Întrebare: Adam HaRișon a scris o carte numită „Îngerul secret”. Cabala pare să fie o știință, dar această carte este despre secrete și îngeri?

Răspuns: „Secret” înseamnă ascuns, nimic altceva. Tot ce este ascuns de mine este numit secret, iar în momentul în care el este revelat, devine realitate.

„Înger” este o forță. Orice forță a Naturii este numită înger. De exemplu, forța gravitației: dacă ceva cade acum pe podea înseamnă că Pământul are o forță care atrage totul la el. Această forță este numită îngerul atracției. Înger în ebraică este Malah și provine din cuvântul Malhut. Noi numim orice calități specifice lui Malhut, îngeri.

Întrebare: Cum este forța ascunsă, pe care Adam a obținut-o, diferită de undele electromagnetice și de forța gravitației?

Răspuns: Adam a revelat Forța Comună a Naturii, care guvernează întregul univers, toată Creația, lumea noastră și Lumea Superioară. El a numit-o  Creatorul –  „Bore„, ceea ce înseamnă „Creator”. Adică, el a înțeles că această Forță creează. În plus, Bore înseamnă „Bo” și „Re”: vino și descoperă și apoi vezi, adică obține. Adam a experimentat toate acestea el însuși și le-a descris în cartea „Ingerul Secret”.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 16/09/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se poate spune că, Creatorul vrea ca un om să studieze Cabala pentru a-I aduce Lui bucurie? Cu alte cuvinte, voi împlini eu voința Creatorului dacă mă angajez și studiez Cabala, tocmai ca să-I aduc Lui plăcere? Va trăi El bucuria (chiar dacă eu nu voi ști)?

Răspuns: Da. Este exact atunci când nu este nicio impuritate de egoism, în conexiunea reciprocă cu El și cu nivelul Lui!

Întrebare: Poate meditația transcendentală să fie considerată dăruire pentru Creator?

Răspuns: Nu.

Întrebare: Ce înseamnă că „Mesia stă la porțile Romei”?

Răspuns: La sfârșitul muncii cu egoismul, Mesia, Forța de eliberare completă, se întâlnește cu tine. Mesia (Mașiach) vine de la cuvântul „moșech” – trage, adică care te trage pe tine din egoism.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ce este credința deasupra rațiunii? În rațiune înseamnă în funcție de înțelegerea, de mintea unui om din această lume, de egoismul lui. În funcție de acestea, omul înțelege, simte, ia decizii și acționează, după cum se spune: „în funcție de opinia mea”. Totuși, deasupra opiniei mele este opinia Superiorului și asta înseamnă că eu trebuie să-mi schimb opinia cu opinia Creatorului.

Dar eu nu știu părerea Creatorului; ea ajunge la mine prin grupul meu de zece. Dacă sunt conectat la el, atunci, prin anularea mea treptată și prin integrarea cu prietenii, îmi schimb opinia cu a lor. Aceasta nu este o simplă schimbare a unui lucru cu altul, fiindcă aș deveni înger, adică un animal spiritual. Eu fac această acțiune peste rațiunea mea, păstrându-mi opinia, dar ridicându-mă peste ea. Adică ocup două niveluri și în diferența dintre ele găsesc înțelegerea unui om spiritual.

Nimic nu este distrus și nimic nu dispare din simțurile omului. În schimb, el obține unul în plus, al Creatorului și atunci obține credința deasupra rațiunii. Omul are propria rațiune și credința deasupra acesteia și el trăiește între ele. Creatorul nu a creat în van dorința de plăcere. Ea este fundamentul care ne însoțește tot timpul, astfel că „Întunericul va străluci ca Lumina”. Întunericul egoismului meu, al opiniei mele, susține opinia de deasupra ei. Din contradicția dintre ele am obținut măreția Creatorului, peste fundalul micimii ființei create.

Noi nu ne anulăm și nu pierdem nimic din noi. Stând ferm pe amândouă picioarele, construim linia din mijloc și numai în acest fel ne poziționăm ca om, Adam, asemenea Creatorului. Totul în această ființă creată este primit de la Creator, dar în funcție de decizia omului, însuși. (Minutul 00:30).

