Întrebare: Bill Gates, fondatorul Microsoft, a investit peste patru milioane de dolari într-un proiect pentru a fi creați ţânţari modificaţi genetic, care să îi omoare pe cei din specia lor. Aşa a intenţionat să omoare toţi ţânţarii care răspândesc malaria. Este aceasta o abordare corectă? Până la urma noi încălcăm echilibrul naturii.

Răspuns: Desigur, aici pot să fie consecinţe ireversibile. Aceasta este o problemă foarte serioasă, deoarece interferăm cu sistemul interior al naturii.

Unde duce asta? Ca orice altceva – la recunoaşterea răului: noi trebuie să ne schimbăm pe noi înşine şi apoi totul în natură se va schimba.

Dacă ne oprim să ne înţepăm între noi, ţânţarii vor înceta să ne mai înţepe pe noi.

De pe KabTV “Ştiri cu Michael Laitman” 6/26/18

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaTurim a explicat că o persoană care rătăcea pe câmp se referă la cineva care se abate de la calea raţiunii, care nu cunoaşte calea reală, care duce la locul la care ar trebui să ajungă, că în “un măgar rătăcea pe câmp”. Şi el ajunge la o stare unde crede că nu va obţine niciodată scopul pe care ar trebui să-l obţină. (Rabash, “Iubirea de prieteni”)

Omul poate trece de la o stare spirituală la altă, numai ca rezultat al disperării totale, însă numai dacă este conştientă şi dacă asta o conectează cu Creatorul care organizează toate acestea pentru tine.

O persoană este în disperare atunci când simte ca fraţii lui l-au trădat. Asta îl încurajează spre muncă spirituală, să se ridice şi să realizeze că nu este vorba de fraţii lui, ci despre el.

Întrebare: De ce este spus că Iosif şi-a pierdut calea, dacă el încă îşi caută fraţii?

Răspuns: El şi-a pierdut calea sa egoistă trecută, iar acum a ajuns la o intersecţie crucială spre o cale nouă.

Fiind conectat cu Faraon, el realizează că trebuie să lucreze pentru egoism şi, de aceea, el se conectează cu fraţii săi. Această atitudine faţă de proprietăţile dăruirii, iubirii şi alr conexiunii, este complet diferită de ceea ce a avut anterior. El obişnuia să creadă că era bine în ea, dar acum înţelege de ce şi pentru ce. Prin Faraon, el începe să reveleze sensul, Creatorul, deoarece Faraon este fata opusă a Creatorului.

Întrebare: O persoană care este în disperare, de unde îşi ia putere ca să progreseze? De la fraţii lui?

Răspuns: Nu. Noi avem avem doar o singură sursă de putere – Creatorul însuşi.

Întrebare: Deci dacă eu simt că nu pot să intru în contact cu prietenii, trebuie să cer Creatorului să mă ajute?

Răspuns: Nu ai la cine altcineva să apelezi.

De pe KabTV “Ultima generaţie” 2/1/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Scrierile ultimei generaţii: Oamenii îşi imaginează că o persoană care are contactul cu Creatorul este o persoană ar trebui să se teamă să vorbească cu El, cu atât mai puţin să fie în imediata apropiere a Lui. Natura umană este să se teamă de orice este în afara naturii creaţiei. Oamenii se tem de asemenea de orice lucru neobişnuit, cum ar fi tunetul şi zgomotele puternice.

Oamenii credeau în mod obişnuit că treci printr-o anumită anxietate atunci când eşti aproape de un Cabalist. Îmi aduc aminte când am început să studiez Cabala şi când am început să conduc de la Rehovot la Ierusalim la Cabalistul pe nume Isaac Zilberman, xând mi s-a spus: “Vei vedea o persoană faţă de care este imposibil să stai alături fără să tremuri”. Nu am trecut prin nimic de acest fel.

Un Cabalist nu se dezvăluie pe el însuşi în niciun mod. Din contră, el se comportă simplu, în mod intenţionat. Chiar şi când este un fel de “poleire” ce apare despre el, el imediat încearcă să o alunge, deoarece îi împiedică foarte mult munca spirituală. Nu vine nimic supranatural de la el care să-i facă pe ceilalţi să tremure în prezenţa lui.

Vedem aceasta în scrierile Cabaliştilor. De exemplu, studenţii lui Baal Shem Tov s-au dus în popor, iar ei nu au ieşit în evidenţă din mase. Atunci s-au creat fabule despre ei, ina ei practic s-au comportat ca oamenii foarte simpli.

Chiar dacă ei simţeau lumea superioară, sistemul de control al întregii naturi, cu toate acestea s-au comportat ca oamenii obişnuiţi. Acest lucru nu a fost dificil pentru ei, deoarece cu cât este mai înaltă o persoană, cu atât mai simplu se comportă.

De pe KabTV “Ultima generaţie” 10/9/17

Filed under: Criza, globalizare, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Lumea nu are o formă a ei însăşi. Ceea ce vedem în faţa noastră, nu este ceea ce este cu adevărat acolo, ci un fel de realitate imaginară a realităţii pe care Creatorul vrea să ne-o arate pentru a putea să lucrăm în ea pentru a o putea schimba într-o lume spirituală, în lumea infinitului.

