Întrebare: Intenţia unei mame pentru copiii ei este tot timpul pozitivă. De ce este considerată această atitudine ca fiind “de dragul meu” şi dăunătoare pentru ceilalţi?

Răspuns: Noi nu considerăm intenţia mamei în nici un fel, fiindcă este pur și simplu un instinct.

Întrebare: Ne putem îmbunătăţii acţiunile prin intenţii?

Răspuns: Cu siguranţă. Chiar şi atunci când o persoană este adusă în faţa tribunalului pentru o infracţiune, noi clarificăm care au fost intenţiile ei atât pentru reclamant, cât şi pentru apărare. Asta poate să schimbe sensul acţiunii spre o acţiune complet opusă.

Întrebare: Ce este o “recompensă” în înţelepciunea Cabala?

Răspuns: Aceasta este avansarea spre Creator, adică o intenţie din ce în ce mai corectată.

Întrebare: De ce ar trebui să fiu egal cu Creatorul? Şi ce se va întâmpla după ce devin egal cu El?

Răspuns: “După” nu există, deoarece intrarea în lumea spirituală ridică omul imediat deasupra cadrului timpului. În lumea spirituală nu există timp, la fel cum nu este nici mişcarea fizică obişnuită. Deci, noi nu putem să discutăm despre continuarea întrebărilor noastre care sunt referitoare la cadrul timpului, mişcării şi a spaţiului. În spiritualitate limitările de acest gen nu există.

Întrebare: Ce este mai corect: să ai o intenţie să te uneşti, ori să faci acţiuni concrete pentru unificare?

Răspuns: Acţiunile concrete pentru unificare sunt mult mai folositoare pentru avansarea noastră. Iar după aceasta noi vom vedea cum aceste acţiuni se vor transforma din acţiuni fizice în acţiuni tot mai spirituale.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 3/25/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot să reacţionez în mod corect la intenţiile rele ale unei persoane faţă de mine? Până la urmă, ca răspuns ea va primi în mod automat propria mea intenţie rea?

Răspuns: Nu. Aceasta este o formulare incorectă a întrebării. În primul rând eu nu simt intenţiile. Eu percep doar acţiunile.

Cu toate acestea, dacă încerc să acţionez spiritual, atunci eu pot să spun că “nu este nimeni în afară de El” şi, în acest fel, Creatorul direcţionează influența acestei persoane faţă de mine. Nu este persoana în sine, ci Creatorul care stă în spatele ei şi El conduce totul.

Apoi eu acţionez faţă de această persoană într-un mod complet echilibrat. Ea nu prezintă niciun pericol pentru mine, nicio sursă negativă de dezvoltare – Creatorul face totul pentru ea.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 3/25/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce ar trebui să-mi iubesc aproapele dacă, după cum spui, ceilalţi nu există, iar tot ceea ce este în afara mea este numai o iluzie a sentimentelor mele?

Răspuns: Tot ceea ce este în afara ta este Creatorul, care apare pentru tine prin proprietăţi diferite, opuse față de ale tale. Ele se manifestă în special ca repulsie, deoarece asupra lor omul trebuie să construiască noul său vas (Kli) anti-egoist, capabil să absoarbă toată informaţia, nu numai ceea ce pare plăcut pentru tine.

Imaginează-ţi cât de mult percepi din ceea ce simţi chiar acum. Tu în mod automat respingi tot ceea ce nu-ţi place, ce este neplăcut pentru tine. Omul se îndepărtează de ce este neplăcut atât exterior, cât şi interior.

Şi mult mai multe ne sunt ascunse, deoarece egoismul nostru iniţial nu şi le doreşte. Prin urmare, noi nu percepem ce există cu adevărat.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 4/8/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Organizaţia Mondială a Sănătăţii include jocurile video în lista sa de boli şi distorsiuni. O persoană este considerată a fi dependentă de jocurile video dacă dedică din ce în ce mai mult timp pentru ele, “până în punctul în care jocurile capătă prioritate deasupra intereselor vieţii”.