Creatorul îmi dă un adaptor care mă conectează la El – acesta este grupul de zece. Acest adaptor este foarte complicat, dar nu este nicio altă șansă, trebuie să mă conectez la el și să-l folosesc, nu contează câți ani îmi ia. Trebuie să mă anulez sau nu mă voi conecta la grup, fiindcă ”ștecherul” meu nu se potrivește la ”priză”. Creatorul este în prieteni și El mă ajută să mă conectez cu ei, din ce în ce mai mult, până când încep să-L descopăr în interiorul lor. Încep să lucrez cu Creatorul prin prieteni, fiindcă ei sunt sufletul meu, iar creatorul este Lumina care umple acest suflet.

Lucrul cel mai important este să mă integrez cu mediul. Atunci încep să primesc opinii, dorințe și gânduri, nu numai de la gradul superior, ci și de la o calitate complet nouă. Este credința deasupra rațiunii din înteriorul grupului – o percepție nouă, improprie omului acestei lumi.

Prin urmare, nu există altă posibilitate decât să ne anulam și să intrăm în grup, lăsând în urmă toate experiențele noastre. Vorbim despre un adult cu o multitudine de experiențe și cunoștințe de viață, dar care face din sine un embrion, un zero, față de grup. Când omul începe să primească cunoștințe de la grup și începe să crească, atunci, pe baza calităților, gândurilor și dorințelor precedente ale fostului sine, omul construiește credința deasupra rațiunii. Nu se poate una fără cealaltă. (Minutul 33:00)

Din partea întâi a Lecției zilnice de Cabala 23/01/19 Scrierile lui Rabaș, vol 1, Articolul „Treptele scării”, Articolul 21, „Referitor la deasupra rațiunii” (1986)

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă ceilalţi sunt parte din mine, atunci schimbându-i pe alţii îmi schimb părţile externe?

Răspuns: Desigur. Dar în acelaşi timp tu nu mai simţi pe cine schimbi: pe ei sau pe tine însuţi. Începi să te conectezi cu alţii şi se pare că este un întreg comun. Creatorul conectează pe toată lumea.

Întrebare: Acum suntem la lecţie şi totuşi încă mai sunt miliarde de oameni în lume care fac lucruri cum ar fi să lucreze, să doarmă, să se lupte, etc. Noi nu îi simţim şi atunci cum să tratăm asta?

Răspuns: Tu trebuie ca, gradual, să te obişnuieşti cu asta şi apoi vor dispărea întrebările despre timp, spaţiul multistratificat şi față de tot ceea ce se întâmplă. Vei vedea că asta nu este nimic şi că totul este rezolvat la un nivel complet diferit.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 9/2/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O viaţă nouă 135 – Construirea integrităţii în Orientul Mijlociu

Dr. Michael Laitman în conversaţie cu Oren Levi şi Nitzah Mazoz

Rezumat

Bazele tuturor religiilor este conexiunea şi iubirea, însă ego-ul ne transforma în oameni sălbatici. Toate datele necesare pentru a construi Grădina Edenului pot fi găsite în Orientul Mijlociu, totuşi astăzi este epicentrul răului şi a instabilităţii. Orientul Mijlociu este centrul civilizaţiei, deoarece este locul de întâlnire dintre religii, culturi, tipuri de guvern şi viziunile asupra lumii. Două trenduri opuse sunt revelate în planul evoluţionar al naturii: trendul spre conexiunea umană, în contrast cu natura distructivă a oamenilor. Pentru a supravieţui, noi trebuie să ajungem la un consens prin găsirea unui punct de echilibru dintre aceste trenduri care se unesc. Numai echilibrul dintre cele două forţe ale binelui şi răului vor fi eterne. Metoda pentru echilibrarea acestor forţe este tot timpul corectă, deoarece chiar şi forţa negativă vine de la natură. Este interzis să se elimine răul, căci nu există niciun bine şi rău cu adevărat, ci numai două forţe care se dezvoltă prin echilibrul lor reciproc. Totul depinde de construirea unui plan educaţional, care este adaptat la curent şi cultură. Guvernarea bazată pe înţelegeri forţate şi pe putere nu va mai ţine. iar cooperarea dintre naţiuni se va dezvolta natural prin conexiunea crescătoare, aşa cum este realizat și planul naturii.

De pe KabTV „O viaţă nouă #135 – Construirea integrităţii în Orientul Mijlociu”, 1/31/13

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Când fiecare are o stare de spirit bună și se simte bine, fără să simtă nicio lipsă de ceva, obținând între ei o anumită conexiune și obținere spirituală, omul nu poate trăi în această stare. Aici vine marea problemă a trezerii dorinței pentru următorul grad. Aceasta este așa din cauză că, dacă stăm în aceeași stare mai mult de un moment, atunci ea devine Klipa.

