Daily Archives: 2 septembrie 2018

De la neajutătoare la strigătul către Creator

Credinţa mai presus de raţiune este o abordare spirituală faţă de percepţia realităţii în mod simultan și în ambele lumi. Omul trebuie să fie tot timpul în raţiune, în această lume sau, mai degrabă, la nivelul numit “această lume”. Lumea nu este aşa cum pare; vom vedea o mulţime de schimbări în ea.

Până la urmă, dacă noi lucrăm la dobândirea nivelului de credinţă, Bina, conexiune, dăruire, încercând să ni-l imaginăm, atunci de fiecare dată noi transferăm completările de la nivelul Bina la nivelul Malchut, la nivelul de cunoaştere, în această lume, unde stăm pe ambele picioare. Cunoaşterea şi senzaţiile noastre sunt extinse şi formate din ce în ce mai corect.

Aşadar, omul care îşi extinde credinţa mai presus de raţiune devine mai inteligent, înţelege şi simte mai mult şi se apropie de natura obişnuită. Înţelege includerea lui Bina în Malchut şi conexiunea dintre ele. Acest lucru nu poate să fie grăbit, o persoană trebuie să treacă prin aceste stări pe cont propriu şi să simtă totul aşa, încât să se încorporeze în cunoaşterea şi în senzaţiile sale.

Atunci când construim un nivel deasupra celuilalt, noi putem să comparăm şi să măsurăm aceste stări: puterea credinţei, Bina şi puterea egoistă, individuală – cunoaşterea. Apoi vom vedea că “Dumnezeu le-a făcut una împotriva celeilalte”. Vom începe să trăim într-o realitate nouă, în mod simultan în două lumi.

Cel mai important este că, în mod constant, cu fiecare oportunitate, să îmbunătăţesc nivelul credinţei deasupra raţiunii, adică să mă tratez pe mine însumi, prietenii şi lumea ca şi cum toţi sunt corectaţi. Aceasta ar trebui să fie starea interioară a persoanei. 1

Văd această lume în faţa mea, aşa cum este scris: “Un judecător are numai ceea ce pot vedea ochii lui” – aceasta este etapa raţiunii, Malchut. Pe lângă asta, eu mă tratez pe mine şi grupul ca şi cum am fi toţi corectaţi, conectaţi ca un singur om cu o singură inimă şi în adeziune cu Creatorul. Îmi imaginez cum ne-am comporta în această stare.

Cu toate acestea, realizăm că noi încercăm doar să obţinem această stare şi că încă nu am obţinut-o şi, în măsura eforturilor noastre, noi trezim Lumina care se reîntoarce la sursă. La început, ne forţăm să facem asta, dar apoi observăm că începem să ne dorim acest lucru.

Eforturile noastre ne aduc mai aproape de lumea spirituală, atrage Lumina către noi, ne aduce prietenii mai aproape şi relaţiile noastre devin mai cordiale. Creatorul devine mai apropiat pentru noi, ca şi cum ne-ar îmbrăţişa. Aceste eforturi simulate ne aduc un progres real, precum copilul care creşte mulţumită jocului. Noi atragem Lumina care se reîntoarce la sursa care ne dezvoltă.

Nivelul raţiunii se extinde, se stabilizează gradual, devenind tot mai uşor de înţeles. Noi începem să realizăm de ce a creat Creatorul această lume și anume pentru ca, de la nivelul raţiunii, să ajungem la nivelul credinţei. În acest mod noi construim etapele noastre spirituale prin eforturile noastre, construind realitatea noastră spirituală, grupul, Creatorul – tot ceea ce este legat de proprietatea dăruirii, partea spirituală a naturii. 2

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 8/15/18, lecţie pe subiectul: “De la neajutorare la strigătul către Creator”.

1 Minutul 0:20
2 Minutul 12:00

Un student poate să fie mai sus decât profesorul său?

Întrebare: Apariţia unui profesor în viaţa unei persoane este o manifestare explicită a Creatorului, care îi arată acestuia că este pregătit pentru corecţie?

Răspuns: Da, acesta este un mesaj de la Creator pentru o persoană, iar apoi totul depinde de persoana însăşi.

Întrebare: Un student poate să fie mai sus decât profesorul său într-un anumit aspect spiritual?

Răspuns: Cu siguranţă! Un profesor bun şi-ar invidia studentul său care l-a depăşit? El doar va fi mândru de acesta.

Întrebare: Este posibil acest lucru? S-a întâmplat asta vreodată?

Răspuns: Desigur!

Din lecţia de Cabala în limba rusă 3/18/18

Profesorul şi studenţii

Întrebare: În ce mod, ca un Cabalist, te adaptezi la studenţi şi la grup? Cum te interconectezi şi cum te anulezi?

Răspuns: Așa cum ne adaptăm la copiii nou născuţi și, apoi, în măsura în care cresc şi devin din ce în ce mai adulţi. Ei nu se adaptează la noi, ci noi ne adaptăm tot timpul la ei. Se spune că un copil mic este capul familiei, deoarece familia există pentru el.

De ce am nevoie de un grup: pentru ca ei să mă servească sau ca eu să-i servesc pe ei? Eu trebuie să ridic studenţii la următorul nivel.

Întrebare: Tu, ca profesor, vezi cu claritate dacă grupul, studenţii te percep în mod corect?

Răspuns: Eu ţin studenţii mei în mine însumi ca “o găină pe ouă”. Îi împlinesc, îi controlez, îi ţin din scurt, le provoc anumite reacţii, anumite influenţe, le monitorizez reacţia şi, în conformitate cu asta, eu mă schimb pe mine însumi și nu pe ei. În Cabala, profesorul trebuie să se adapteze la studenţi mai mult decât studenţii faţă de profesor.

Întrebare: Când îți simți studenţii în tine, păstrezi contactul cu ei prin Creator, ori ei sunt în interiorul Partzuf-ului tău spiritual ca un copil în pântec?

Răspuns: Asta înseamnă în Creator, deoarece sistemul numit “pântec”, în care îmi ţin studenţii este Creatorul din mine. Numai în El se nasc următoarele suflete.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 4/1/18