Care este motivul pentru care o persoană se lipeşte de un joc atât de mult încât acesta devine viaţa sa?

Răspuns: Şi ce este viaţa noastră? De asemenea, este un joc.

Aşa că nu este nimic altceva, deccât că persoana schimbă una cu cealaltă. Jocul în care intră i se supune, el există în acesta, primeşte o reacţie de la el şi îl influenţează. Pentru el acesta este un spectru de conexiuni, evenimente şi de reciprocităţi mai apropiate.

El participă în mod activ în acesta. Oamenii cheltuie o grămadă de bani şi sunt gata pentru a trăi în acesta.

Întrebare: Crezi că asta este o boală?

Răspuns: Eu cred că orice hobby, dacă nu-i distrage atenţia de la scopul creaţiei, poate să fie ca o relaxare, dar dincolo de asta este deja o boală.

Întrebare: Este posibil să înfrângi această boală?

Răspuns: Eu nu cred că cineva va renunţa la ea de bună voie. Aceasta se datorează faptului că înlocuirea unei lumi de basm cu una reală este pur şi simplu ca şi cum i-ai fura viaţa cuiva de la el însuşi.

Întrebare: Pentru el viaţa este un joc?

Răspuns: În fapt, nu este un joc, ci viaţa lui! Şi viaţa noastră este un joc prostesc.

Remarcă: Tu vorbeşti tot timpul numai despre un lucru: Numai atunci când cineva va ajunge la adevăratul sens al vieţii, toate acestea vor deveni pentru el ca o joacă de copii.

Comentariul meu: Toate acestea vor ofili de la sine, deoarece prospectul pentru revelarea lumii adevărate, pentru eternitate şi perfecţiune, vor ascunde toate jocurile, tot ceea ce face astăzi.

Întrebare: Probabil de aceea există jocurile. Pentru a-l ducă mai aproape de asta?

Răspuns: Nu ca să-l ducă mai aproape, ci că pur şi simplu pentru a-și înveseleli timpul până când umanitatea își va realiza starea finală, lipsită de speranţe în care se află.

Întrebare: Şi când va veni acest timp?

Răspuns: Depinde de doi factori: când umanitatea va avea suficientă suferinţă şi când Cabaliştii vor putea să se apropie de ea şi să explice care este problema.

De pe KabTV “Ştiri cu Michael Laitman” 6/20/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Munca în raţiune este clară tuturor. Este important, conform înţelegerii noastre şi, prin urmare, noi suntem pregătiţi ca să lucrăm. Munca deasupra raţiunii merge împotriva minţii şi sentimentelor noastre. Întreaga noastră lume lucrează de dragul primirii, conform propriei sale minţi şi sentimente, în raţiune. O fiinţă umană, ca cea mai inteligentă şi dezvoltată fiinţă dintre toate, trebuie să se poarte rezonabil.

Noi respectăm o persoană pentru inteligenţa sa. În mod specific aici, noi trebuie să mergem ca şi cum ar fi împotriva simţirii şi raţiunii. Dar ce altceva mai avem? Nimic! Se pare că noi trebuie să mergem împotriva a tot ceea ce există în noi dacă ne dorim să atingem lumea superioară. Până la urmă, în lumea superioară, mintea şi sentimentele noastre nu funcţionează, lumea superioară este deasupra raţiunii şi a sentimentelor.

Acesta este următorul pas: în locul primirii – dăruirea, în locul raţiunii – deasupra raţiunii. Dar ce pot să fac dacă eu nu am proprietăţile dăruirii, iar lumea spirituală este construită pe principii complet diferite? Omul nu poate să spună altfel, deoarece noi nu ştim ce înseamnă această opoziţie.

