Monthly Archives: august 2018

Bill Gates şi ţânţarii

Întrebare: Bill Gates, fondatorul Microsoft, a investit peste patru milioane de dolari într-un proiect pentru a fi creați ţânţari modificaţi genetic, care să îi omoare pe cei din specia lor. Aşa a intenţionat să omoare toţi ţânţarii care răspândesc malaria. Este aceasta o abordare corectă? Până la urma noi încălcăm echilibrul naturii.

Răspuns: Desigur, aici pot să fie consecinţe ireversibile. Aceasta este o problemă foarte serioasă, deoarece interferăm cu sistemul interior al naturii.

Unde duce asta? Ca orice altceva – la recunoaşterea răului: noi trebuie să ne schimbăm pe noi înşine şi apoi totul în natură se va schimba.

Dacă ne oprim să ne înţepăm între noi, ţânţarii vor înceta să ne mai înţepe pe noi.

De pe KabTV “Ştiri cu Michael Laitman” 6/26/18

Disperarea duce spre Creator

Baal HaTurim a explicat că o persoană care rătăcea pe câmp se referă la cineva care se abate de la calea raţiunii, care nu cunoaşte calea reală, care duce la locul la care ar trebui să ajungă, că în “un măgar rătăcea pe câmp”. Şi el ajunge la o stare unde crede că nu va obţine niciodată scopul pe care ar trebui să-l obţină. (Rabash, “Iubirea de prieteni”)

Omul poate trece de la o stare spirituală la altă, numai ca rezultat al disperării totale, însă numai dacă este conştientă şi dacă asta o conectează cu Creatorul care organizează toate acestea pentru tine.

O persoană este în disperare atunci când simte ca fraţii lui l-au trădat. Asta îl încurajează spre muncă spirituală, să se ridice şi să realizeze că nu este vorba de fraţii lui, ci despre el.

Întrebare: De ce este spus că Iosif şi-a pierdut calea, dacă el încă îşi caută fraţii?

Răspuns: El şi-a pierdut calea sa egoistă trecută, iar acum a ajuns la o intersecţie crucială spre o cale nouă.

Fiind conectat cu Faraon, el realizează că trebuie să lucreze pentru egoism şi, de aceea, el se conectează cu fraţii săi. Această atitudine faţă de proprietăţile dăruirii, iubirii şi alr conexiunii, este complet diferită de ceea ce a avut anterior. El obişnuia să creadă că era bine în ea, dar acum înţelege de ce şi pentru ce. Prin Faraon, el începe să reveleze sensul, Creatorul, deoarece Faraon este fata opusă a Creatorului.

Întrebare: O persoană care este în disperare, de unde îşi ia putere ca să progreseze? De la fraţii lui?

Răspuns: Nu. Noi avem avem doar o singură sursă de putere – Creatorul însuşi.

Întrebare: Deci dacă eu simt că nu pot să intru în contact cu prietenii, trebuie să cer Creatorului să mă ajute?

Răspuns: Nu ai la cine altcineva să apelezi.

De pe KabTV “Ultima generaţie” 2/1/18

 

Simplitatea unui Cabalist

Baal HaSulam, Scrierile ultimei generaţii: Oamenii îşi imaginează că o persoană care are contactul cu Creatorul este o persoană ar trebui să se teamă să vorbească cu El, cu atât mai puţin să fie în imediata apropiere a Lui. Natura umană este să se teamă de orice este în afara naturii creaţiei. Oamenii se tem de asemenea de orice lucru neobişnuit, cum ar fi tunetul şi zgomotele puternice.

Oamenii credeau în mod obişnuit că treci printr-o anumită anxietate atunci când eşti aproape de un Cabalist. Îmi aduc aminte când am început să studiez Cabala şi când am început să conduc de la Rehovot la Ierusalim la Cabalistul pe nume Isaac Zilberman, xând mi s-a spus: “Vei vedea o persoană faţă de care este imposibil să stai alături fără să tremuri”. Nu am trecut prin nimic de acest fel.

Un Cabalist nu se dezvăluie pe el însuşi în niciun mod. Din contră, el se comportă simplu, în mod intenţionat. Chiar şi când este un fel de “poleire” ce apare despre el, el imediat încearcă să o alunge, deoarece îi împiedică foarte mult munca spirituală. Nu vine nimic supranatural de la el care să-i facă pe ceilalţi să tremure în prezenţa lui.

Vedem aceasta în scrierile Cabaliştilor. De exemplu, studenţii lui Baal Shem Tov s-au dus în popor, iar ei nu au ieşit în evidenţă din mase. Atunci s-au creat fabule despre ei, ina ei practic s-au comportat ca oamenii foarte simpli.

