Daily Archives: 9 septembrie 2018

Credinţa deasupra raţiunii

Munca în raţiune este clară tuturor. Este important, conform înţelegerii noastre şi, prin urmare, noi suntem pregătiţi ca să lucrăm. Munca deasupra raţiunii merge împotriva minţii şi sentimentelor noastre. Întreaga noastră lume lucrează de dragul primirii, conform propriei sale minţi şi sentimente, în raţiune. O fiinţă umană, ca cea mai inteligentă şi dezvoltată fiinţă dintre toate, trebuie să se poarte rezonabil.

Noi respectăm o persoană pentru inteligenţa sa. În mod specific aici, noi trebuie să mergem ca şi cum ar fi împotriva simţirii şi raţiunii. Dar ce altceva mai avem? Nimic! Se pare că noi trebuie să mergem împotriva a tot ceea ce există în noi dacă ne dorim să atingem lumea superioară. Până la urmă, în lumea superioară, mintea şi sentimentele noastre nu funcţionează, lumea superioară este deasupra raţiunii şi a sentimentelor.

Acesta este următorul pas: în locul primirii – dăruirea, în locul raţiunii – deasupra raţiunii. Dar ce pot să fac dacă eu nu am proprietăţile dăruirii, iar lumea spirituală este construită pe principii complet diferite? Omul nu poate să spună altfel, deoarece noi nu ştim ce înseamnă această opoziţie.

Noi nu înţelegem cum să ne schimbăm pe noi înşine pentru a ne ridica la o stare numită “lumea care va veni”, la următorul pas. Omul trebuie doar să încerce să o facă. Lumea spirituală este numită “lumea care va veni”, deoarece ea va veni, dar va veni conform eforturilor noastre.

Chiar şi dacă nu vrem asta, programul creaţiei are deja dorinţa noastră şi va veni. Cel care face eforturi în avans, salvează timp şi suferinţă, deoarece el ajunge repede la o rugăciune. Altfel el va irosi timp, deoarece încăpăţânarea sa nu-i va face niciun bine. Trebuie să fii încăpăţânat numai în ceea ce priveşte aplicarea eforturilor, aşa cum este vorba: “Fă orice, numai nu pleca”.

Chiar şi dacă eu văd prin toate semnele că nimic nu merge pentru mine, iar Creatorul chiar îmi arată că eu nu sunt dorit, totuşi nu renunţ. Insistenţa este cheia avansării.

Omul trebuie să aibă o raţiune profundă ca să lucreze deasupra ei. Sarcina noastră este să facem un efort până când primim proprietatea dăruirii, proprietatea conexiunii şi a iubirii. 1

Spiritualitatea este revelată în dorinţele de dăruire şi este necesar să ştim cum să verificăm şi cum să măsurăm aceste dorinţe, conform principiului care este opus de ceea ce avem. Aşa cum este scris: “Am văzut o lume opusă”.

În lumea noastră, totul este măsurat după cât de mult capăt, după cât de mult este în farfuria mea, în geanta mea. Dar în lumea spirituală, opusul este adevărul: cu cât îmi doresc mai mult să primesc în raţiune, eu cu bucurie m-aş ridica deasupra acestor cereri pentru a dărui, în ciuda marii mele dorinţe de a mă bucura.

În acest mod este măsurată credinţa mea deasupra raţiunii. Mă bucur, deoarece m-am ridicat la următorul pas, am devenit mai apropiat de Creator şi am început să simt şi să explorez realitatea numită lumea următoare. Până la urmă, eu sunt sigur că, Creatorul controlează totul şi, prin urmare, ştie mai bine ce este bun.

Tot ceea ce am vine de la Creator, inclusiv toate instrumentele mele de verificare a Lui. Tot ceea ce am, în mod direct şi indirect, vine de la Creator şi nimic nu depinde de mine. Chiar şi dacă decid să mă verific pe mine însumi, aceasta verificare vine tot de la Creator.

Fără Creator eu nu sunt doar un computer gol, pe care nu este instalat niciun program, ci calculatorul chiar nu există deloc. Nu este nimic. Prin urmare, cu cât mă ridic mai sus deasupra raţiunii, cu atât mai puternic şi elevat este simţul lumii spirituale pe care îl posed.

Primul pas spre spiritualitate este să renunţi la propriul tău bine şi la sentimentul de încredere din raţiune şi să construieşti deasupra lor o atitudine opusă faţă de lume, de dragul dăruirii. Se pare că eu am două niveluri: raţiunea şi deasupra raţiunii. Iar eu încerc să le extind pe amândouă, să deschid aceste foarfece pe cât de mult posibil. Acolo, între ele, eu voi simţi lumea superioară, realitatea superioară. 2

Scopul muncii omului în această lume este un sentiment al perfecţiunii în dorinţele sale de a se bucura, adică să câştige mai mult, să învingă, să reuşească, să se umple pe sine cu toate binecuvântările. Însă. scopul muncii omului în lumea spirituală este un sentiment al perfecţiunii în dorinţele superiorului. În măsura eforturilor noastre de a ne imagina asta, noi suntem influenţaţi de Lumina care se reîntoarce la sursă şi ne duce la dorinţa superiorului şi la simţirea perfecţiunii în această dorinţă.

