bine, în ciuda faptului că, Creatorul deteriorează această senzaţie şi îi arătă exact opusul. 4

Starea finalei corectări este o îmbrăcare completă a Creatorului într-o persoană – când forţa superioară este simţită în toate organele noastre. Simţim că întreaga lume este guvernată de forţa superioară şi că noi am făcut tot timpul şi facem acţiunile Creatorului: întâi prin constrângere şi apoi prin propria noastră voinţă, prin consimţământul nostru. De aceea, devenim lucrătorii devotaţi ai Creatorului, care muncesc din iubire. 5

Munca unei persoane este să încerce să se asemene Creatorului, ca şi cum El este îmbrăcat în noi şi că El ne controlează în totalitate. În măsura în care ne putem imagina această stare, noi suntem inspiraţi de ea şi preschimbam starea dorită în cea existentă. Creatorul ne-a ales, iar noi facem paşi spre El. El ne iubeşte! El ne trezeşte din dragoste, dorindu-şi să ne asemănăm cu El şi să ajungem la starea Lui. Noi nu ar trebui doar să ne imaginăm, ci să simţim cu adevărat cum să facem asta.

Trebuie să încercăm să stabilim asemenea relaţii între noi ca şi cum Creatorul s-a îmbrăcat deja în noi. Apoi vom simţi cât de mult starea noastră dorită eşuează să corespundă cu starea noastră existenţă şi vom ridica o rugăciune (MAN) către Creator, dorindu-ne să fim în realitatea Creatorului, nu doar în imaginaţia noastră.

Aceasta este munca omului: să ne forţăm să ne imaginăm că, Creatorul este îmbrăcat în noi şi că toate acţiunile noastre sunt definite de senzaţia Creatorului în toate organele noastre, în relaţiile noastre şi în mintea şi în inimile noastre. Totuşi, deoarece aceasta încă nu este realitatea noastră, ci doar imaginaţia, egoismul ne ajută să înţelegem spaţiul dintre stările dorite şi cele existente şi noi ridicăm acest spaţiu la Creator ca o cerere pentru corecţie.

Până la urmă, în realitate, noi încă nu avem credinţă, senzaţia Creatorului în toate organele noastre, deoarece nu avem organe spirituale pentru a acţiona ca şi cum în conexiunea dintre noi să poată locui Creatorul. Aşadar, apelăm la Creator cu rugăciunea de a ne corecta şi de a ne conecta cu scopul ca El să poată să se îmbrace în noi. 6

Rugăciunea include două stări: starea existentă pe care o vedem din organele noastre existente de simţ şi starea dorită în care ne imaginăm pe noi înşine că şi cum am fi deja conectaţi între noi şi că, Creatorul este revelat şi că locuieşte în noi. Spaţiul dintre aceste două stări crează o mare lipsă prin care apelăm la Creator. 7

Rugăciunea trebuie construită pe baza spaţiului clarificat dintre starea dorită şi cea existentă. Rugăciunea nu este doar o dorinţă de a mânca un măr delicios. Prin eforturile noastre, noi trebuie să construim starea dorită în noi, adică să ne imaginăm conexiunea dintre noi cu scopul de a revela Creatorul între noi şi ca să Îi aducem încântare.

Apoi vedem că starea noastră prezentă este insuficientă şi incorectă. Spaţiul dintre stările dorite şi cele existente devine vizibil pentru noi, iar noi îl ridicăm la Creator. În răspunsul la rugăciunea noastră, noi primim dorinţe noi, cerinţe pe care nu le-am avut anterior şi pe care noi înşine le-am format.

Prin ele construim nivelul nostru uman, pe care nu l-am avut anterior. Din partea Creatorului sunt date doar nivelele inanimat, vegetativ şi animat. Nivelul uman nu există în materie, ci numai în gând şi în dorinţă, iar asta este exact ceea ce noi construim acum.

Nivelul unei persoane, Adam, este înclinaţia de a ajunge mai aproape de Creator. Trebuie să ne-o închipuim similar cu modul în care ne închipuim tot ceea ce vrem în această lume: eu mă aflu într-o anumită stare şi vreau s-o schimb într-una mai bună – aceasta este dorinţa oricărei creaturi în viaţă. 8

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 5/18/18, lecţie pe subiectul „Măreţia Creatorului”

1 Minutul 2:30
2 Minutul 6:03
3 Minutul 14:20
4 Minutul 17:20
5 Minutul 27:10
6 Minutul 31:50
7 Minutul 44:10
8 Minutul 48:45

 

Doi vectori ai universului

Întrebare: Cum sunt definiţi egoismul şi altruismul?

Răspuns: Baal HaSulam defineşte egoismul că iubirea de sine, atunci când o persoană îşi doreşte să se umple pe sine pe cât de mult posibil în ciuda tuturor celorlalţi, fără să ia în calcul pe nimeni.

Altruismul este o dorinţă de a împlini altă persoană, renunţând la tot ceea ce poţi, adică să nu te bucuri pe tine însuţi, ci să bucuri dorinţa unui prieten.

Sunt doar doi vectori în univers: o forţă direcţionată fie spre tine însuţi ori spre ceilalţi. Combinaţia lor generează tot ceea ce există în natură pe toate nivelele: inanimat, vegetativ, animal şi uman.

Întrebare: De ce a fost creat un asemenea sistem cu mai multe niveluri?

Răspuns: Cele patru niveluri ale naturii personifică cele pătru etape de dezvoltare ale Luminii directe, mineral, vegetal, animal şi natura umană, corespund cu primul, al doilea, al treilea şi al patrulea nivel al dorinţei.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 2/4/18