Chiar dacă ei simţeau lumea superioară, sistemul de control al întregii naturi, cu toate acestea s-au comportat ca oamenii obişnuiţi. Acest lucru nu a fost dificil pentru ei, deoarece cu cât este mai înaltă o persoană, cu atât mai simplu se comportă.

De pe KabTV “Ultima generaţie” 10/9/17

 

De la partea de jos a scării la Dvekut permanent

Lumea nu are o formă a ei însăşi. Ceea ce vedem în faţa noastră, nu este ceea ce este cu adevărat acolo, ci un fel de realitate imaginară a realităţii pe care Creatorul vrea să ne-o arate pentru a putea să lucrăm în ea pentru a o putea schimba într-o lume spirituală, în lumea infinitului.

Deschizând ochii noştri şi văzând lumea din faţa noastră, noi trebuie să înţelegem că aceasta este un film care este proiectat pentru noi de sus, pentru ca prin el să ajungem la imaginea perfectă. De fiecare dată, în fiecare zi, noi trebuie să ajungem la această formă perfectă.

Condiţiile pentru forma perfectă:

  • Sunt conştient că văd ceea ce vrea Creatorul să-mi arate. În realitate, lumea nu are nicio formă.
  • Trebuie să accept această lume pe care Creatorul mi-o arată ca un loc pentru muncă, iar eu trebuie să aduc această imagine la perfecţiune.

Prin munca noastră individuală şi prin munca noastră în grup, noi trebuie să schimbăm realitatea. 1

În orice situaţie noi trebuie să ne străduim să păstrăm adeziunea constantă cu Creatorul şi să nu aşteptăm ca lucrurile să fie mai bune. Indiferent prin ce stări trece o persoană, ea trebuie să existe în adeziune cu superiorul. 2

Sunt eu cu Creatorul şi lumea dintre noi ca umplerea unui sandwich. Această lume îmi prezintă întreaga mea dorinţă de a primi, toate calităţile mele egoiste. Dacă le neutralizez sau chiar le schimb în dăruire, întărâtându-mi conexiunea cu Creatorul ca rezultat al lor, atunci, în acest mod, eu mă corectez. Nu am nimic altceva de schimbat în afară de atitudinea mea faţă de lume.

Din întreaga lume, din întreaga realitate, eu am zece prieteni cu care pot lucra împreună, ca şi cum am fi o singură persoană. Cu cât le fac mai mult bine şi cu cât mai mult efort depun pentru ei, cu atât mai multă putere primesc de la ei pentru progresul meu. Cu grupul eu învăţ cum să fiu în similaritatea de formă, în adeziune, în acţiunea reciprocă, ca şi cum aș fi cu Creatorul. Însă, cu restul lumii, munca mea este numai într-o singură direcţie: să încerc să mă port cu ea în mod pozitiv şi nimic mai mult. 3

Centrul grupului este punctul de unitate a zece indivizi, unde ei se anulează pe ei înşişi şi dispar. Ei lucrează faţă de acest punct; ei se coboară pe ei înşişi şi se ajută între ei. Punctul central al zecelui, punctul de unitate, este scopul unde fiecare îşi pierde senzaţia lui însuşi, ca şi cum el nu ar exista relativ la cei nouă prieteni. Prin realizarea tuturor condiţiilor muncii într-un grup, individul îşi dezvăluie în acest punct asemănarea cu Creatorul.

Să mă rog pentru centrul zecelui înseamnă să aspir spre o asemenea stare şi să cer ajutor pentru dobândirea ei. Construiesc acest punct în calităţile mele curente, în relaţia mea spre mine însumi şi ceilalţi, spre zece, spre Creator. Aşa realizez acest punct al centrului zecelui. Acest punct este numit “stâlpul de rugăciune”, de unde noi obţinem conexiunea noastră cu Creatorul. 4

Numai dacă am vedea lumea în forma sa adevărată, aşa cum este creată de Creator, atunci am vedea o imagine într-un mod pozitiv, fiindcă totul este în negru. Însă, acum, noi vedem aceeaşi imagine, dar în mod negativ, totul este în roşu. Noi proiectăm atitudinea noastră egoistă în lume şi prin urmare vedem totul într-un mod corupt. Dacă neutralizăm abordarea noastră egoistă, atunci vom vedea totul corectat.

În loc să vedem cum unul îl devorează pe celălalt, noi vom vedea că lupul trăieşte în pace cu mielul şi că totul există în dăruire reciprocă şi în dăruire faţă de Creator. Până la urmă, nimănui nu-i lipseşte nimic, fiecare transmite Lumina superioară la celălalt, inclusiv lupul şi mielul.