Una nu poate să existe fără cealaltă. Este imposibil să simţi lumea spirituală şi să suferi din cauza ei. Eu voi primi dobândirea spirituală numai dacă ea mă face fericit. 3

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 8/20/18, lecţie pe subiectul: “Munca în raţiune şi munca deasupra raţiunii”

 

1 Minutul 0:20
2 Minutul 10:08
3 Minutul 21:11

 

Din ce în ce mai sus!

Cel mai important lucru este să te ridici la nivelul Lishma, pe care se construieşte întreaga scară spirituală. Şi anume, omul trebuie să capete puterea credinţei, puterea Bina, care este puterea dăruirii deasupra primirii şi a dorinţei de a te bucura, pe care Creatorul, Lumina superioară o trezeşte constant în noi. Aşadar, Creatorul ne avansează, trezind întunericul în noi, iar noi trebuie să ne ţinem de Lumina credinţei, Lumina Hassadim, dăruire deasupra întunericului.

Asta înseamnă că omul trebuie să avanseze prin credinţă deasupra raţiunii. Cunoaşterea căpătată devine nivelul pe care noi construim credinţa. Iar credinţa pe care o obţine cineva deasupra cunoaşterii devine noua cunoaştere, când omul trebuie să se ridice deasupra ei la o credinţă şi mai mare. Şi astfel, de fiecare dată, un nou nivel de dăruire şi de credinţă se schimbă într-un nou nivel de primire şi cunoaştere, peste care omul trebuie să se ridice din nou.

Omul se înalță deoarece nu acordă atenţie la sentimentele sale din interiorul dorinţei de a se bucura. Desigur, el simte întunericul, neajutorarea şi disperarea în tot ce are legătură cu egoismul. Dar, în ciuda acestui lucru, omul trebuie să acţioneze ca şi cum este în dăruire, în proprietatea Bina, în credinţă şi în unitate, aşa cum este scris: “Ei au ochi şi nu văd”.

Noi trebuie să lucrăm pe două niveluri care nu se anulează între ele. Eu ştiu în mod exact, în bunul meu simţ, că sunt în egoism şi că nu vreau să mă conectez şi să dărui nimănui. Nu sunt atras de toate condiţiile pe care ştiinţa Cabala le recomandă. Omul simte toate acestea în dorinţa sa egoistă, iar el îşi face un raport complet faţă de acest lucru, fără să deschidă vreun ochi orb faţă de adevăr şi să se înşele pe el însuşi ca şi cum el a fost deja corectat.

Stau cu ambele picioare pe pământ, deoarece “judecătorul are doar ceea ce ochii lui văd”. Iar cu asta eu îmi ridic capul deasupra norilor, adică îmi imaginez un pas spiritual, ca şi cum Lumina superioară a venit deja şi m-a umplut şi mi-a dat puterea dăruirii, a unităţii, contopindu-mă cu grupul, iar prin el cu Creatorul.

Acest lucru devine o nouă etapă care nu o anulează pe prima. Eu sunt pe două niveluri în acelaşi timp; ele nu se anulează unul pe celălalt, ci există fiecare în sine. Astfel, eu construiesc nivelul de credinţă deasupra raţiunii: este raţiunea, care este Malchut, iar deasupra ei – credinţa, Bina.

Trăiesc în acest mod tot timpul. Dacă reuşesc să mă ţin de credinţa deasupra raţiunii, punând o măsură completă de efort în asta, atunci eu voi simţi cum starea mea se va schimba. Nivelul anterior al credinţei se schimbă gradual în cunoaştere, iar apoi eu am nevoie de o nouă credinţă şi de un nivel şi mai înalt de dăruire.

În acest fel eu mă urc pe scară. Ceea ce a fost credinţă devine cunoaştere. Bina îşi transmite puterea la Malchut, iar Malchut creşte şi se dezvoltă. Omul se ridică deasupra lui la un nou nivel de Bina: din ce în ce mai sus!

Acesta este tot secretul urcării spirituale. Cel mai dificil lucru este să stai pe două niveluri simultan: în Malchut şi în Bina, ca să nu se anuleze între ele. Nu fiţi copii mici care pot să fie numai într-o stare. Adultul stă ferm pe pământ, în această lume şi își ţine capul sus în lumea viitoare.

Omul trebuie să practice acest lucru foarte mult, deoarece toată urcarea, până la finala corectare, se întâmplă numai în această formă. Cu cât o realizăm mai repede, ajutându-ne între noi, cu atât mai mult vom reuşi. Noi suntem aproape de această stare. Este foarte important pentru grup să sprijine pe toată lumea. Destinul nostru depinde numai de adoptarea acestui principiu: cum să ne ridicăm de la nivelul raţiunii la nivelul credinţei. Urcarea spirituală şi obţinerea sufletului sunt construite pe acest principiu. 1

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 8/14/18, lecţie pe subiectul: “De la baza scării la Dvekut permanent”.

1 Minutul 0:20