Noi nu înţelegem cum să ne schimbăm pe noi înşine pentru a ne ridica la o stare numită “lumea care va veni”, la următorul pas. Omul trebuie doar să încerce să o facă. Lumea spirituală este numită “lumea care va veni”, deoarece ea va veni, dar va veni conform eforturilor noastre.

Chiar şi dacă nu vrem asta, programul creaţiei are deja dorinţa noastră şi va veni. Cel care face eforturi în avans, salvează timp şi suferinţă, deoarece el ajunge repede la o rugăciune. Altfel el va irosi timp, deoarece încăpăţânarea sa nu-i va face niciun bine. Trebuie să fii încăpăţânat numai în ceea ce priveşte aplicarea eforturilor, aşa cum este vorba: “Fă orice, numai nu pleca”.

Chiar şi dacă eu văd prin toate semnele că nimic nu merge pentru mine, iar Creatorul chiar îmi arată că eu nu sunt dorit, totuşi nu renunţ. Insistenţa este cheia avansării.

Omul trebuie să aibă o raţiune profundă ca să lucreze deasupra ei. Sarcina noastră este să facem un efort până când primim proprietatea dăruirii, proprietatea conexiunii şi a iubirii. ¹

Spiritualitatea este revelată în dorinţele de dăruire şi este necesar să ştim cum să verificăm şi cum să măsurăm aceste dorinţe, conform principiului care este opus de ceea ce avem. Aşa cum este scris: “Am văzut o lume opusă”.

În lumea noastră, totul este măsurat după cât de mult capăt, după cât de mult este în farfuria mea, în geanta mea. Dar în lumea spirituală, opusul este adevărul: cu cât îmi doresc mai mult să primesc în raţiune, eu cu bucurie m-aş ridica deasupra acestor cereri pentru a dărui, în ciuda marii mele dorinţe de a mă bucura.

În acest mod este măsurată credinţa mea deasupra raţiunii. Mă bucur, deoarece m-am ridicat la următorul pas, am devenit mai apropiat de Creator şi am început să simt şi să explorez realitatea numită lumea următoare. Până la urmă, eu sunt sigur că, Creatorul controlează totul şi, prin urmare, ştie mai bine ce este bun.

Tot ceea ce am vine de la Creator, inclusiv toate instrumentele mele de verificare a Lui. Tot ceea ce am, în mod direct şi indirect, vine de la Creator şi nimic nu depinde de mine. Chiar şi dacă decid să mă verific pe mine însumi, aceasta verificare vine tot de la Creator.

Fără Creator eu nu sunt doar un computer gol, pe care nu este instalat niciun program, ci calculatorul chiar nu există deloc. Nu este nimic. Prin urmare, cu cât mă ridic mai sus deasupra raţiunii, cu atât mai puternic şi elevat este simţul lumii spirituale pe care îl posed.

Primul pas spre spiritualitate este să renunţi la propriul tău bine şi la sentimentul de încredere din raţiune şi să construieşti deasupra lor o atitudine opusă faţă de lume, de dragul dăruirii. Se pare că eu am două niveluri: raţiunea şi deasupra raţiunii. Iar eu încerc să le extind pe amândouă, să deschid aceste foarfece pe cât de mult posibil. Acolo, între ele, eu voi simţi lumea superioară, realitatea superioară. ²

Scopul muncii omului în această lume este un sentiment al perfecţiunii în dorinţele sale de a se bucura, adică să câştige mai mult, să învingă, să reuşească, să se umple pe sine cu toate binecuvântările. Însă. scopul muncii omului în lumea spirituală este un sentiment al perfecţiunii în dorinţele superiorului. În măsura eforturilor noastre de a ne imagina asta, noi suntem influenţaţi de Lumina care se reîntoarce la sursă şi ne duce la dorinţa superiorului şi la simţirea perfecţiunii în această dorinţă.

