Daily Archives: 20 iunie 2018

Să ne bucurăm în defecte

Atunci când văd un defect în ceva eu mă bucur cu el. Până la urmă, acesta este un semn că am făcut o corecţie şi prin urmare descopăr un nou defect. Adică eu sunt fericit în legătură cu starea mea anterioară corectată.

De asemenea, sunt fericit în starea prezentă, deoarece acum am o nouă oportunitate să fac o corecţie şi să mă bucur de asta. Reiese că în trecut, prezent şi viitor, tot timpul şi în toate stările, eu sunt bucuros.

Perfecţiunea este construită deasupra cunoaşterii, deasupra senzaţiei. În interiorul senzaţiilor eu simt deranjamente şi probleme, însă deasupra senzaţiilor – analizând de ce, de unde şi cu ce motiv vin la mine – eu mă bucur. Acestea sunt două nivele diferite.

Totul vine dintr-un mare sistem care îmi revelează problemele şi deranjamentele în conformitate cu abilitatea mea, iar eu trebuie să-mi corectez atitudinea faţă de ele. Acest sistem există înaintea mea. Atunci când îmi sunt revelate corupţiile, este un semn că trebuie să fac o corecţie, deoarece nu este nimic altceva de corectat decât atitudinea mea.

Din momentul în care văd o corupţie eu încep să mă gândesc de unde a venit, cine a trimis-o şi cu ce scop. Apoi lucrez asupra ei şi o corectez. Sunt fericit tot timpul. Mă aflu sub grija constantă a forţei superioare care construieşte sufletul meu. Eu trebuie doar să încerc să mă lipesc de acţiunile Creatorului, indiferent dacă ele îmi par rele sau bune.

Trebuie să îmi aduc aminte de unde vin problemele, dar să nu le urmăresc în cunoaştere (adică în senzaţiile pe care le trezesc în mine). În schimb eu rămân cu un nivel deasupra lor, înţelegând că totul este făcut în beneficiul meu. Vreau să mă lipesc de cel care mi-a dat lovitura şi să sărut mâna care m-a lovit. Astfel, eu vreau să mă lipesc de Creator deasupra loviturilor. Dacă reuşesc, eu mă detaşez de nivelul corporal şi exist în adeziune cu nivelul spiritual deasupra lumii corporale. 1

Mă bucur de deficienţele revelate, deoarece ele au existat anterior în mine, însă au fost ascunse, permiţându-mi să cred că sunt perfect. Totuşi, atunci când o deficientă este revelată, este o salvare, deoarece unei persoane i se dă o oportunitate să corecteze ceea ce este capabil să corecteze. Aşadar, eu îmbrăţişez toate problemele şi deranjamentele pe care le aduce Creatorul asupra mea. Până la urmă, Creatorul le trimite doar de dragul corecţiei. El nu ne pedepseşte niciodată.

Creatorul Însuşi recunoaşte că El a creat înclinaţia rea. Toate problemele noastre vin din acel egoism. Prin urmare, nu este niciun defect care să îmi aparţină mie personal. Singura greşeală este că nu am îndeplinit ceea ce am putut îndeplini – asta este întreaga mea crimă.

Toate problemele există pentru ca eu să-mi corectez atitudinea faţă de ele, declarând că ele vin de la Creator şi îi sunt recunoscător pentru ele. Nimic altceva nu mai este necesar. Toate corecţiile sunt făcute interior, printr-o schimbare a atitudinii. Este necesar să ajung la o stare unde întreaga lume îmi va arăta unde trebuie să-mi corectez puţin mentalitatea şi totul va fi în regulă.

Acţiunile fizice sunt doar o joacă de copil. Adevăratele acţiuni stau ăn atitudinea noastră faţă de acţiunile Creatorului asupra noastră. Asta se numeşte munca Creatorului. 2

Bucuria este exprimată în faptul că, în conformitate cu senzaţia din dorinţa mea de a mă bucura, sunt în încurcătură, dar, conform cu senzaţia în credinţă (în dorinţa de dăruire obţinută), eu sunt într-o urcare. Distanţa dintre una şi cealaltă îmi dă senzaţia de bucurie. Fără lovitura în dorinţa de a mă bucura, eu nu aş putea obţine o nouă dorinţă de a dărui. 3

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 5/17/18, Shamati, articolul 40, „Care este măsura credinţei în Rav”

https://archive.kbb1.com/events/cu/goAL8TwF?language=ro

1 Minutul 28:35
2 Minutul 40:00
3 Minutul 49:40

Cum pot emoţiile să fie împăcate cu raţiunea?

Întrebare de pe facebook: Cum putem împăca emoţiile cu raţiunea, deoarece emoţiile noastre apar ca răspuns la evenimentele din viaţă, care sunt departe de modul raţional în care merge lumea?

Răspuns: Emoţiile noastre nu au nicio legătură cu mintea. Ele se manifestă deoarece ele „sar” din dorinţa. Iar dorinţa este natura noastră din naştere.

Raţiunea este un sistem adiţional obţinut proiectat pentru a colecta emoţiile, să le sorteze, să le compare, să le limiteze, etc. Dar, în general, raţiunea este slabă în faţă emoţiilor; este secundară, după dorinţe.

Întrebare: Este posibil să limităm emoţiile?

Răspuns: Nu are rost. Trebuie să ajungi la o stare unde emoţiile tale sunt echilibrate. Până la urmă, emoţiile negative pot fi echilibrate cu cele pozitive, iar apoi te poţi simţi confortabil cu ele, deoarece atât emoţiile negative cât şi cele pozitive vor lucra împreună spre scopul superior.

