Daily Archives: 12 septembrie 2018

Unicitatea metodei Cabalei

Întrebare: Sunt membrii unui grup Cabalistic cuprinşi din oameni care au foarte multe abilităţi?

Răspuns: Un grup Cabalistic este complicat, în sensul că aceia care au intrat în el au un ego mare, direcţionat spre atingerea Creatorului. Egoismul lor străbate graniţele lumii noastre, care arată cât de mare este ego-ul lor.

Ei trebuie să lucreze cu ego-ul lor fără să-l omoare, să-l micşoreze sau să-l şteargă, ci în schimb să construiască proprietatea opusă printr-o ridicare unică deasupra ego-ului. Ego-ul creşte tot timpul, dar o persoană construieşte proprietatea dăruirii şi a iubirii deasupra acestuia: ego-ul creşte, omul construieşte proprietatea iubirii; ego-ul creşte mai mult şi mai mult din proprietatea iubirii este adăugată. În acest mod o persoană se trage pe sine constant în sus.

Prin urmare metoda Cabalistă este complexă. La început, ea lucrează în interiorul unei persoane care există în două stări: o stare este egoistă şi cealaltă îl trage spre partea altruistă. Persoana este sfâşiată între aceste două stări neştiind în mod exact de care ar trebui să se ataşeze. Căderi mari, urcări mari şi o mare tensiune între ele.

Metoda îi explică ce ar trebui să facă, în timp ce el lucrează constant la discernerea liberului arbitru al său. Asta nu este uşor.

Întrebare: Unde în această muncă poate cineva să ofere o stare bună de spirit altei persoane?

Răspuns: În toate stările, dar numai prin mediul corect.

De pe KabTV “Ultima generaţie” 2/8/18

Puterea garanţiei reciproce

Rabash, “Iubirea de prieteni – 1”: Această cale este numită “o cale a dăruirii” şi, de aceea, este împotriva naturii noastre. Pentru a o putea obţine, nu este nicio altă cale decât [într-un grup unde este] iubirea de prieteni, prin care toată lumea îşi poate ajuta prietenul său [pentru a merge înainte pe această cale].

Nimeni din grup nu poate avansa pe cont propriu şi nu poate avansa cu ajutorul celorlalţi. Avansarea spirituală înseamnă că o persoană ajuta grupul şi astfel dezvoltă calitatea dăruirii şi iubirii în ea însăşi.

Grupul ajuta o persoană prin acţiuni alternative, astfel încât o persoană poate da, influenţa, împlini, îngriji şi sprijini prietenii săi. În acelaşi timp, persoana dezvoltă calităţile spirituale.

Întrebare: Care este rolul garanţiei reciproce în acest proces?

Răspuns: Sprijinul reciproc, deoarece o persoană nu are putere proprie.

Garanţia reciprocă lucrează chiar şi în oamenii care nu realizează asta şi care nu o folosesc în mod conştient. Prietenii care lucrează în grup şi care iau parte la lecţii şi la toate evenimentele folosesc deja această forţă oricum. Chiar şi dacă nu în mod explicit, fără să fie direcţionaţi în mod clar, însă garanţia reciprocă deja lucrează pentru ei.

De pe KabTV “Ultima generaţie” 2/1/18

Scânteia credinţei

Ce este cel mai important este forţa dăruirii, forţa credinţei, iar Malchut, dorinţa de a primi, rămâne tot timpul sub restricţie. Restricţia nu dispare niciodată; de aceea noi vrem să ne prindem, să luăm şi să deţinem totul în jurul nostru, dar asta nu va funcţiona niciodată. Restricţia va fi tot timpul acolo, iar Malchut va rămâne goală fără Lumină.

În această lume ni s-a dat o iluzie că ne putem împlini noi înşine, însă asta este aşa doar ca să fie posibil să existăm şi să descoperim legile superioare ale naturii: dăruirea în schimbul primirii, Bina în loc de Malchut, credinţa în loc de raţiune, Lumina în loc de întuneric, bine în loc de rău. Noi construim un ecran anti-egoist, separând raţiunea de credinţă, dorinţa de a primi de dorinţa de a dărui.

Refuzăm să ne folosim dorinţele de primire a plăcerii în mod direct. În schimb, noi ne dorim să le folosim în forma opusă, ridicându-ne deasupra lor cu scopul de a dărui. Desigur, noi înţelegem că nu avem puterea pentru asta deoarece întreaga noastră natură este bazată pe primire. Dar, în anumiţi oameni, în care punctul din inima este revelat și care îi trezeşte spre spiritualitate, acolo este o oportunitate de a realiza asta.

