Monthly Archives: aprilie 2019

Suferința devine dulce

O persoană pe calea spirituală poate întâmpina și probleme obișnuite, în viață. Întrebarea este dacă le leagă de lumina viitoare și, prin urmare, dorește să sufere astăzi. Există mulți oameni care sunt de acord cu căutările și restricțiile în interesul unor realizări viitoare, de exemplu, oamenii de știință care efectuează cercetări științifice sau mame dispuse să îndure durerile naşterii și nouă luni de sarcină pentru a da naștere unui copil.

Deși suferă, drumul este ales în mod voluntar. Prin urmare, nu puteți spune că suferința este întotdeauna rea. Dacă obiectivul justifică suferința, atunci sunt gata să trec prin ea, ca o plată pentru rezultatul dorit. În general, nu este clar dacă aș fi putut atinge acest obiectiv fără suferință. Un cadou gratuit nu este de obicei valoros, deoarece nu există nici un vas pentru el, nici o dorință, nefiind realizat prin propriile eforturi și pentru că nu am făcut vreun efortpentru a simţi plăcerea împlinirii.

Nu se poate spune că suferința este doar o stare de rău. Noi suntem creați din dorința de a ne bucura și de a ne simți împlinirea spirituală, dar numai dacă dorința este corect prelucrată de lumină și ia o formă specială.

Uitați-vă la diferența dintre o piatră neînsuflețită și un corp uman, care este atât de complicat aranjat, încât nici măcar nu înțelegem cum funcționează sau conexiunile din interiorul lui. Nu știm aproape nimic despre asta. Și toate acestea se datorează faptului că lumina a creat un corp uman prin multe acțiuni. Chiar și crearea unui corp material are nevoie de multă muncă. Totul se datorează suferinței, fiindcă lumina ”lovește” dorința de a ne bucura, o sparge și o conectează apoi în diferite moduri. Cât a durat dezvoltarea universului până când, ca rezultat, au apărut ființele umane?

Toată suferința are un scop clar, pentru ca, implicându-ne în muncă, să folosim cu scop suferința, deoarece astfel suferința devine apoi dulce și, în loc să simțim suferința, ne vom bucura de ea. Cercetările arată că, chiar și la nivel fiziologic, râsul și plânsul sunt unul și același proces în corp. (Minutul 49:40)

Când primești suferință, trebuie să te întorci imediat spre Creator și să afirmi că vine de la El, fiind ”binele care face bine”, de dragul avansării mele spre scop. Această întreagă lume nu înseamnă nimic, iar toate micimile ei sau minunatele ei ”vrăji” sunt doar pentru a mă menține constant în direcția Creatorului. Fiindcă „Nu există nimic altceva în afară de El”, iar toate acestea mi-au fost arătate de către Creator, pentru a-mi atrage atenția, astfel încât să îmi aduc aminte mereu de El.

Astfel, pun piciorul înainte, ca să fac următorul pas și să mă întorc spre Creator. Încă un alt pas și mă întorc din nou la El și așa mai departe. Dacă nu-mi iau ochii de pe Creator, atunci nu mă voi împiedica. Astfel, avansăm spre legătura cu Creatorul, până când intrăm în starea unui embrion spiritual. (Minutul 1:25:25)

Ar trebui să simt întotdeauna o deficiență, astfel încât să am un motiv să mă întorc spre Creator. De fiecare dată când primesc un stimul, acesta mă îndreaptă spre : „Nu există nimic în afară de Creator”. Când împlinesc măsura corespunzătoare rădăcinii sufletului meu, fac o cantitate suficientă de acțiuni care mă întorc la Creator și le asociez cu El și, astfel, încep să simt că sunt în „câmpul binecuvântat de Creator”. Adică, nu mai trebuie să caut unde se ascunde Creatorul, fiindcă încep să simt că sunt în ”câmpul” (de forțe) al dăruirii Lui.

