La ştiri (BBC): “Acum adolescența durează de la vârsta de 10 până la 24 de ani, deşi obişnuia să se termine la 19, spun oamenii de ştiinţă.”

“Continuarea educaţiei pentru mai mult timp a tinerilor, cât şi amânarea căsătoriei şi a paternităţii au împins înapoi percepţiile populare despre când începe perioada de adult. …”

“De asemenea, sunt şi argumente biologice pentru motivul pentru care definirea adolescenţei ar trebui extinsă, incluzând şi continuarea corpului de a se dezvolta.”

Comentariul meu: Cred că suntem puşi în faţa unei faze de inhibiţie a dezvoltării umane. Societatea a îmbrăţişat o atitudine în care oamenii nu vor să crească. Se simt confortabil fără să se mai maturizeze; vor să rămână precum copii.

Suntem în pragul unei lumi noi. Foştii stimulenţi nu mai funcţionează: o carieră profesională nu ne mai tentează, iar roboţii ameninţă să închidă multe domenii de specializare. În deceniile viitoare instituţiile educaţionale se vor îndrepta spre spaţiul virtual, producţia va fi automatizată și transportul bunurilor și a serviciilor vor fi transferate unei platforme de reţea.

Drept urmare, numai un mic număr de oameni vor putea să fie angajaţi în activităţi creative, dezvoltând ceva nou. Şi ce se va întâmpla cu toţi ceilalţi?

Adolescența poate fi extinsă până la vârsta de 40 de ani. Care este diferenţa? O persoană se maturizează atunci când găseşte ceva la care poate să fie folositoare. Şi dacă nu o face, atunci va rămâne la adolescenţă, cu un salariu minim.

Până recent, vârsta unei vieţi active dura de la vârstele de 15-20 de ani până la 60-70 de ani. Iar acum avem o copilărie lungă şi o bătrâneţe lungă.

Acest lucru este natural. Atunci când creşte egoismul, este foarte dificil să ieşim din el, să începem să facem ceva şi cumva să lucrăm cu el. Este mult mai uşor să fii absorbit de tine însuţi, printr-un calculator sau printr-un smartphone, petrecând ore întregi în mica ta cameră, ştiind că mama ta va găti ceva pentru tine.

Care este soluţia?

O cale de a ieşi din adolescenţă este o dorinţa pentru realizare. Însă, în lumea modernă, această dorinţă slăbeşte. Pentru mulţi, jucăriile realităţii virtuale sunt suficiente. Oamenii nu au niciun motiv să se maturizeze, chiar şi într-un sens material simplu.

Pe de-o parte, ei au timp şi oportunitatea de a înţelege că sunt prizonierii propriului lor egoism. Îi distrage de la ce este cel mai important – oportunitatea de a se ridica deasupra sistemului de operare al ego-ului, să preia controlul în mâinile lor şi să-şi descopere scopul.

Prin discernământul acestui lucru, o persoană va ieşi într-un final din camera copilului pentru a-și descopere scopul.

Din emisiunea de pe KabTV “Ştiri cu Michael Laitman” 1/23/18

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare de pe Facebook: Un Cabalist trebuie să se sacrifice pe el însuşi în sensul literal, nu doar în sensul sacrificării ego-ului său?

Răspuns: Nu este clar, în totalitate, ce înseamnă “sacrificare a lui însuşi”. Nimeni nu sacrifică nimic pentru nimeni; o persoană decide pentru ea însăşi care este cel mai bun lucru pe care să-l facă în fiecare moment al vieţii sale. Și, de aceea, ea face un lucru care este foarte benefic pentru ea, iar dacă nu este benefic, ea face altceva. Tot timpul acţionează din dorinţa sa şi nu poate acţiona niciodată mai presus de ea. Nu există un asemenea lucru.

Remarcă: Tot timpul spunem că trebuie să ne ridicăm deasupra egoismului nostru, să-l zdrobim …

Comentariul meu: Şi asta se face dintr-o perfectă conştientizare a intenţiei dorinţei. De aceea, nu este nimic care să existe în afara cadrului dorinţelor noastre.

Ideea este că ne putem pregăti pe noi înşine pentru aspiraţii mult mai înalte. Este un calcul absolut clar în interiorul animalului sau al corpului spiritual şi totul provine din acest calcul.

În Cabala “sacrificiul” (“Kurban”) vine din cuvântul “Karov”, “Itkarvut”, care înseamnă să aduci mai aproape, cu alte cuvinte, să te aduci pe tine însuţi la o stare care este mai aproape de cea a Creatorului. Ce sacrific atunci când mă aduc mai aproape de El?

Înţelepciunea Cabala este ştiinţa modului în care să primim ce este cel mai bun, mai benefic, mai superior.

Întrebare: Cu alte cuvinte, există tot timpul un calcul: dacă este benefic pentru mine, atunci fac?

Răspuns: Absolut. Mai mult de atât, este un calcul precis, clar, cântărit cu grijă.

Întrebare: Şi unde este dăruirea?

Răspuns: Este construită pe acest calcul precis. De aceea, este adevărată, reală, deoarece am ajuns la gândul şi la decizia că am nevoie să dăruiesc. Totul se construieşte pe această dorinţă precisă, pe scop, pe calculul persoanei, altfel nu este ceva serios.

Din emisiunea de pe KabTV “Ştiri cu Michael Laitman” 5/8/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare de pe Facebook: Nu ar fi mai uşor să mă mut într-un sat mic şi să trăiesc ca înainte, simplu şi în pace?

Răspuns: Dacă poţi să trăieşti la nivelul vacilor sau ridichiilor, atunci totul este bine.

Totul depinde de nivelul omului. Dar, pe de altă parte, el poate de asemenea să existe în această stare şi în acelaşi timp să fie în spiritualitate.

Întrebare: Dacă un individ pleacă la ţară, pentru o viaţă mai simplă, asta înseamnă că îşi ignoră creşterea egoismului său?

Răspuns: Nu, el poate să fie un mare Cabalist în acelaşi timp, chiar cu un ego uriaş. Dacă Creatorul are nevoie de el, atunci El îi va oferi provocări, chiar şi acolo, printre vaci, că el să descopere în mod exact cu ce să se ocupe pentru a dobândi Creatorul.

Întrebare: Asta înseamnă că cineva se poate muta la ţară şi să trăiască acolo în pace?

Răspuns: Nu asta este important. Importantă este motivaţia! Nu contează unde trăieşte. Totul depinde de cum îşi întemeiază lumea lui interioară.

Din emisiunea de pe KabTV “Ştiri cu Michael Laitman” 5/8/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→