Deschizând ochii noştri şi văzând lumea din faţa noastră, noi trebuie să înţelegem că aceasta este un film care este proiectat pentru noi de sus, pentru ca prin el să ajungem la imaginea perfectă. De fiecare dată, în fiecare zi, noi trebuie să ajungem la această formă perfectă.

Condiţiile pentru forma perfectă:

• Sunt conştient că văd ceea ce vrea Creatorul să-mi arate. În realitate, lumea nu are nicio formă.
• Trebuie să accept această lume pe care Creatorul mi-o arată ca un loc pentru muncă, iar eu trebuie să aduc această imagine la perfecţiune.

Prin munca noastră individuală şi prin munca noastră în grup, noi trebuie să schimbăm realitatea. ¹

În orice situaţie noi trebuie să ne străduim să păstrăm adeziunea constantă cu Creatorul şi să nu aşteptăm ca lucrurile să fie mai bune. Indiferent prin ce stări trece o persoană, ea trebuie să existe în adeziune cu superiorul. ²

Sunt eu cu Creatorul şi lumea dintre noi ca umplerea unui sandwich. Această lume îmi prezintă întreaga mea dorinţă de a primi, toate calităţile mele egoiste. Dacă le neutralizez sau chiar le schimb în dăruire, întărâtându-mi conexiunea cu Creatorul ca rezultat al lor, atunci, în acest mod, eu mă corectez. Nu am nimic altceva de schimbat în afară de atitudinea mea faţă de lume.

Din întreaga lume, din întreaga realitate, eu am zece prieteni cu care pot lucra împreună, ca şi cum am fi o singură persoană. Cu cât le fac mai mult bine şi cu cât mai mult efort depun pentru ei, cu atât mai multă putere primesc de la ei pentru progresul meu. Cu grupul eu învăţ cum să fiu în similaritatea de formă, în adeziune, în acţiunea reciprocă, ca şi cum aș fi cu Creatorul. Însă, cu restul lumii, munca mea este numai într-o singură direcţie: să încerc să mă port cu ea în mod pozitiv şi nimic mai mult. ³

Centrul grupului este punctul de unitate a zece indivizi, unde ei se anulează pe ei înşişi şi dispar. Ei lucrează faţă de acest punct; ei se coboară pe ei înşişi şi se ajută între ei. Punctul central al zecelui, punctul de unitate, este scopul unde fiecare îşi pierde senzaţia lui însuşi, ca şi cum el nu ar exista relativ la cei nouă prieteni. Prin realizarea tuturor condiţiilor muncii într-un grup, individul îşi dezvăluie în acest punct asemănarea cu Creatorul.

Să mă rog pentru centrul zecelui înseamnă să aspir spre o asemenea stare şi să cer ajutor pentru dobândirea ei. Construiesc acest punct în calităţile mele curente, în relaţia mea spre mine însumi şi ceilalţi, spre zece, spre Creator. Aşa realizez acest punct al centrului zecelui. Acest punct este numit “stâlpul de rugăciune”, de unde noi obţinem conexiunea noastră cu Creatorul. ⁴

Numai dacă am vedea lumea în forma sa adevărată, aşa cum este creată de Creator, atunci am vedea o imagine într-un mod pozitiv, fiindcă totul este în negru. Însă, acum, noi vedem aceeaşi imagine, dar în mod negativ, totul este în roşu. Noi proiectăm atitudinea noastră egoistă în lume şi prin urmare vedem totul într-un mod corupt. Dacă neutralizăm abordarea noastră egoistă, atunci vom vedea totul corectat.

În loc să vedem cum unul îl devorează pe celălalt, noi vom vedea că lupul trăieşte în pace cu mielul şi că totul există în dăruire reciprocă şi în dăruire faţă de Creator. Până la urmă, nimănui nu-i lipseşte nimic, fiecare transmite Lumina superioară la celălalt, inclusiv lupul şi mielul.

Noi existăm într-un sistem unde totul este umplut de Lumina superioară şi nimeni nu are nicio dorinţă ca să-l exploateze pe celălalt, ci, din contră, să le transmită tot ceea ce au nevoie până când echilibrul conduce în toate părţile sistemului. Când fiecare echilibrează pe toţi ceilalţi, atunci Lumina superioară îi umple pe toţi conform capacităţii maxime a fiecăruia.

Numai egoismul nostru ne strică toată această imagine ideală. Noi trebuie să ne corectăm egoismul şi apoi vom vedea lumea adevărată. Negativul se va schimba gradual în pozitiv: în negativ toţi se devorează între ei, dar dintr-o dată totul începe să fie corectat şi schimbat în paradis. ⁵

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 8/10/18, lecţie pe subiectul:  “De la partea de jos a scării la Dvekut permanent”

1 Minutul 6:20
2 Minutul 12:28
3 Minutul 21:20
4 Minutul 23:55
5 Minutul 1:44:00

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→