Aceasta este atingerea stării embrionului spiritual. Iar înainte de aceasta, există pregătirea pentru ea, emoția: Creatorul mă trage spre El și apoi mă îndepărtează, mă trage și mă împinge. Acest lucru este similar cu copulaţia fizică: intrările și ieșirile. În același mod are loc, ca și concepția unui făt corporal, intrarea noastră în Sfânta Shechina (Minutul 1:28:13)

Vreau să depind mereu de Creator, indiferent dacă mă simt bine sau rău. De aceea, mă ridic deasupra cauzei externe, care m-a împins spre Creator și vreau doar să fiu în El! Aceasta înseamnă că eu devin un embrion spiritual.

Este necesar să căutați în mod constant și să colectați dorințele care conduc la intrarea în embrion. Se spune: „Numai bunătatea și harul Lui mă vor urmări.” Astfel, Creatorul trimite emoția, adică El trezește o nouă dorință în mine și asta mă bucură, deși mă simt rău, dar asta îmi permite să-L caut și să ajung la o anumită legătură cu El prin lumina dăruirii, lumina Hassadim. Apoi el trezește o altă dorință de a mă bucura în mine și eu îl caut din nou. Și, la fel, de fiecare dată: start – stop, intrare – ieșire. Iar toate aceste acțiuni împreună se numesc „relații sexuale”.

După ce o persoană efectuează un număr suficient de astfel de acțiuni, „sămânța lui devine binecuvântată”, adică se transformă într-o picătură de sămânță spirituală care pătrunde în uter, în Creator și devine un embrion. (Minutul 1:32:30)

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 3/28/19, Scrierile lui Rabash, „Cu privire la Yenika [Alaptare] și Ibur [Impregnarea]”

Progresul către o mai mare credinţă

Întrebare: De îndată ce o persoană începe să înţeleagă ce este credinţa deasupra raţiunii, aceasta devine cunoaşterea persoanei. Cum poate cineva să continue munca deasupra raţiunii? Se pare că tot ceea ce învățăm este în mod constant anulat deasupra credinței.

Răspuns: Nu, cunoaşterea nu este anulată, ci tocmai că avansând către o credinţă mai mare, primeşti o cunoaştere suplimentară, fiindcă credinţa pe care ai acumulat-o devine cunoaştere. Din nou, trebuie să avansezi în credinţă deasupra cunoştinţelor dobândite și aşa avansezi, la fel ca mersul pe două picioare.

Întrebare: Devin mai inteligent?

Răspuns: Devii mai inteligent prin credinţă, care se transformă în cunoaştere.

Asta este munca în două linii. Credinţa dobândită se transformă în cunoaştere și, din nou, la fel și așa este mereu, 1-2, 1-2, 1-2 și tot așa mai departe.

Întrebare: Este adevărat că, cu cât devin mai inteligent, cu atât mai greu avansez în credinţă deasupra raţiunii?

Răspuns: Nu neapărat. O persoană înţelege, se obişnuieşte și devine mai experimentată. Dar, mereu, o parte este stânga, iar cealaltă dreapta, iar tu avansezi, ca mersul pe două picioare.              [243132]

Din Lecţia de Kabbalah în limba Rusă 12/23/18

Gandurile mele pe Twitter 4/29/19

Calea va fi depășită de un om care o urmează – cineva care vine la lecții, respectă condițiile adunării prietenilor. Astfel, prin eforturi comune, construind treptat Kliul, colectăm Sefirot, bazându-ne pe prieteni din ce în ce mai mult, pe cei care se află lângă noi, luptându-se să nu adoarmă – dar şi să nu-și părăsească locul în grup.

Rezultatul este garanția reciprocă!

Nu uitați să vedeți Creatorul în Faraon. Pentru că „Nu este altceva în afară de El”, o forță care ne controlează, ne ȋndreaptă cu iubire înainte, ne sperie în mod intenționat, astfel încât să ieșim din egoism, impiedicându-ne să cădem ȋn capcanele egoismului. Astfel învățăm guvernarea superioară

Amalek creează obstacole în forma calomniei asupra lucrării Creatorului, dăruirii și, prin urmare, obligă o persoană să se ridice prin credință deasupra cunoașterii, dăruirii deasupra primirii, care este dezvăluită omului. Astfel, trecând deasupra cunoașterii de jos, după ce am primit puterea de la Creator, de sus, putem distruge pe Amalek.