Noi existăm într-un sistem unde totul este umplut de Lumina superioară şi nimeni nu are nicio dorinţă ca să-l exploateze pe celălalt, ci, din contră, să le transmită tot ceea ce au nevoie până când echilibrul conduce în toate părţile sistemului. Când fiecare echilibrează pe toţi ceilalţi, atunci Lumina superioară îi umple pe toţi conform capacităţii maxime a fiecăruia.

Numai egoismul nostru ne strică toată această imagine ideală. Noi trebuie să ne corectăm egoismul şi apoi vom vedea lumea adevărată. Negativul se va schimba gradual în pozitiv: în negativ toţi se devorează între ei, dar dintr-o dată totul începe să fie corectat şi schimbat în paradis. 5

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 8/10/18, lecţie pe subiectul:  “De la partea de jos a scării la Dvekut permanent”

1 Minutul 6:20
2 Minutul 12:28
3 Minutul 21:20
4 Minutul 23:55
5 Minutul 1:44:00

 

Trecerea liniei dintre viaţă şi moarte

Întrebare: Sinuciderea este una din problemele umanităţii. La fiecare 40 de secunde cineva din lume comite suicid (800.000 pe an). În SUA, rata de sinucidere s-a mărit cu 30% din 1999. Unele celebrităţi care s-au sinucis recent, inclusiv Anthony Bourdain, faimosul chef şi prezentator TV la CNN şi sora tânără a Reginei Olandei. Poţi să explici asta?

Răspuns: Pot să explic asta ca fiind goliciunea. Este o goliciune care zdrobeşte, rupe şi nu lasă omul să doarmă. Nici măcar drogurile nu sunt eficiente ca o uşurare a acesteia. O persoană, pur şi simplu, simte că nu are altă opţiune. Trebuie să ne uităm la viaţă în mod corect şi să începem să ne educăm pe noi înşine.

Întrebare: La ce ar trebui să ajungă o persoană?

Răspuns: La sensul vieţii. Omul poate să înţeleagă sensul vieţii atunci când trece graniţa dintre viaţă şi moarte. Numai atunci când viaţa valorează mai puţin pentru tine decât viaţa însăşi, poţi să cântăreşti corect pentru ce să trăieşti şi să te ridici deasupra egoismului şi a vieţii egoiste.

Întrebare: Asta este aşa când nu mă agăţ de ea? Când nu mă ţin de fiecare dorinţă?

Răspuns: Nu numai că nu te ţii, ci că trăieşti după faptul că în fiecare minut tu renunţi la egoismul tău şi că te ridici deasupra lui. În fiecare minut tu eşti deasupra morţii, ca şi cum ai experimentat-o. Aceasta este separarea de lumea noastră şi intrarea în lumea superioară.

Remarcă: Acest lucru este foarte greu.

Răspuns: Nu este greu, este o oportunitate fericită pentru noi toţi.

Întrebare: Deci nu ar trebui să îmi apreciez viaţa egoistă?

Răspuns: O persoană care vrea să înţeleagă adevărata existenţă trebuie să dispreţuiască această viaţă şi s-o aprecieze numai pentru că este o fundaţie pentru a construi o viaţă superioară pe ea. Şi viaţa superioară este atunci moartea, iar atunci când mori în formă animală, în fiecare minut, tu creşti spiritual.

Creşterea în formă spirituală este viaţa, dar nu pentru mine însumi, ci pentru ceva ce este în afara mea: de dragul Creatorului, de dragul sistemului, de dragul umanităţii, nu contează care – lucrul principal este ca tu să ieşi din “e-ul” tău.

De pe KabTV “Ştiri în limba rusă cu Michael Laitman” 6/12/18

Există dobândirea absolută?

Întrebare: Dacă dobândirea este tot timpul subiectivă, există o dobândire absolută care să fie obiectivă şi nu numai un adevăr temporar?

Răspuns: În principiu, orice dobândire spirituală este deja ceva obiectiv, deoarece este construită pe combinaţia dorinţelor şi obiectelor diferite. Această obiectivitate este exprimată de nivelul dobândirii sau de puterea luminii care umple acest nivel: Nefesh, Ruach, Neshama, Haya sau Yechida.

Prin urmare, dobândirea spirituală, în general este relativ obiectivă. Pasul spiritual absolut obiectiv este chiar ultimul nivel – nivelul dobândirii complete şi a corecţiei complete.