Starea poate fi ridicată spiritual și altruistic când tot grupul de zece obține conexiunea cu Creatorul, dar dacă ea durează mai mult de un moment, înseamnă că o folosim pentru noi înșine. De aceea, trebuie să descoperim imediat o nouă lipsă.

De fapt, este mult mai dificil să depășești un obstacol plăcut decât unul neplăcut. Până la urmă, suferința împinge omul mai departe și plăcerea îl oprește. Dar dacă noi nu am obținut încă o conexiune și fiecare este fericit cu calea și cu starea lui sau, din contră, se plânge de ea, nu se consideră lipsă spirituală. Totuși, dorința spirituală cere conexiune și, astfel, să se muncească în dorință comună pentru Creator. Fie că este vorba de recunoștință sau de rugăciune, ea trebuie să rezulte din conexiunea noastră. (Minutul 12:15)

Totul poate fi cumpărat cu bani, în afară de Creator. Și totuși se spune „Cumără-ți un prieten”, fiindcă noi suntem toți egoiști. Toate problemele pot fi rezolvate cu bani, mai puțin una: conexiunea cu Creatorul. Atingerea Creatorului se obține total diferit și, de aceea, nu puteți fi atrași lângă El până nu renunțați la egoismul vostru.

Dar, noi nu putem renunța la ego, numai Creatorul poate face asta pentru noi. De aceea, trebuie să facem tot felul de acțiuni, astfel încât Creatorul să vrea să ne anuleze egoul și să ne dea puterea de a-l depăși. (Minutul 20:40)

Toate problemele sunt cauzate de distanțarea față de Creator și, prin apropierea față de El, ele dispar. Avem deci o singură problemă: cum să ne apropiem de Creator? (Minutul 27:00)

Creatorul aude o singură cerere de la noi: aceea pentru conexiunea cu prietenii, pentru dăruire reciprocă în grup și nimic alceva. Dacă vrem să ne plângem Lui pentru problemele personale, aceasta nu este adresa corectă. El nu va auzi aceste plângeri, fiindcă El este acela care a creat aceste probleme pentru ca noi să dorim să ne conectăm cu grupul peste ele. Nevoia de conexiune cu grupul de zece ar trebui să fie mai importantă decât problemele personale și numai cu această cerere ne putem adresa Creatorului. Asta înseamnă că, pentru noi, Spiritualul este mai important decât materialul, adică conexiunea cu Creatorul și cu prietenii este mai importantă pentru noi decât alte probleme corporale diverse.

Noi chiar trebuie să sărutăm „bățul” care ne ajută să fim direcționați către Creator. Iar dacă corporalul, problemele personale nu există, atunci omul nu se va întreba niciodată care este sensul vieții lui. (Minutul 29:00)

Din Lecția zilnică de Cabala 15/01/19 – Scrierile lui Rabaș, vol.1, Art. 4 „Ei ajută fiecare pe prietenul său” (1984)

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: A fost dorința de cunoaștere vreodată un obstacol pentru dezvoltarea Cabalei?

Răspuns: Setea de cunoaștere a dat la o parte lupta pentru obținerea Lumii Superioare și oamenii au început să se angajeze în înțelegerea lumii materiale. De la mijlocul secolului al XVII-lea a existat interes pentru știință și artă, iar apoi s-a produs revoluția tehnologică. Aceasta a eclipsat lupta umanității pentru cunoașterea spirituală.

Dacă un om este interesat de posibilitățile revelării secretelor naturii acestei lumi și de obținerea lor, de ce să se angajeze în ceva intangibil, de neînțeles? Așa a apărut primul strat al dorinței de cunoaștere.

Dar, la începutul secolului XX, a devenit clar că știința s-a epuizat și, către sfârșitul secolului, mulți oameni de știință au spus deja că epoca științei a ajuns la final și nu mai are încotro să se dezvolte. Azi, cu toții sunt de acord cu acest lucru.

Deci, nu mai este nimic în lume ca să putem descoperi și care să fie cu adevărat un progres deosebit. Există chiar teorii despre încheierea cunoașterii.

Știința Cabala explică faptul că a câștiga cunoaștere este o metodă umană și provine din capabilitățile noastre. Noi nu explorăm ceea ce este lumea. Explorăm lumea așa cum ne este ea dată de simțurile noastre.