Şi tu ştii că ai nevoie de toată asta. Nu te lupţi cu natura ta sau cu oamenii din jurul tău. Din contră, intraţi într-o stare când sunteţi în armonie între voi. Plusul unei persoane este compensat de minusul altei persoane. Suntem creaţi într-un asemenea mod încât, dacă noi toţi ne-am conecta corect între noi, am forma un sistem ideal şi toate plusurile şi minusurile noastre s-ar potrivi perfect.

Întrebare: Deci plusurile şi minusurile sunt împrăştiate în jurul lumii pentru a se conecta?

Răspuns: Asta este problema. Nu avem altă alegere. Încercam să facem ceva între noi, ne descurajăm văzând că nimic nu ajută şi, într-un final, murim.

Dar, de fapt, noi trebuie să vedem că nu putem face nimic pe cont propriu şi că trebuie să cerem ca, Creatorul să ne ajute. Apoi El va străluci asupra noastră cu Lumina superioară, sub influenţa căreia ne vom asambla în mozaicul corect şi ne vom completa între noi.

Apoi vom avea combinaţia perfectă a fiecăruia cu ceilalţi. Toate emoţiile negative şi pozitive vor fi  suplimentate, fiecare persoană va fi necesară pentru o alta și, în acest mod, vom ajunge la perfecţiune.

De pe KabTV „Ştiri cu Michael Laitman” 4/24/18

 

Atacăm conexiunea

Cel mai important lucru este unitatea noastră prin care noi restabilim sufletul spart al lui Adam. Munca unui om este să corecteze toate părțile acestui suflet, să le unească împreună prin conectarea treptată din ce în ce mai mult a unuia cu celălalt. Mai întâi, trebuie să ne dăm seama ce ne împiedică, ce rezistă la unitatea noastră. Se află în calitățile noastre interioare, nu este vreun dușman extern. Acest dușman stă în noi și, în loc să îl ascundem, trebuie să-l corectăm astfel încât să putem schimba ura pentru ceilalți în iubire pentru ceilalți. Când atragem acest adversar spre conexiune, el devine de 620 de ori mai semnificativ, mai puternic și mai adânc decât era înainte de spargere.

Rezultă că nu a fost o spargere, ci numai revelarea răului ascuns. El a existat de la început în interiorul lui Adam, dar nu s-a manifestat. Și când el a vrut să-și folosească dorința de primire pentru a dărui, el nu a putut să o facă din cauza calităților egoiste care s-au revelat atunci.

Trebuie să înțelegem esența spargerii, păcatului Pomului Cunoașterii. A fost revelarea răului care a fost plasat acolo inițial și care a fost revelat dintr-o dată. Apoi el a căzut spart, adică a fost incapabil să mențină unitatea anterioară.

Noi suntem cu toții consecința acestei acțiuni, numit Păcatul Pomului Cunoașterii, Distrugerea Templului, Spargerea, și noi trebuie să aflăm exact unde sunt aceste dorințe. (Minutul 0:20)

Înclinația rea este numai ceea ce rezistă la conexiune, dorința de primire situată opus dorinței de dăruire. La început, această dorință a fost restricționată. A fost incapabilă să lucreze cu primirea de dragul dăruirii. Și, de aceea, când această structură numită Adam a început să lucreze cu aceste dorințe de primire de dragul dăruirii, s-a revelat păcatul lui, cu alte cuvinte, intenția lui egoistă.

Trebuie să corectăm aceste dorințe care se dezvăluie ca fiind sparte, să începem cu cele mai ușoare și să trecem la cele mai grele. Asta ia timp; facem acest lucru în porții mici până când ne întoarcem la sufletul general corectat al lui Adam. Ajungem tocmai la starea în care a vrut să fie Adam HaRișon făcând acțiuni de primire de dragul dăruirii în întregul lui suflet, ca și cum el ar fi reușit.

Dar, de fapt, nu este chiar aceeași stare. De aceea trebuie să trecem prin tot acest proces, fiindcă prin el revelăm răul. Și dezvăluirea răului este o contribuție uriașă la corectare și la starea finală. Acest rău are o mare putere, opusă direct Luminii, Creatorului. Și tocmai această putere a răului și numeroasele lui aparențe sunt cele prin care obținem natura Creatorului, caracterul Lui, stilul Lui.

Ajungem să înțelegem adâncimea și multiplele fațete ale naturii răului egoismului și începem treptat să îl aducem la bine. În final, obținem o dorință corectată în care sunt două forțe: dorința noastră de unitate și rezistența egoismului la ea, amândouă lucrând pentru a întări puterea viitoarei conexiuni dintre noi și Creator.

De aceea este imposibil să avem rău fără bine sau bine fără rău – amândouă trebuind să lucreze împreună. Și, de fapt, își fac munca cu credință pentru revelarea Creatorului și pentru a-i aduce Lui plăcere. Întregul sistem este orientat spre acest lucru și noi trebuie doar să adăugăm munca noastră. (Minutul 3:50)

În toată răsuflarea noastră și în viețile noastre limitate, avem o singură oportunitate: să revelăm sursa vieții și să stabilim cu El o conexiune eternă. De aceea, încercăm să stabilim aceste conexiuni cu prietenii. Sunt obligat să mă conectez la sistem fiindcă numai din cele zece Sfirot voi fi în stare să obțin Forța Superioară (Minutul 48:13)

Din partea întâi a Lecției zilnice de Cabala 6/6/18 – Topic – „Atacăm conexiunea”