Una nu poate să existe fără cealaltă. Este imposibil să simţi lumea spirituală şi să suferi din cauza ei. Eu voi primi dobândirea spirituală numai dacă ea mă face fericit. ³

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 8/20/18, lecţie pe subiectul: “Munca în raţiune şi munca deasupra raţiunii”

1 Minutul 0:20
2 Minutul 10:08
3 Minutul 21:11

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cel mai important lucru este să te ridici la nivelul Lishma, pe care se construieşte întreaga scară spirituală. Şi anume, omul trebuie să capete puterea credinţei, puterea Bina, care este puterea dăruirii deasupra primirii şi a dorinţei de a te bucura, pe care Creatorul, Lumina superioară o trezeşte constant în noi. Aşadar, Creatorul ne avansează, trezind întunericul în noi, iar noi trebuie să ne ţinem de Lumina credinţei, Lumina Hassadim, dăruire deasupra întunericului.

Asta înseamnă că omul trebuie să avanseze prin credinţă deasupra raţiunii. Cunoaşterea căpătată devine nivelul pe care noi construim credinţa. Iar credinţa pe care o obţine cineva deasupra cunoaşterii devine noua cunoaştere, când omul trebuie să se ridice deasupra ei la o credinţă şi mai mare. Şi astfel, de fiecare dată, un nou nivel de dăruire şi de credinţă se schimbă într-un nou nivel de primire şi cunoaştere, peste care omul trebuie să se ridice din nou.

Omul se înalță deoarece nu acordă atenţie la sentimentele sale din interiorul dorinţei de a se bucura. Desigur, el simte întunericul, neajutorarea şi disperarea în tot ce are legătură cu egoismul. Dar, în ciuda acestui lucru, omul trebuie să acţioneze ca şi cum este în dăruire, în proprietatea Bina, în credinţă şi în unitate, aşa cum este scris: “Ei au ochi şi nu văd”.

Noi trebuie să lucrăm pe două niveluri care nu se anulează între ele. Eu ştiu în mod exact, în bunul meu simţ, că sunt în egoism şi că nu vreau să mă conectez şi să dărui nimănui. Nu sunt atras de toate condiţiile pe care ştiinţa Cabala le recomandă. Omul simte toate acestea în dorinţa sa egoistă, iar el îşi face un raport complet faţă de acest lucru, fără să deschidă vreun ochi orb faţă de adevăr şi să se înşele pe el însuşi ca şi cum el a fost deja corectat.

Stau cu ambele picioare pe pământ, deoarece “judecătorul are doar ceea ce ochii lui văd”. Iar cu asta eu îmi ridic capul deasupra norilor, adică îmi imaginez un pas spiritual, ca şi cum Lumina superioară a venit deja şi m-a umplut şi mi-a dat puterea dăruirii, a unităţii, contopindu-mă cu grupul, iar prin el cu Creatorul.

Acest lucru devine o nouă etapă care nu o anulează pe prima. Eu sunt pe două niveluri în acelaşi timp; ele nu se anulează unul pe celălalt, ci există fiecare în sine. Astfel, eu construiesc nivelul de credinţă deasupra raţiunii: este raţiunea, care este Malchut, iar deasupra ei – credinţa, Bina.

Trăiesc în acest mod tot timpul. Dacă reuşesc să mă ţin de credinţa deasupra raţiunii, punând o măsură completă de efort în asta, atunci eu voi simţi cum starea mea se va schimba. Nivelul anterior al credinţei se schimbă gradual în cunoaştere, iar apoi eu am nevoie de o nouă credinţă şi de un nivel şi mai înalt de dăruire.

În acest fel eu mă urc pe scară. Ceea ce a fost credinţă devine cunoaştere. Bina îşi transmite puterea la Malchut, iar Malchut creşte şi se dezvoltă. Omul se ridică deasupra lui la un nou nivel de Bina: din ce în ce mai sus!

Acesta este tot secretul urcării spirituale. Cel mai dificil lucru este să stai pe două niveluri simultan: în Malchut şi în Bina, ca să nu se anuleze între ele. Nu fiţi copii mici care pot să fie numai într-o stare. Adultul stă ferm pe pământ, în această lume şi își ţine capul sus în lumea viitoare.