Lumea este o noțiune dată nouă de către simțurile noastre. Trebuie deci să introducem un cadru clar, adică unde sunt granițele înțelegerii noastre. Și se dovedește că este foarte clar, simplu și aproape. În principiu, simțim deja acest lucru.

În acest fel, știința care a strălucit peste 150 de ani practic s-a stins și, de aceea, suntem acum în pragul pătrunderii în Lumea Spirituală.

Cabala a prevăzut asta în urmă cu mii de ani. S-a văzut clar că la sfârșitul anului 2000, când înțelegerea tuturor celor 10 Sfirot a celei de a treia Lumi a fost completă, un sentiment al sfârșitului lor va începe să apară, precum și înțelegerea că va fi o pătrundere spre zona superioară.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 07/10/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce Cabala mi se adresează prin minte, deși nu înțeleg nimic? De ce cere schimbare și muncă la nivelul trăirilor, cu toate că eu nu simt Lumea Superioară?

Răspuns: Fiindcă trăirile noastre conduc la o nouă minte. Rațiunea este rezultatul noilor dorințe și a noilor trăiri.

Dintr-un anumit motiv, credem că trăirea și mintea sunt opuse una alteia. Nu este așa! Sentimentele mele, adică dorințele și ceea ce simt în ele, îmi determină practic mintea. Ființa determină conștiența.

Prin schimbarea dorințelor și a împlinirii lor, mintea mea se schimbă. Și dacă nu, atunci pot merge prin credința deasupra rațiunii împotriva minții. Rațiunea nu îmi este sfântă dar, uneori, ea este mai importantă decât simțirile, fiindcă îmi dă un anumit grad, iar eu o suprim și mă ridic peste ea.

Rațiunea spune: „Extinde-ți cunoștințele, dorințele și lucrează cu ele”. Iar eu răspund: „Nu, nu vreau să lucrez cu ele, fiindcă ele nu îmi dau răspunsul. Trebuie să merg pe alt drum”.

Ce înseamnă contra rațiunii? Eu nu îmi distrug mintea; spun doar că ceea ce văd nu mă limitează. Trebuie să urc o treaptă mai sus decât asta.

Ce înseamnă un pas deasupra rațiunii? Nu știu! Pot eu să mă gândesc la ceva mai sus decât mine? Apelez deci la trăirile mele și spun: „Trăirile mele egoiste sunt greșite. Voi merge cu calitățile de dăruire și nu cele de primire, fiindcă acesta este singurul mod de a obține un rezultat. Atunci, mintea mea se va schimba”.

Suntem influențați de Sus prin minte și eu fac apel la sentimente și merg deasupra lor, spre calitatea de dăruire. Atunci obțin un nou nivel: sentimente noi și o minte nouă.

Din Lecția în limba rusă din 26/08/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Pentru a aduce satisfacție Creatorului, trebuie să avem o dorință comună, deoarece dorința individuală a fiecăruia nu este suficient de puternică pentru a fi eficientă. Creatorul este rezultatul unității noastre și El poate fi atins numai din centrul conexiunii noastre, centrul grupului de zece. Dacă aspirăm pe cât putem de mult să realizăm o dorință comună, din acel moment putem fi deja conectați cu Creatorul.

Continuăm să dezvoltăm și să creștem această dorință în calitate și cantitate. Lucru principal pentru fiecare dintre noi este să verificăm ce fel de dorință există în noi și cât de hotărâți suntem în fiecare moment să contribuim la dorința comună, la Malhut comun, la tânjirea spre Creator. (Minutul 0:30)

Depozitul (vasul) iubirii este credința. Iubirea este Lumina Hohma care se transformă în Lumina credinței, Lumina Hasadim. Un asemenea vas trebuie să dezvoltăm în noi înșine pentru a primi în el Lumina iubirii pentru Creator. (Minutul 5:00)

Este scris că a dărui unui prieten este același lucru cu a dărui Creatorului. În ceea ce privește dorința mea de a mă bucura, nu are nicio importanță dacă dăruiesc grupului de zece, grupului întreg, lumii sau Creatorului. La urma urmei, mă despart de dorința mea pentru a nu primi în ea. Dar în dăruirea însăși, există încă o diferență, dacă este pentru a dărui prietenilor sau Creatorului.

