Monthly Archives: iulie 2018

Fundația familiei

Întrebare: În lumea materială, oamenii cu aceeași mentalitate, sufeletele pereche, sunt mai potrivite ca să devină un cuplu. Ce înseamnă să fi un suflet pereche? În spiritualitate, opusele se atrag?

Răspuns: Nu. Nu este nimic bun în a fi opus. Nu trebuie să ne gândim prea mult la asta și să încercam să ne construim viața noastră pe bază unor nuvele.

Este de dorit să fim similari, în special în spiritualitate. Din punct de vedere fizic, desigur, suntem diferiți. Ca de exemplu, proprietățile masculine prevalează în mine, iar proprietățile feminine prevalează în soția mea. Nu poți să faci nimic și, cu sinceritate, nici nu trebuie. Cu toate acestea, direcția generală în viață este foarte importantă, altfel noi nu am simți ce este important pentru partenerul nostru.

Dacă există copii în familie, asta ne umple cumva viața. Dar, după cum se pare, nu mai este suficient în lumea modernă și noi nu ne mai dorim să ne căsătorim și să avem copii. Prin urmare, o familie reală este una cu un scop spiritual comun.

Întrebare: Din punctul tău de vedere, asta înseamnă că oamenii cu proprietăți și mentalități diferite nu pot trăi împreună?

Răspuns: Nu, lumea noastră va deveni din ce în ce mai divizată.

Întrebare: Dar în spiritualitate?

Răspuns: Dacă simt că este de dorit pentru mine ca să fiu aproape de această persoană pentru a obține scopul spiritual, atunci eu voi fi cu această persoană chiar dacă ea nu îmi este foarte plăcută sau dacă nu îmi plac unele dintre proprietățile ei. Noi lucrăm la un nivel spiritual.

Din lecția de Cabala în limba rusă 2/25/18

 

Singura cale spre dobândirea spirituală

Întrebare: Baal HaSulam scrie despre nevoia de a revela Creatorul în toate modalitățile. Vorbește despre multitudinea de căi sau de multe căi diferite, spre similaritatea de formă față de calitățile Creatorului?

Răspuns: Există principii care sunt neschimbătoare pe fiecare nivel de dobândire și mai sunt și acelea care se pot schimba.

Să spunem, în fizică, orice ecuație studiată la școală căpăta un mod complet diferit de vedere la facultate: sunt adăugate integralele, diferențialele și așa mai departe. De ce nu putem să fim satisfăcuți cu ceea ce am învățat la școală? Asta este așa, deoarece la facultate are loc o înțelegere mai generalizată a acelorași legi. La fel se întâmplă și în Cabala.

Întrebare: Există multe forme de dobândire pe calea spirituală?

Răspuns: Nu. Calea spirituală este caracterizată de o cale a dobândirii foarte bine definită: expansiunea sensibilității personale față de toate formele calităților spirituale.

Din lecția de Cabala în limba rusă, 3/11/18

 

Putem să prindem Creatorul cu 10 perechi de mâini

O persoană nu poate cere pentru ea însăşi. Cererea corectă de la Creator, în care o persoană rămână în similaritate şi în conexiune cu El, este o cerere pentru un prieten. Ca rezultat al spargerii, toţi oamenii în mod intenţionat par că ne sunt străini ca să putem să construim calitatea dăruirii. Este ca şi cum Creatorul să fie reţinut numai dacă El este prins de zece perechi de mâini în acelaşi timp.

Dacă trezesc zece prieteni, atunci împreună, cu zece perechi de mâini vom putea să prindem Creatorul aşa cum se prinde un bebeluş de mama sa şi nu-şi dă drumul. În conformitate cu măsură unităţii noastre ne putem conecta cu Creatorul. Acest lucru face clar modul în care ar trebui să fie munca noastră.

Desigur, o persoană se poate ruga şi cere, gândindu-se că vorbeşte cu Creatorul. Însă adevărata muncă şi nu cea care este percepută în egoismul nostru, poate fi numai în Kli-ul comun, creat cu ajutorul a douăzeci de mâini. Numai în acest mod ne putem agăţa şi adera la Creator. 1

A construi Ierusalimul înseamnă să construim frică în noi înşine că dacă nu vine ajutorul de sus, eu nu voi putea să obţin dăruirea prin fiinţele create faţă de Creator. Asta se numeşte “Ierusalim” – o frică întreagă (Ira’a Shlema) 2

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 7/3/18, Scrierile lui Rabash, Vol. 2, Articolul 39:”Ce este în munca ‘Oricine plânge pentru Ierusalim este recompensat cu văzul bucuriei’ (1990)

1 Minutul 29:25

2 Minutul 36:20

 

Totul numai prin rugăciune

Omul poate să obţină totul numai prin rugăciune. În acest mod trebuie să reacţioneze la tot ceea ce se întâmplă: dacă nu este nimeni în afară de Creator, atunci eu trebuie să Îi cer numai Lui şi să solicit de la El. Aceasta este singura reacţie corectă.