Omul trebuie să practice acest lucru foarte mult, deoarece toată urcarea, până la finala corectare, se întâmplă numai în această formă. Cu cât o realizăm mai repede, ajutându-ne între noi, cu atât mai mult vom reuşi. Noi suntem aproape de această stare. Este foarte important pentru grup să sprijine pe toată lumea. Destinul nostru depinde numai de adoptarea acestui principiu: cum să ne ridicăm de la nivelul raţiunii la nivelul credinţei. Urcarea spirituală şi obţinerea sufletului sunt construite pe acest principiu. ¹

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 8/14/18, lecţie pe subiectul: “De la baza scării la Dvekut permanent”.

1 Minutul 0:20

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Este imposibil să judeci o situaţie până când nu ai trecut şi tu prin ea. Seara este dificil de crezut că dimineaţă nu vei avea putere să te trezeşti și că somnul va fi așa de dulce, deoarece seara noi suntem atraşi de plăceri complet diferite.

Prin urmare, este scris: “Nu judeca un prieten până când nu eşti în pantofii lui”. Celălalt eşti tu, aşa că nu te judeca degeaba. Ca să judeci locul, tu trebuie să te afli în el cu toate dorinţele, gândurile şi cu sentimentele tale. Asta înseamnă că “judecătorul are numai ceea ce văd ochii lui”.

Calea spirituală presupune că omul se judecă pe el însuşi, privindu-se dintr-o parte, în fiecare stare, până când ajunge la linia de mijloc, apoi poate deveni un judecător real. ¹

Este cel mai important pentru avansarea spirituală rugăciunea, o cerere. Nu contează ce s-a întâmplat, în ce stare ne aflăm – toate acestea sunt date şi aranjate de către Creator. Iar noi putem doar să îi cerem Creatorului, toţi împreună, cu o singură cerere, dintr-o singură inima. Asta este cel mai important.

Dacă omul tratează cererea faţă de Creator în mod corect, atunci el imediat primeşte un răspuns, iar prin asta el îşi poate ascuţi cererea şi din nou să primească un răspuns, din nou îşi ascute cererea şi iarăşi primeşte un răspuns, etc. Deci asta merge în cercuri tot timpul: “Eu sunt pentru iubitul meu şi iubitul este pentru mine”, până când aderam într-o asemenea măsură încât lucrăm împreună. Nu este ca şi cum eu cer, iar Creatorul răspunde sau că eu reacţionez la răspunsul Creatorului, ci cererea şi răspunsul se petrec simultan.

Mai târziu noi vom vedea că răspunsul stă în cerere. Acest lucru este determinat de măsura adeziunii dintre noi. Omul nu are nevoie să aştepte un răspuns, deoarece cererea în sine conţine deja răspunsul. ²

Din lecţia zilnică de Cabala 8/20/18, pregătirea pentru lecţie

1 Minute 6:11
2 Minute 8:00

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este diferența dintre munca spirituală și munca prin care obținem scopul?

Raspuns: Este munca de pregatire și este munca spirituală în sine. Munca de pregatire este atunci când eu încă nu pot face acțiunile corecte, adică in conjuncție cu grupul și cu Creatorul; cât eu încă învăț, ascult tot felul de înțelepciuni despre știința Cabala.

Această pregatire este la fel ca în viață: învăț la scoală timp de cel putin 15 ani până când încep să lucrez și să fiu plătit, să văd fructele muncii mele. Asta este diferența !

În munca spirituală, pregatirea durează cel puțin 10 – 15 ani și poate și mai mult. Vedem că oamenii sunt implicați alături de noi de cel puțin 10 ani, iar eu aș spune că asta nu este suficient. Conform calculelor mele durează în jur de 20 de ani ca să trecem cu adevarat de la pregatire la muncă.