Este scris că, dacă cineva obține iubire și dăruire pură pentru prieten, el obține de asemenea și iubirea și daruirea pentru Creator. Cu ajutorul studiului și a muncii din grupul de zece, trebuie să-mi schimb atitudinea față de prieteni, pentru a vedea în ei calitățile adevărate ale Creatorului. Apoi, iubirea mea pentru prieteni devine atât de completă, încât în ea este dezvăluită iubirea pentru Creator. (Minutul 39:09)

Cum poți continua cu aceeași putere și entuziasm când descoperi că toate acțiunile tale sunt egoiste, de dragul puterii, mândriei, egoismului și cu opusul intenției corecte? Înțelegem că acționăm egoist și că toate intențiile și acțiunile noastre vor fi numai de dragul nostru. Dar, în același timp, dorim să ne mutăm în direcția opusă. Aceasta se numește „ieșirea din exilul în Egipt”.

Suntem sub puterea egoismului nostru, a intenției pentru sine, a atitudinii egoiste față de grup. Trebuie să fim conștienți de acest lucru dar, în același timp, trebuie să continuăm să acționăm cu speranța că acțiunile noastre vor deveni altruiste. Chiar dacă nu avem încă intențiile corecte, ci doar acțiunile, prin acestea atragem Lumina Reformatoare.

Dacă intențiile noastre ar fi deja altruiste, am fi lucrat cu Lumina interioară. Acum lucrăm cu Lumina Înconjurătoare și, aceasta este diferența – că până acum nu există nicio intenție de dragul dăruirii. Chiar dacă suntem în ego, în intenții numai pentru sine, dar ne organizăm acțiunile ca fiind de dăruire, trezim Lumina Înconjurătoare.

Prin urmare, existăm în lumea acțiunilor. La urma urmei, putem să trezim Lumina Reformatoare cât timp suntem încă forma contrară. Aceasta distinge oamenii cu punctul din inimă. Ei pot simți existența dăruirii, Creatorul, conexiunea altruistă, dar nu sunt capabili să o obțină. Ei înțeleg puterea dăruirii, dar se găsesc în starea opusă. Prin urmare, prin acțiunile lor, ei pot provoca influența de la gradul de dăruire numită Lumina Reformatoare.

Doar oamenii care au egoism și punctul în inima în interiorul acestuia, cele două calități opuse, sunt capabili de asta. În interiorul egoului lor acționează forțat, după natura lor, fiind în exil, sclavi la Faraon. Dar, împreună cu această stare, îndemnați de punctul în inimă, ei au ca scop să ajungă la dăruire, să scape de sclavie și să iasă din exil. Când simt o sclipire de speranță, încă o dată își dau seama că nu se pot elibera de ego și așa mai departe. Până când „copiii lui Israel au gemut din pricina muncii … și plânsul lor a urcat”.

Cele două calități opuse există numai în Israel, adică într-un om îndreptat direct spre Creator. El își dă seama că este sub controlul voinței de a primi dar, în același timp se gândește la dăruire, se gândește să se ridica deasupra dorinței de primire. Pentru el, nu este filozofie sau psihologie, ci scopul real al vieții. El primește această dorință în interiorul dorinței, un punct spiritual în interiorul egoismului. (Minutul 58:45)

Din Partea întâi a Lecției zilnice de Cabala, 27/01/19, „Pentru a dărui mulțumire Creatorului” (Pregătire pentru Convenția din deșert 2019)

Filed under: Congrese, Munca spirituala, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Suntem construiți din dorința de plăcere, din egoism, din ceva ce-i pasă doar de propriul bine. Dar această forță, care există în mine și are grijă doar de ea, nu sunt eu; este o forță exterioară care există în corp. Nu înțelegem asta și ne identificăm cu ea, fiindcă ne-am născut și am crescut cu ea.

Așa că, nici nu-mi pot imagina că dorința mea egoistă nu sunt eu cu adevărat. Pot să mă ridic peste ea sau să mă separ de ea și să o simt ca pe un străin existând în afara mea. Ea se numește „puterea Faraonului asupra omului”. Dacă descopăr că egoismul este în afara mea, înseamnă că l-am descoperit pe Faraon.

Dacă construiesc iubirea pentru prietenii de grup și prin ea încerc să atrag Lumina Înconjurătoare, atunci această Lumină mă afectează și mă rupe de dorința de plăcere. Atunci simt că această forță este străină, adică nu este a mea. Ea doar m-a condus atât de mult, încât am crezut că sunt eu.