Noi, din contră, facem o mulţime de acţiuni inutile. Într-un final, ele tot ne vor duce la o anumită concluzie și anume că trebuie să ne întoarcem numai spre Creator, dar este o cale mult mai lungă. Dacă nu facem asta şi căutăm tot felul de trucuri şi alte mijloace, atunci nu este o altă cale decât să se adauge tot mai multă îngreunare a inimii în toate formele posibile. Acest proces va continua până când persoana va ţipa: “Te rog, salvează-mă!” Grupul atunci începe să se roage şi să ceară pentru el. Asta înseamnă că “prietenii îl salvează din închisoare”, iar el îi obligă să se roage.

Ar trebui să înţelegem în inimile noastre ca totul poate fi rezolvat numai prin rugăciune. Tot ceea ce ni se întâmplă, vine de la Creator, iar noi trebuie imediat să ne întoarcem spre El. Aşa lucrăm tot timpul: “Eu sunt pentru iubitul meu şi iubitul meu este pentru mine”. Nu este nimic altceva la mijloc! Acest lucru este foarte dificil de realizat, deoarece egoismul nu ne lasă să ne întoarcem spre Creator. Egoismul este “ajutorul nostru împotriva Lui”, dat nouă în mod intenţionat, pentru ca să revelăm asta deasupra tuturor formelor de separaţie. Creatorul este sursa atât pentru corecţie, cât şi pentru separare. Nu este nimeni în afară de El!

Prin asta construim un sistem interior, de asemenea, numit “Nu este nimeni în afară de El”, conectând toate părţile sparte, pentru ca să stabilim conexiunea cu Creatorul. Pentru a face asta, noi nu trebuie să facem alte acţiuni secundare. Tot ceea ce trebuie să facem este să colectăm şi să construim sistemul comun deasupra separaţiei, care se revelează tot timpul şi să raportăm totul – trecutul, prezentul şi viitorul – la Creator.1

Din pregătirea pentru lecţia zilnică de Cabala 6/29/18

1 Minutul 7:00

 

“La strâmtoare: Israel plânge între cutremure şi incendii”

Between the Straits: Israel Complacent Amidst Earthquakes and Fire Kites

Cel mai mare portal de ştiri de ultimă oră din Israel a publicat articolul meu: “Israel plânge între cutremure şi incendii”

Domnul i-a spus lui Moise: “Am văzut acest popor şi iată că ei sunt un popor încăpăţânat”. Exodul 32:9 (Biblia Israelului TM)

Pompierii israeliţi care sting un foc într-un lan de grâu. (Credit: Yonatan Şindel/Flash90)

Peste o sută de zile de foc în zona sudică din Israel, în jurul fâşiei Gaza şi aproape nimănui nu îi pasă. Douăzeci de focuri izbucnesc în fiecare zi, consumând mii de metrii pătraţi de zone agricole, câmpuri şi culturi, în timp ce majoritatea populaţiei israelite rămâne nepăsătoare. De ce rămânem împăcaţi?

Şi în timp ce pământul sudic este în durere, pământul nordic tremură. Mai mult de o duzină de cutremure de diferite intensităţi au avut loc în jurul Tiberiei, cu aproximaţie pe parcursul săptămânii trecute, iar lumea rămâne indiferentă. Ce fel de semnal de alarmă avem nevoie? Ce grad pe scala Richter ne va scutura inimile? Cât de sus trebuie să se înalţe flăcările ca să ne trezim din comă?

Din punct de vedere simbolic, calendarul ebraic ne arată că noi suntem chiar “la strâmtoare” – cele trei săptămâni de probleme şi necazuri care au lovit poporul Israel, ducându-i la ruina Templului. Şi la fel cum regatul Iudeea a fost indiferent faţă de soarta lui colectivă, poporul Israel, din anul 2018, este în mare parte îngrijorat doar de interesele lui înguste.

Totuşi, lucrurile par să fie diferite în 2018. Israelul are reputaţia de a fi una dintre cele mai puternice țări din lume, atât din punct de vedere militar, diplomatic, cât şi economic. Însă, succesul nostru temporar se bazează pe o realitate îngrijorătoare: ţările teroriste din jurul nostru încă nu şi-au dat mâinile într-un efort comun de a ne distruge.