Din lecţia de Cabala în limba rusă, 8/4/18

Cum să construim intenția corectă?

Întrebare: Cum trebuie să interacționeze cineva cu oamenii care nu înțeleg Spiritualitatea? Cum poate el să construiască intenția corectă?

Răspuns: O construiește cu ajutorul Înțelepciunii Cabala. Atrăgând Lumina Superioară care ne influențează. Noi nu o simțim, dar simțim cum ne schimbăm treptat. Aceste schimbări succesive crează ceea ce numim intenție corectă.

Întrebare: Se manifestă în relația cu oamenii care nu sunt angajați în Cabala?

Răspuns: Se manifestă în relația cu toți, fiindcă totul, mai puțin tu, înseamnă de fapt Creatorul!

Întrebare: Atunci de ce există o astfel de realitate: lumea noastră unde sunt eu, mintea mea, intenția mea egoistă?

Răspuns: Aceasta este o iluzie atât de mică, îmcât nici nu îți închipui cât de mică. Ea există pentru ca noi să avem ceva deasupra căreia să ne ridicăm, ceva care să fie independent de Lumea Spirituală.

Întrebare: Cum ne ridicăm de la această intenție?

Răspuns: Studiind, prin munca în grup, prin rugăciunea pentru membrii grupului și cerând urcarea lor spirituală.

Din lecția de Cabala în limba rusă din 25.03.2018

O iluzie care trebuie să devină realitate

Întrebare: Lumea Superioară este o iluzie care trebuie să devină pentru noi realitate?

Răspuns: Da, trebuie cu toții, împreună, să revelăm Lumea Superioară și să existăm în ea încă din timpul vieții noastre în lumea materială. Acest lucru este absolut posibil. Nu este tocmai o iluzie, fiindcă iluzia este ceva ce omul își poate imagina, pe când noi nici măcar nu ne putem imagina ce înseamnă asta.

Din lecția de Cabala în limba rusă din 18.03.2018

Cauză–efect, lanțul urcării

Întrebare: Cauză–efect coboară din Forțele Superioare, din partea Creatorului. Ce este lanțul cauză-efect care merge spre Forțele Superioare dinspre partea creaturii?

Răspuns: Este corectarea dorințelor noastre prin intenția de dăruire. În acest fel urcăm aceleași grade pe care sufletul nostru le-a coborât de la Creator în lumea corporală (materială). Prin corectarea dorințelor noastre urcăm sufletul nostru înapoi la Creator.

Ziua Creatorului

Ziua Creatorului este starea în care un om nu simte nicio lipsă în nimic și e gata să rămână în această stare toată viața și peste, cu o singură condiție: ca el să aibă în permanență dorința de a dărui Creatorului. Și asta, fără niciun răspuns, fără cunoaștere sau vreo compensație, doar să facă ceva bun pentru Creator și nimeni nu va ști, nici Creatorul însuși, că acel om a făcut efort pentru El.

Și modul în care verifică acest lucru este bucuria, o simțire a perfecțiunii. Asta înseamnă că omul este deja la sfârșitul corectării, fiindcă el nu vrea nimic alceva în afara acestui lucru. O astfel de stare este numită „Ziua Creatorului”. Orice om, nu contează unde este el, își poate imagina și poate să se străduiască permanent pentru acest lucru. Altfel, nu va fi numită zi și perfecțiune. (Minutul 5:17)

Nemulțumirea este un obstacol în calea perfecțiunii. Totul se măsoară raportat la om. Modul în care el își evaluează starea este felul în care este starea lui. Să vrei mai mult decât ai deja, este un lux. La uma urmelor, rezultă că ești nemulțumit de ce ai primit de la Creator. Acesta este un obstacol uriaș care stă în calea fiecăruia către perfecțiune.

De fapt, noi suntem într-o stare ideală, la sfârșitul corectării, în centrul tuturor Lumilor Superioare, în Lumea Infinitului. Toate schimbările apar numai în interiorul omului. Astfel, dacă el consideră condiția lui ca fiind una perfectă, atunci el este deja pe scara spirituală, într-o stare spirituală.

De aceea, totul depinde numai de noi. Noi nu ar trebui să așteptăm ca ceva să vină de Sus. Putem doar să cerem corectarea noastră; nu sunt de așteptat schimbări Sus, în afara noastră. Este doar necesar să decideți în fiecare stare că sunteți în perfecțiune și că nu vreți nimic pentru voi, în afară de a dărui cât de mult puteți. Trebuie să aspirăm la o astfel de stare, pentru că ea este adevărul. (Minutul 8:25)

Odată ce omul simte că, Creatorul nu este bun cu ființele create, începe să se certe cu El, să-L acuze, chiar să-L urască. De aceea, trebuie să ne străduim în fiecare moment, cu toată puterea, să vedem lumea ca fiind bună, ființele create în stări bune, Creatorul dăruindu-le binecuvântări și să fim în stare să justificăm acțiunile Lui, chiar și în toate situațiile care par nepotrivite unei Guvernanțe bune.