Punctul din inima este sămânţa credinţei, o scânteie rămasă de la ecranul care a existat înainte de spargerea sufletului colectiv. Aceasta scânteie apare in dorinţa de a primi, în întuneric, în raţiunea egoistă.

Raţiunea creşte constant sub influenţa motorului interior al evoluţiei: dezvoltarea spirituală şi materială. Totuşi, credinţa creşte în noi numai atunci când atragem Lumina superioară spre noi înşine, care apoi ne trage mai aproape de sursă. Lumina superioară acţionează asupra noastră şi ne schimbă.

Influenţa Luminii asupra noastră depinde de eforturile noastre de a ne ridica în credinţă deasupra raţiunii, adică să ne folosim dorinţa de primire pe cât de puţin posibil și numai când este necesar. În mod simultan, noi acţionăm prin construirea unui mediu în grup, ca şi cum noi suntem deja în dorinţa de a dăruiri şi de a iubi, iar unitatea stă între noi.

Deşi noi nu avem nici puterea și nici dorinţa pentru aşa ceva, totuşi noi facem un efort şi atragem spre noi înşine Lumina reformatoare, Lumina înconjurătoare. Aceasta este aceeaşi Lumină care ne-a umplut sufletul în forma sa corectă înainte de spargere. Lumina aprinde punctul din inimă – scânteia rămasă în noi din ecranul care a existat în sufletul colectiv, în Adam HaRishon – iar scânteia creşte gradual într-un ecran.

În acest mod, ajungem la restricţie (ecran) şi la Lumina reflectată şi primim un nou Kli (vas). Dorinţa de a primi – raţiunea, Malchut, rămâne în întuneric, în timp ce, deasupra ei, Lumina construieşte un ecran şi senzaţia calităţilor dăruirii şi unităţii, iar în măsura în care acest lucru se petrece, noi simţim calitatea dăruirii sau, cu alte cuvinte, credinţa. Devenim conştienţi că vine la noi dintr-o anumită forţă şi, în funcţie de similaritatea noastră de formă cu ea, noi experimentăm calitatea generală a dăruirii sau, în alte cuinte, Creatorul.

Atunci noi putem să facem o comparaţie. În funcţie de diferenţa dintre calitatea noastră de dăruire şi calitatea generală a dăruirii, Creatorul, noi experimentăm fie ascunderea sau opusul acesteia, revelarea şi atingerea. În acest fel, prin ascundere şi revelaţie, noi începem să atingem Creatorul. Relaţia dintre noi şi Creator este numită “această lume” sau măsura revelaţiei, ori a ascunderii forţei superioare de noi. 1

“Raţiunea” este modul în care mă văd şi mă experimentez pe mine însumi în lume. Eu trebuie să fac o restricţie pe aceasta. Adică eu trebuie să trăiesc, nu în această raţiune, ci deasupra ei. Vreau să înţeleg lumea în mod diferit, în modul în care este văzută de Creator, ca o lume a dăruirii, a unităţii şi a iubirii. Atunci este ca şi cum trăiesc în două lumi: în raţiunea aceste lumi, pe care o percep prin cele cinci organe de simţ ale mele şi în credinţă, adică în realitatea în care aş fi dacă aş fi corectat împreună cu prietenii, un grup corectat şi Creatorul care se îmbracă în noi.

Între noi construim tipul de conexiune unde forţă superioară poate să fie exprimată datorită similarităţii calităţilor noastre, până la revelaţia sa completă. Cu alte cuvinte, noi construim o societate spirituală. 2

Din prima parte a lecţie zilnice de Cabala, 8/17/18, lecţie pe subiectul: “Munca în raţiune şi munca deasupra raţiunii”

1 Minutul 00:30

2 Minutul 10:30

 

Secretele Torei

Întrebare: Eu ascult deseori emisiunea TV Secretele Cărţii Eterne, unde explici ce înseamnă fiecare poruncă, iar eu încerc să înţeleg cum dau Cabaliştii mai departe această informaţie.

De ce nu pun ei o explicaţie a fiecărui concept între paranteze? De exemplu Egipt (Mitzraim) este o concentraţie a răului, Faraon este ego şi aşa mai departe.

Răspuns: Este un scop pentru asta – îi dai unei persoane libertatea. În măsura în care cineva avansează, el poate interpreta uşor toată munca spirituală, fie în lumea noastră sau în lumea spirituală, în conformitatea cu creşterea sa.

De asemenea, şi eu mi-am pus aceste întrebări şi am încercat să pun totul în prima mea carte, cel puţin într-un mod simplu. Dar nu este un limbaj în lumea noastră care să explice simplu acţiunile spirituale şi tot ceea ce este scris în Tora.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 4/1/18