Desigur, suntem o naţiune căreia nu îi place să asculte de reflecţiile îngrijorătoare despre noi, înşine. Însă, noi suntem, de asemenea, “un popor încăpăţânat”. Ne limităm la ce avem, nepăsători faţă de lecţiile pe care le-am învăţat deja din vremurile grele ale istoriei noastre. Suntem indiferenţi la indiferenţă!

Băieţii prinşi captivi într-o peşteră din Thailanda ne îngrijorează mai mult decât să stingem focurile de la câţiva metrii distanţă de noi, iar asta indică faptul că ceva sub acoperişul naţiunii Israelite este total deteriorat. Nu putem să vedem principalul motiv al îngrijorării care este chiar sub nasul nostru.

Tora spune “Cei săraci din oraşul vostru vin primii”. Principala noastră îngrijorare ar trebui să fie față de aceia apropiaţi nouă, de la nord şi de la sud. Iar oficialii noştri aleşi ar trebui să înceapă să repare țara, în loc să depunem toate eforturile încercând să ne “reparăm” între noi.

În loc să aşteptăm ca următoare problemă să coboare de ceruri sau de sub pământ, noi trebuie să începem să ne recunoaştem soarta, văzând toate aceste lovituri ca pe nişte sunete de goarnă. Fiecare lovitură ne spune doar să ne întărim mai mult legăturile, să ne mărim grijă între noi şi să trăim sub punctul esenţial al acoperişului naţiunii, fiind “ca un singur om cu o singură inimă”.

Conform înţelepciunii Cabala, reconstruirea Templului nu este în legătură cu aşezarea cărămizilor şi înălţarea zidurilor. Este despre o conexiune solidă dintre inimile noastre. Asta trebuie să construim atât pentru noi, cât şi pentru lume. Trebuie să demonstrăm un nou nivel de grijă reciprocă şi pentru o legătură umană care, într-un final, va răspândi “lumină asupra naţiunilor”, însă trebuie să se înceapă chiar de aici, dintre noi.

 

Lumea viitoare

Întrebare: În Cabala, ce este viitoarea lume sau următoarea lume?

Răspuns: Lumea viitoare este cea pe care am s-o obţin prin studiul Cabalei. Este lumea următoare, deoarece este pe următorul nivel al percepţiei.

Cu toate acestea, este o lume reală. Trebuie doar să-mi schimb puţin calităţile, de la primire la dăruire şi am să văd o lume inversată.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 3/4/18

 

Între o persoană și forța superioară

Grupul = 10 + umanitatea

Grupul se află între un om și forța superioară. Un om nu are nicio șansă să lucreze cu forța superioară, să primească și să îi dea acesteia, sărind peste grup. Chiar dacă pare că a fost singur acum zece ani, el tot aparține grupului, numai că i-a fost ascuns. Acum, când stă într-un grup aleatoriu – este o apariție a diferitelor oportunități de a stabili o conexiune cu Creatorul.

Grupul este tot timpul acolo. Se numește Adam (om). Grupul este întregul sistem: un zece și întreaga umanitate. Așadar, dacă o persoană vrea să ceară de la Creator pentru ea însăși, sărind peste grup, face o greșeală. Nimic serios nu va ieși din asta, la fel ca un începător. Dacă o persoană vrea cu adevărat să stabilească o conexiune cu Creatorul, ea trebuie să se alăture grupului și să reveleze Creatorul în el.

Niciodată nu vom putea să simțim nicio zonă deasupra grupului, deoarece Creatorul este în interiorul acestuia. Un grup este o structură permanentă, însă este ascunsă, iar Creatorul, care este de asemenea un element permanent, este și El ascuns. Grupul, chipurile are o manifestare fizică, așa cum vedem prietenii. Dar, în momentul în care grupul real – tărâmul spiritual, calitatea spirituală și forța superioară – ni se revelează, de asemenea și Creatorul se va revela în el. Una nu poate să existe fără cealaltă. 1

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 6/29/18, lecție pe subiectul: “De la neajutorare la strigătul către Creator”

1 Minutul 4:30

 

Putem să prindem Creatorul cu 10 perechi de mâini

Omul nu poate cere pentru el însuși. Cererea corectă de la Creator, în care cineva rămâne în similaritate şi în conexiune cu El, este o cerere pentru un prieten. Ca rezultat al spargerii, toţi oamenii, în mod intenţionat, par că ne sunt străini, dar numai pentru a putea să construim calitatea dăruirii. Este ca şi cum Creatorul poate fi ”reţinut”, numai dacă El este prins de zece perechi de mâini în acelaşi timp.

