O viaţă nouă nr.52 – Menţinerea grijii destinate populaţie

Dr. Michael Laitman în conversaţie cu Oren Levi şi Nitzah Mazoz

Rezumat

Succesul societăţii este măsurat de puterea conexiuni sociale şi a echilibrului. Cum putem să obţinem acest echilibru? În toate planurile şi activităţile noastre este necesar ca să fie o grijă pentru fiecare persoană ca o parte integrală a populaţie. Miniştrii guvernului ar trebui, de asemenea, să fie ghidaţi de ideea de a obţine echilibrul bugetar mai degrabă decât să ia pentru ei, înşişi. În plus, guvernul trebuie să supravegheze industria, pentru ca populaţiei să nu-i fie vândute lucruri inutile și la preţuri foarte mari. Comunismul şi socialismul au încercat să elimine egoul uman dăunător, însă nu au reuşit. Capitalismul a încercat să meargă alături de ego, dar nu a reuşit. Acum ne aflăm într-o perioadă foarte specială din istorie, în care putem să mergem pe calea de mijloc, aurie şi să învăţăm să folosim corect egoul uman, aşa încât să fie echilibrat cu mediul. Vom descoperi o putere în sistemul social, care va da fiecărei persoane un sentiment de vitalitate.

Din emisiunea de pe KabTV “O viaţă nouă #52 – Menţinerea grijii destinate populaţie” 8/8/12

Filed under: Criza, globalizare, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare de pe Facebook: Când o persoană moare, unde se duce sufletul ei?

Răspuns: Sufletul nu pleacă nicăieri, deoarece nu a existat de la bun început.

Un suflet este considerat ca fiind similaritatea cu Creatorul. Adică, dorinţele pe care le pot forma într-un mod care să fie similare, într-o anumită măsură, cu Creatorul, sunt numite “sufletul”. Aceasta este o proprietate a dăruirii şi iubirii faţă de tot ce nu este ataşat de mine.

Cu alte cuvinte, atunci când ieşi din graniţele egoului tău spre dăruire şi iubire, spre grija pentru aceia care nu sunt deloc înscrişi în egoul tău, atunci toate proprietăţile tale, organizate împreună în acel moment special (deoarece ele se schimbă constant), sunt numite sufletul.

Remarcă: Oamenii care cred că au un suflet şi o asemenea atitudine faţă de aceia care îi înconjoară, cu siguranţă se întristează când aud asta.

Comentariul meu: O persoană obişnuită nu are un suflet. O persoană este pur şi simplu un animal. Are o componentă vitală, care moare, în mod natural, odată cu celulele corpului animal.

Sufletul trebuie să fie obţinut în timpul vieţii noastre. Ne este dată această viaţă şi stările sale diferite, adică viitoarele vieţi, ca să obţinem sufletul nostru.

Întrebare: Este acesta scopul vieţii unei persoane?

Răspuns: Scopul vieţii este numai acela de a se creea dorinţe altruiste din dorinţele egoiste, care se vor numi “sufletul”.

Din emisiunea TV “Ştiri cu Michael Laitman” 4/17/18

Filed under: Criza, globalizare, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→