Treptat, înțeleg nu sunt egoismul, dar că el a fost atât de viclean și de insidios că m-a pătruns și a luat controlul asupra fiecărei dorințe a mea, asupra fiecărui gând, asupra inimii și a minții. A condus totul dar, acum, văd că pot să mă eliberez treptat, să mă dau la o parte și să rămân în afară.

Vreau să fiu pe teritoriu neutru, nu sub conducerea lui. Simt că el hotărăște ceea ce gândesc și ceea ce vreau. Nu mai sunt de acord cu asta! Vreau să mă conducă o forță diferită – Forța Dăruirii, Forța Creatorului. Aceste două forțe sunt opuse una alteia.

Dar cum pot să fac asta? Văd că dorința egoistă mă conduce până la mormânt. Uitați-vă doar la ce se întâmplă în lume, încotro se îndreaptă. Fiecare începe deja să înțeleagă încotro ne împinge natura noastră egoistă.

De aceea, am nevoie de Lumina Reformatoare, de Forța Torei, care mă va separa de dorința de plăcere. Voi începe să simt această dorință ca pe ceva rău și, atunci, pot să ies din ea. Am avut „șapte ani grași” (șapte ani de belșug), când mi-a plăcut dorința de plăcere, fructul dezvoltării ei în forma egoistă, capitalistă și în toate binecuvântările progresului.

Astăzi, însă, descoperim că dorința egoistă nu ne va conduce la bine. Rezultă că această forță este răul. Atunci ai nevoie să te decizi ce ai de făcut. Oamenii cu punct în inimă s-au orientat către Forța Superioară, dorind să-L descopere pe Creator, Lumea Superioară, esența vieții și scopul ei, să aibă o direcție în viață și să fie gata să o urmeze.

De Sus, suntem conduși la un grup, la locul împlinirii noastre corecte, iar scopul omului este să aleagă această soartă bună și să trezească asupra grupului Lumina Reformatoare. Numai cu ajutorul Luminii poate un om să se separe de egoismul lui care îl îngroapă și să înceapă să-l simtă ca fiind forța altcuiva, forța Faraonului și să o urască. Cu toate că am crescut în casa Faraonului, în final, fug de el.

Putem să facem toată această muncă în grupul de zece, fiecare ajutându-i și susținându-i pe ceilalți și dând exemplu de dăruire reciprocă. Pe măsura eforturilor noastre de a ne uni, vom atrage Lumina Reformatoare, care ne va separa de dorința egoistă și ne va aduce într-un loc nou, sub Forța bună a Creatorului.

Pe de o parte este tărâmul Faraonului, iar pe cealaltă parte este tărâmul Creatorului, iar noi stăm la mijloc, între ei doi. Ca rezultat, Faraonul se transformă în linia din stânga, Lumina Reformatoare în linia din dreapta și, în mijloc, noi, incluzând cele două Forțe.

Primim dorința de plăcere de la naștere, o împrumutăm de la Faraon, după cum se spune că „plecăm cu multe averi”. Peste asta construim o restricție, un ecran și Lumina Reflectată, adică toate corectările primite de la Lumina Reformatoare și, în acest fel, devenim liberi.

De aceea, fără integrarea în grup, nu avem absolut nicio șansă să urmăm această cale. Totul începe prin Spargere, prin păcatul Pomului Cunoașterii. Așa cum Adam l-a întrebat pe Creator: „Eu și măgarul meu vom mânca din același jgheab?” – adică voi fi măgarul (hamor – homer= materie) care se bucură doar umplându-și corpul? Și unde este omul din mine?

Creatorul răspunde: „Așteaptă, va fi Spargerea, revelarea răului și apoi, „prin sudoarea feței tale vei mânca pâine”, adică vei câștiga înțelepciune, vei revela pe Creator și vei deveni om. (Minutul 14:00)

Faraonul apare prima dată când simt cum egoismul meu se separă, se îndepărtează și devine străin. Simt că el și eu nu suntem același lucru. Egoismul este o putere străină pusă peste mine de Sus. Deși este o forță stabilită de către Creator, totuși nu sunt de acord cu ea. Atunci, această forță este numită Faraon. Acest lucru este deja un progres semnificativ. (Minutul 38:20)

Din Prima parte a Lecției zilnice de Cabala 13/01/19 – Scrierile lui Rabaș, vol 1, art.2, Despre iubirea pentru prieteni (1984)

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→