Dacă trezesc zece prieteni, atunci, împreună, cu zece perechi de mâini, vom putea să prindem Creatorul, aşa cum se prinde un bebeluş de mama sa şi nu-şi mai dă drumul. În conformitate cu măsură unităţii noastre, ne putem conecta cu Creatorul, iar acest lucru face clar modul în care trebuie să fie munca noastră.

Desigur, o persoană se poate ruga şi cere, gândindu-se că vorbeşte cu Creatorul. Însă, adevărata muncă şi nu cea care este percepută în egoismul nostru, poate fi numai în Kli-ul comun, creat cu ajutorul a douăzeci de mâini. Numai în acest mod ne putem ”agăţa” şi adera la Creator. 1

A construi Ierusalimul înseamnă, de fapt, să construim frica în noi înşine că, dacă nu vine ajutorul de sus, noi nu vom putea să obţinem dăruirea, prin fiinţele create, faţă de Creator. Asta se numeşte “Ierusalim” – o frică întreagă (Ira’a Shlema) 2

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 7/3/18, Scrierile lui Rabash, Vol. 2, Articolul 39:”Ce este în munca ‘Oricine plânge pentru Ierusalim este recompensat cu văzul bucuriei’ (1990)

https://kabbalahmedia.info/lessons/cu/z887Kta4?language=ro

1 Minutul 29:25

2 Minutul 36:20

 

Frica ajută înţelegerea de sine?

Întrebare: Frica ajută înţelegerea de sine?

Răspuns: Frica este o formă a existenţei interioare foarte necesară, deoarece egoismul, care este dorinţa de a se bucura, simte doar goliciunea sau împlinirea, adică frica sau eliberarea.

Astfel, frica este cea mai naturală formă a existenţei egoiste. În lumea noastră există peste 800 de tipuri de frică. Iar noi ne studiem pe noi, înşine, prin aceste tipuri de frică.

Întrebare: Există o metodă în Cabala pentru a ne ridica deasupra fricii?

Răspuns: Desigur! Ce este cel mai important este să construim în interior măreţia Creatorului, care ne va ajuta să ne ridicăm deasupra fricii. Frica te va presa şi ajuta constant în linia stânga şi, astfel, te vei ridica deasupra ei, în linia dreaptă. Adică te avansează!

Cu alte cuvinte, ridicarea deasupra egoismului este o ridicare deasupra fricii. În fiecare moment din viaţă, o persoană se simte speriată, chiar şi fără să realizeze asta. Adică, a te simţi pe tine însuţi este conştientizarea fricii: “Ce se întâmplă cu mine? De ce probleme interioare şi exterioare trebuie să mă ascund acum, să mă izolez şi să mă salvez?”. Totul este echilibrat numai prin conştientizarea fricii.

Întrebare: Cum poate cineva să-şi echilibreze această stare inconfortabilă?

Răspuns: Se poate realiza numai dacă mă ridic deasupra mea, prin restricţie (Tzimtzum), ecran (Masach) și Lumina reflectată (Ohr Hozer).

Întrebare: Astăzi, umanitatea face foarte mulţi bani cu antidepresivele, care ne ajută să scăpăm de frici. Asta înseamnă că frica se măreşte constant pe parcursul timpului?

Răspuns: Umanitatea trece acum printr-o perioadă foarte interesantă de includere reciprocă între noi, cu ajutorul reţelelor virtuale și aşa mai departe. Iar asta va continua să crească.

O persoană va avea multe probleme, frici şi anxietăţi, deoarece prin faptul că devenim incluşi între noi, prin acest mecanism, fiecare îşi aduce frica sa celorlalţi. Făcând astfel, noi corectăm multe lucruri între noi.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 2/11/18

O viaţă nouă #55 – Conexiunea rezolvă totul

Dr. Michael Laitman în conversaţie cu Oren Levi şi Nitzah Mazoz

Rezumat

Conexiunea umană poate schimba cursul istoriei, de la unul al războiului şi al crizei, la unul al prosperităţii economice şi al siguranţei comune. Conexiunea, prin garanţia reciprocă, este mai rapidă şi ne salvează de anxietate şi de sacrificiile războiului. Toată lumea atacă forţa care lucrează împotriva conexiunii, mai degrabă decât unul pe celălalt. Metoda conexiunii poate fi realizată în fiecare aspect al vieţii, de la familie, la localitate şi apoi la întreaga lume. Iubirea şi grija vor câştiga în faţa oricărui inamic, iar ura nu va mai fi.

Din emisiunea de pe KabTV “O viaţă nouă #55 – Conexiunea rezolva totul”, 8/12/12

Pagina 1 din 812345...Ultima »