Daily Archives: 26 martie 2019

De ce Purim este important astăzi? (The Times of Israel)

The Times of Israel a publicat noul meu articol „De ce Purim este important astăzi?”

Sărbătoarea Purim este relevantă în mod special în lumea de astăzi. În teatrul realității noastre prezente, cortina se ridică și spectacolul începe cu intrarea întregii distribuții de caractere, eroi și personaje negative, iar scenariul intrig se desfășoară. La fel ca scenariul poveștii de Purim din Shushan, poporul evreu întâmpină astăzi vremuri speciale atunci când mari forțe de separare lucrează pentru a ne destrăma. Evenimentele descrise în Scrolul Esther indică spre corecțiile prin care trebuie să trecem ca popor, pentru a depăși amenințările care plutesc asupra noastră. Propria noastră supraviețuire depinde de realizarea acestor corecții.

Haideți să ne uităm la caracterele din spatele costumelor:

Haman este reprezentat de reînvierea nazismului, de ura față de evrei și Israel și vocile extreme din ambele părți ale spectrumului politic care strigă după distrugerea noastră.

Mordechai este reprezentantul bun al poveștii. Cu toate acestea, încearcă, așa cum poate, să fie forța pozitivă, el fiind lipsit de putere să o facă singur. Are nevoie ca întâi să adune și să unească evreii îndepărtați și, făcând astfel, Mordechai anulează decretul lui Haman cel rău, de a extermina toți evreii. Și asta, deoarece „Este un anumit popor, împrăștiat și dispersat”, așa cum spune Haman Regelui Ahasveros, afirmând că evreii au eșuat să țină legile regelui, ceea ce a discreditat scopul existenței lor în ochii regelui.

În acest moment se ridică o întrebare: De ce a conectat Haman dispersarea evreilor cu încălcarea legilor regelui? Haman a înțeles că principiul după care a luat ființă națiunea evreiască, a fost unitatea. O asemenea stare de unitate a fost obținută prin corectarea egoismului – exploatarea altora pentru propriul beneficiu – spre o stare de iubire și dăruire. Iar Purim simbolizează sfârșitul acestui proces de corecție.

Evreii au fost acceptați ca o națiune atunci când au fost de acord să se unească „precum un om cu o singură inimă”. Iar dispersarea lor este echivalentul lipsei unității lor, ceea ce a însemnat că au eșuat să trăiască după ceea ce s-a stabilit să fie o națiune de la bun început. Iar asta este ceea ce i-a subliniat Haman Regelui Ahasveros.

Câtă vreme erau „dispersați”, Regina Ester nu a putut să le fie de ajutor evreilor, deoarece încălcau legea regelui. Însă, când s-au unit, ei s-au restabilit ca națiune, exact așa cum poruncise Regele Ahasveros, făcând susținerea lui Haman să dea greș. Din acest motiv, Ester i-a răspuns lui Mordechai: „Vrei să mă duc la rege și să cerșesc pentru viețile voastre? Nu sta, pur și simplu, la poarta regelui și du-te și adună evreii!”

Purim ne furnizează exemplul finalului fericit, unde poporul evreu înțelege rolul și scopul lui și își asumă responsabilitatea pentru a realiza legea regelui: să se unească deasupra diferențelor și, prin urmare, să-și asigure supraviețuirea. Sfârșitul opus a fost clar exemplificat de evenimentele tragice de la jumătatea secolului trecut, care au revelat spre ceea ce poate duce la o escaladare a urii față de evrei, cuplată cu negarea evreilor față de acea ură și eșecul de a face ceva în privința acesteia.

Unitatea la care, noi, evreii trebuie să ajungem acum, nu înseamnă că trebuie să ne adunăm fizic în Israel sau în altă parte, la fel cum evreii din povestea de Purim nu au trebuit să părăsească cele 127 de provincii în care trăiau, ca să se unească în Shushan.

Să ne unim înseamnă că noi trebuie ca, mental și emoțional, să ne sprijinim între noi, în căutarea unui acord comun, pentru a fi acolo unul pentru celălalt, „ca un singur om cu o singură inimă”, deasupra oricăror diferențe dintre noi. Mai mult de atât, să ne unim înseamnă, de asemenea, că prin eforturile noastre de a găsi punctul nostru comun de unificare, noi să devenim ”conducte” de unitate față de restul umanității, așa cum este scris, să devenim „o lumină asupra națiunilor”.

Cu alte cuvinte, dispersarea și dezbinarea dintre inimile noastre răspândește dispersare și dezbinare în lume, iar unificarea noastră răspândește unificare. Unitatea este așteptarea neîmplinită pe care umanitatea o are în prezent față de evrei. În timp ce este dificil, atât pentru non evrei, cât și pentru evrei, ca să arate sau să verbalizeze acest sentiment, el stă la pândă în spatele sentimentului anti-semit.

De la îndoială și frica din fața distrugerii totale, la exaltarea și euforia după ce, într-un final, totul se rezolvă, povestea și însemnătatea Purimului cuprinde cea mai mare rezoluție de stări opuse vreodată.

Noi evreii deținem cheia pentru ambele rezultate posibile: alegerea de a rămâne dezbinați, care are consecințe devastatoare sau alegerea de a ne uni, care generează starea exaltată de Purim, pe care o simbolizează.

De fiecare dată când noi evreii am fost amenințați cu exterminarea, angajamentul nostru față de unitate este cel care ne-a permis să reușim și să supraviețuim. Astăzi, evreii trebuie să-și amintească de această istorie și să arate un exemplu pozitiv pentru toată lumea. Asta este chiar acțiunea care va duce poporul nostru și întreaga lume mai aproape de pace, echilibru și bucurie nelimitată.

Purim fericit tuturor!