Trebuie să încercăm să vedem lumea așa cum apare ea în ochii Creatorului și nu în percepția noastră stricată. Între timp, totul ne este iertat dar, mai târziu, vom vedea că este o mare crimă să condamni Guvernanța Creatorului. Trebuie întotdeauna să vă străduiți să fiți spirite înalte cât se poate de mult, altfel îl blestemați pe Creator întărindu-vă inima cu egoism.

Întâi de toate este necesar să ne decidem că, Creatorul este bun și face bine și întreaga lume este în stare perfectă și că noi o condamnăm numai în măsura corupției noastre. (Minutul 3:30)

Dacă Creatorul se îndepărtează de om, atunci dispare toată dorința de a munci pentru Creator. Asta înseamnă că, „Creatorul și-a întors spatele” la om. Deci, fața Creatorului este dorința Lui de a face bine ființei create, iar spatele Lui înseamnă exact opusul. Creatorul arată intenționat omului spatele Său, pentru ca el sau ea să aspire la alipirea la Creator și să nu mai vrea să rămână într-o stare de degradare. Rezultă că fața Creatorului este ascunsă în partea din spate.

Trebuie ca noi permanent să întoarcem partea din spate a Creatorului în partea din față și, astfel, să obținem alipirea de El. Cel de Sus ne arată întotdeauna partea sa opusă dacă suntem gata să o acceptăm, iar noi ridicăm partea Lui din spate la înălțimea celei din față și, astfel, ne alipim Lui.

Din acest motiv urcăm împreună cu AHAP al Celui Superior. Cel Superior pune AHAP-ul său în noi și noi vedem cealaltă față a Lui. Și dacă nu înțelegem asta și încercăm să vedem în ea fața Celui de Sus atunci, în acest fel, ne ridicăm împreună cu partea Lui din spate.

În acest fel, folosim de fiecare dată acest lift: Cel de Sus coboară la noi și noi urcăm cu El, El coboară, noi urcăm – ca o urcare în zig zag. (Minutul 21:00)

Dacă nu ar fi întunericul, nu am avea nici cea mai mică șansă să obținem Creatorul. Trebuie să înțelegem și să apreciem asta și să nu ne ascundem de întuneric, ci să schimbăm întunericul în Lumină. Din toate formele de întuneric omul trebuie să vadă cum să adere la Creator. El nu trebuie să neglijeze întunericul, fiindcă toată Creația este întuneric. Întunericul este Creația.

Toate formele sunt în litere, care sunt negre. Și culoarea albă nu adaugă nimic, doar sporește întunericul, literele negre. De aceea, este necesar să ne ajutăm reciproc să menținem spiritul în grup și să continuăm între noi garantarea și susținerea reciprocă. Și în timpul întunericului, acceptând întunericul ca Lumină, se verifică în ce măsură suntem în starea de dăruire reciprocă și dăruire către Creator.

Ecran este atunci când nu-mi pasă în ce formă sunt și când lucrul principal pentru mine este să dăruiesc. Gradul meu este măsurat față de treapta cea mai de jos, de adâncimea dorinței de care sunt capabil pentru a mă scufunda în intuneric, astfel ca, începând de la această stare, să pot să încep să dăruiesc. (Minutul 27:10)

Greșeala obișnuită a începătorilor este de a cere cunoaștere, sentiment bun, umplere, deoarece ei cred că toate acestea ar trebui să fie în Lumea Spirituală. Ei așteaptă ca Lumina să vină și să umple Kelim obișnuite (vasele egoiste). Dar acest lucru nu este corect. Trebuie doar să cerem să rămânem în aceeași stare, așa cum este ea, dar să primim corectarea care ne permite să percepem această stare ca fiind una perfectă.

Aceasta înseamnă că suntem în credință deasupra rațiunii. Tot ceea ce am primit a venit de la Creator și, după ce am primit o corectare, înțelegem că acesta este cel mai bun lucru care poate fi. Dorințele noastre egoiste obișnuite nu vor fi umplute dar, deasupra lor, dorim să rămânem în credință. (Minutul 32:52)

Din Lecția zilnică de Cabala 3/08/18 – Topic: „Privind deasupra rațiunii” (Tiș)