Daily Archives: 21 octombrie 2018

Vreau adevărul!

Remarcă: Sunteți ca niște copii la lada cu nisip, jucați rolul prieteniei și iubirii, adică chestii pe care nu le simțiți…

Comentariul meu: Aceasta nu este invenția noastră. Este ceea ce cabaliștii – oameni care au obținut deja spiritualitatea – ne scriu și ne explică faptul că nu există altă cale.

Chiar dacă fac jumătate de pas către scop, pentru mine este totuși o mare realizare. Nu pot să-mi imaginez unde sunt în raport cu perfecțiunea, cu Creatorul și, de aceea, o jumătate de pas este foarte important pentru mine. Vreau să-mi dedic viața materială (animalică) inconștientă unei vieți umane pentru a obține Creatorul.

Dacă tu nu vrei s-o faci, n-o face. Doar că, ce este lăsat pentru tine în viață?

Remarcă: Dar toate acestea sunt un joc și eu vreau adevărul…

Comentariul meu: Vei primi adevărul când vei avea percepția corespunzătoare față de spiritual. Între timp, trebuie să te joci așa cum se joacă copiii. Avansăm în funcție de natura noastră. Așa cum copilul acumulează experiență până se maturizează în minte și în inimă (în simțuri), tot la fel facem și noi. Pentru noi, aceasta este o muncă cu adevărat serioasă.

Douăzeci de ani trec până când copilul devine adult și abia începe să înțeleagă ceva despre viață. Tot așa și nouă ne poate lua tot douăzeci de ani. Într-adevăr, este totul un joc, dar unul cu o intenție precisă.

Copiii nu înțeleg că ei se joacă, fiindcă, prin natura lor, ei fac totul automat. Noi, însă, înțelegem că este nevoie să jucăm (interpretăm) și, de aceea, creăm pentru noi mediul corect, astfel ca, jucând în el, ne împingem în sus la nivelul de adult, adică la cel de cabalist.

KabTv „Ultima generație” 22/03/18

 

De ce să respect un om?

Întrebare: Care sentimente și virtuți de bază merită respect și de ce sunt atâți de mulți oameni privați de acest lucru?

Răspuns: Trebuie să respectăm numai aspirațiile și eforturile unui om care urmăresc beneficiul omenirii. Nu binele lui propriu, ale nației lui sau ale familiei lui, ci numai beneficiul omenirii. Dacă respectăm asta, vom vedea în ce măsură omul își depășește natura lui egoistă, de dragul apartenenței lui și sacrificându-se pentru întreaga lume.

Cred că toți oamenii ar trebui să se auto-depășească, să-și depășească dorințele egoiste. Dacă fiecare din noi ne sacrificăm pe noi înșine în acest fel, atunci, ca răspuns, noi ar trebui să primim mulțumire și respect din partea societății. Fiecare – copiii la ei acasă, soția, rudele, părinții, mediul, prietenii și întreaga lume – ar fi recunoscător unui om și l-ar aprecia numai în măsura contribuției lui în societate.

Un om este creat în așa fel încât să aibă nevoie de recunoaștere din partea societății. Prin asta, în esență, omul se exprimă pe sine, eu-l lui. Dacă noi facem ca societatea să-l protejeze pe om și să răspundă la contribuția lui pentru omenire, aceasta îl va obliga pe fiecare să fie parte activă pentru omenire. Vom vedea din partea fiecăruia numai lucruri bune în relația cu întreaga societate umană și vom vedea ce contribuție are fiecare.

De aceea, trebuie să stabilim astfel de legi în societatea noastră prin care fiecare să poată fi evaluat numai prin contribuția lui la umanitate, iar aceasta să fie ușor de văzut.

Dacă măsurăm un om numai în funcție de acest criteriu, dacă fiecare știe că în acest fel este evaluat, că în acest fel este tratat, atunci nu va avea de ales.  El va trebui să devină o celulă sănătoasă în corpul general, adică un om care este folositor pe cât posibil pentru omenire.

Masă rotundă a opiniilor independente, Berlin 9/09/06