Diferența este aceea că o persoană simte că trebuie să depindă de Creator; omul lucrează constant la “Nu este nimeni în afară de el” în tot ceea ce se petrece interior si exterior, că este parte dintr-un singur punct al unității și că nu este nimic care să nu fie Creatorul, iar acest punct îi este dat ca să se poată conecta cu El.

Din Conversatia din Islanda, 5/18/18

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum descriu cabaliștii conceptele de conexiune și unitate?

Răspuns: Conexiunea și unitatea sunt incluziunile reciproce de la unul la celălalt, în gânduri și în simțiri. Adică, ceea ce simte unul simte și celălalt, ceea ce gândește unul despre ceva, gândește și celălalt. Cineva poate argumenta că gândurile și simțirile pot fi reciproc exclusiviste, dar adevărul este că atunci când vrem să ne unim trecem de la a fi reciproc exclusiviști la a deveni complementari. Asta produce un efect surprinzător!

Mai mult, aceasta nu este doar o completare reciprocă. Când punem „cărămizile” una peste alta, obținem un profil exponențial. Avem un spațiu n-dimensional, dar cu limitele lui.

Deoarece fiecare din noi este constituit din 620 de părți, aceste 620 părți din mine și cu cele 620 de părți din voi produc adăugiri reciproce multiple. Ele se schimbă într-o altă sferă, îmtr-un câmp de percepție amestecat, ca un fagure de miere. Deși aceasta nu înseamnă încă un câmp integral, totuși se îndreaptă spre asta.

Când ne adunăm toate gândurile și sentimentele individuale în grupul de zece, ele devin combinate în așa fel încât devin o sferă. Toate aspirațiile noastre individuale unice, un fel de pasaje și tuneluri înguste, nu dispar; ele se schimbă într-un sistem integral, din cauza includerii a celor zece indivizi unii în alții.

În grupul de zece suntem ca în Lumea Superioară. Ea crează din noi o configurație total diferită, similară ei și, de aceea, grupul devine o sferă complet integrală. Dacă nu a fost nicio asemănare cu Lumea Superioară și dacă Ea nu ne-a transformat din multe părți într-un sistem integral, noi, de unii singuri, nu putem obține acest lucru. De aceea, grupul de zece este forma specială de unitate.

Întrebare: Cum pot cei care simt ură justificată, unul față de celălalt și care încep prin a fi reciproc exclusiviști, să devină complementari unul cu altul? Acest miracol al Cabalei nu poate fi înțeles la acest nivel al conștiinței umane.

Răspuns: Este cu adevărat un miracol. Dar este un fel special de miracol și o mare bucurie când oamenii se unesc unii cu alții. Acesta este însoțit de experimentarea unui mare val de eliberare de energie și de flux de informații și, astfel, de trăiri.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 8/04/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dr. Michael Laitman în discuție cu Oren Levi și Nițah Mazoz

Rezumat

Prosperitatea israeliană depinde de o fântână spirituală, nu de puțuri de petrol sau de rezervoare de gaze. Comerțul se bazează pe conexiune. Fiecare evreu este comerciant, deoarece atributul evreiesc este de a se conecta. Strămoșii neamului evreiesc, ca Avraam, erau oameni cu înclinația spirituală de a conecta oamenii. Puterea spirituală pe care neamul a avut-o în trecut, a generat înțelepciune și abilități speciale. Evreii au studiat știința și medicina pentru a fi bogați la nivel interior și pentru a fi de folos peste tot. Membrii neamului evreiesc au fost exilați din țara lui Israel după ce natura lor egoistă a crescut într-o asemenea măsură încât nu mai putea fi direcționată către o legătură reciprocă. Acum, antisemitismul îi protejează pe evrei și îi conduce pentru a-și îndeplini rolul în afaceri: să conecteze toate națiunile lumii într-o singură familie spirituală.

Din KabTv „Viață nouă” #71 – Banii și mintea evreiască, Part 1, 10/09/12

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→