Întrebare: Scopul creaţiei este să încânte fiinţele create, să încânte omul. Acesta este punctul de început al muncii spirituale. De ce este atât de important să ne aducem aminte acest lucru pentru a avansa?

Răspuns: Trebuie să înţelegi că grupul este mai important pentru Creator decât tine, că misiunea ta este să-i împingi, să-i aduci în adeziune cu Creatorul. Ca orice cercetător, tu trebuie să pătrunzi în necunoscut. Să faci munca într-un grup ca fiind scopul tău şi totul va apărea în faţa ochilor tăi.

Pentru o persoană obişnuită totul este în mod aparent clar. Se joacă cu jucăriile ca un copil. În timp ce nouă nimic nu ne este clar, noi constant descoperim adâncuri mai mari, spaţii goale în noi, ca rezultat al analizelor noastre şi astfel încercam să dezvăluim creaţia, esenţa ei, sistemul şi forţele sale. Acesta este cel mai înalt nivel al muncii.

Există două tipuri de oameni de ştiinţă: oamenii de ştiinţă care aplică şi cercetătorii. Oamenii de ştiinţă care aplică ştiu legile şi încearcă să le aplice în diferite zone. Ei fac o muncă mare care este utilă umanităţii, însă ei nu se avântă în necunoscut. Cu toate acestea, exact aici stă cea mai mare muncă a omului, cea mai mare stare în care poate fi un om de ştiinţă.

Marile minţi, precum Einstein şi Newton, cum au făcut descoperirile? Ei nu au ştiut ce era pe cale să descopere până când, aşa cum se spune, “îţi cade un măr în cap”.

Când ajungem într-o asemenea stare prin propriile noastre eforturi, unde primim o “lovitură în cap”, iar apoi totul se deschide.

Din programul TV “Ultima generaţie”, 3/22/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Vedem realitatea din noi înşine, fiind în interiorul Creatorului, înăuntrul forţei superioare, în afară căreia nu este nimic. Existăm într-o asemenea realitate, înfăşurată în coaja egoismului nostru, prin care noi vedem alte forme şi imagini în locul Creatorului – o realitate imaginară, o lume dispărută, iluzorie.

Trebuie să încercăm să neutralizăm acest ecran care obturează, care ne induce în confuzie prin reprezentarea faptului că vedem o lume mare în care sunt mişcări, acţiuni, inanimatul, plantele şi viaţă animală, oamenii.

Dacă adevărata percepţie ne este revelată, atunci vom vedea adevărata conducere – o singură forţă care acţionează în întregul univers, bunul care face bine. În locul acesteia noi găsim un management exterior, fals, proiectat pentru a ne induce în confuzie. Până la urmă, atunci când facem eforturi să încercăm să descoperim adevărata conducere, vedem diferite posibilităţi pentru a înşela această minciună, cât şi adevărul din spatele ei și, anume, să străpungem barierele care ne stau în cale şi să descoperim că toate acestea sunt făcute de Creator, de o singură forţă bună şi de nimic altceva.

Forţa superioară lucrează în jurul nostru, creându-ne diferite imagini, care sunt bariere între ea şi noi, o întreagă lume a ascunderii sale. Există de asemenea în interiorul nostru, conturându-ne toate gândurile, dorinţele noastre şi chiar şi faptul că eu vorbesc despre ea chiar acum, fără să realizez că totul este orchestrat de Creator.

Trebuie să ne imaginăm, să descoperim şi să începem să trăim în acest sentiment, până când ne identificăm în totalitate cu Creatorul. Toate perturbările ar trebui percepute ca ajutor prnytu ca noi să vedem Creatorul care acţionează în realitate: atât în interiorul, cât şi în afara mea. “Ei şi-au ajutat fiecare prieten” este pentru a se găsi pe el însuşi în interiorul forţei superioare, să încerce să o descopere în fiecare secundă şi să realizeze că toate gândurile, dorinţele şi senzaţiile noastre nu vin dintr-o altă sursă în afara Creatorului.

Începutul acestei revelaţii este numită un “embrion spiritual”. O persoană trebuie să se anuleze pe sine, descoperind că totul izvorăşte dintr-o singură sursă în care există, că și în uterul mamei. Nimic altceva nu există!

De îndată ce ajungem la această stare, imediat apar perturbările. Prin depăşirea lor şi punând totul numai pe seama Creatorului, noi începem să avansăm prin cele “nouă luni de sarcină”. În acest mod continuăm să existăm până la sfârşitul corecţiei. Pe parcursul a 6.000 de ani, dorinţa necorectată s-a trezit în interiorul nostru. Prin corectarea ei noi revelam Creatorul. Într-un final, ajungem la sfârşitul corecţiei, stabilind în toate simţurile noastre că “Nu este nimeni în afară de El”. ¹

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 10/5/18, lecţie pe subiectul “Percepţia unei singure realităţi, a unei singure forţe” (Pregătire pentru congres)

1 Minutul 5:45

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→