Egoismul (Amalek) conduce o luptă internă împotriva măreției Creatorului în interiorul omului, diminuează măreția și controlul total al Creatorului asupra tuturor lumilor și creaturilor, pentru a împiedica revelarea veneraţiei omului în fața Creatorului.

„Ține minte ce ți-a făcut Amalek când ai plecat din Egipt.” Amalek (abreviere de la al-minat-lekabel) – înclinația rea, egoismul, se manifestă la ieșirea din Egipt, când o persoană dorește să-şi părăsească egoismul.

„Fericit este cel căruia Creatorul îi trimite suferința”, pentru că o astfel de influență obligă egoismul să acționeze. Prin corectarea treptată a acestuia în intenția de a dărui, facem ca egoismul să dezvăluie o ruptură/suferință și mai mare. Mulțumită ajutoarelor noastre – a celor care ne urăsc!

Malchut este numită Shechina, „Knesset Israel”, o adunare de suflete orientate către Creator. Este necesar ca sufletele să-și corecteze intenția de la „numai pentru sine” la „de dragul Creatorului” și astfel să o facă asemănătoare cu Creatorul, până la unitatea Creatorului cu Shechina. Aceasta se numește Tshuva (Tashuv Hey le Vav).

Așa cum Creatorul a făcut natura să PRIMEASCĂ și a adăugat o intenție „pentru sine însuși”-egoismul, tot aşa EL va schimba această intenție spre „pentru binele celorlalți”-altruism, pentru ca noi să devenim asemănători cu El în acestă intenție, în natura DĂRUIRII.

Acesta este singurul sens (klal) al Torei, să ne elibereaze, pentru lucrarea Creatorului. Pentru a obține Lishma, ieșirea din puterea egoismului, astfel încât toate gândurile și acțiunile să fie în afara „pentru sine”, către Creator, lucru care este împotriva naturii noastre, este posibil numai prin unirea în grup până sus, la iubirea prietenilor.

Acesta este singurul scop (klal) al Torei: să ne elibereaze, pentru lucrarea Creatorului.
Din  Twitter, 4/29/19

Materiale asemănătoare:
My Thoughts On Twitter 4/28/19
My Thoughts On Twitter 4/25/19
My Thoughts On Twitter 4/24/19

Conexiunea dă naștere la viață

În prezent, suntem sub controlul total al Creatorului, făcând tot ce ne dictează natura, adică Creatorul. Noi nu ne dăm seama și nu simțim că acționăm conform direcțiilor unei forțe externe, crezând că ne îndeplinim propria dorința. De aceea, putem spune că, de fapt, ”noi” nu suntem noi!

De aceea, pot spune că sunt creat din dorința de a mă bucura și că lucrez conform programului încorporat în acest ”computer biologic”, gândindu-mă că eu sunt ăsta, adică dorințele mele, gândurile mele, aspirațiile mele, adică tot ceea ce simt că este al meu. Și nu am nimic altceva decât asta!

De fapt, o forță exterioară acționează în mine, care se îmbracă pe sine în mine și, astfel, mă direcționează, mă conduce și mă răsucește în toate direcțiile. Sunt atât de atașat de Ea, încât cred că sunt doar eu. Și, pentru că nu simt nimic altceva în mine, numesc asta ca fiind nivelul neînsuflețit.

Este foarte important să simțim acest lucru, literalmente să simțim asta  în toată internalitatea noastră, pentru că atunci avem șansa de a ne elibera de această forță externă și, astfel, de a ieși din ”robia egipteană”. (Minutul 0:20)

Cercetătorii naturii, biologii și zoologii, pot confirma că o persoană nu are libertatea de a alege și că ea este complet controlată de natura sa, ceea ce determină întregul său comportament. O persoană este rezultatul diferitelor procese interne, chimice și electrice, care îi apar în corp și în capul ei. Ea nu are nicio voință și nu este responsabilă pentru gândurile ei, fiindcă este doar o ”mașină”, care funcționează sub controlul semnalelor chimice și electrice, care sunt generate în interiorul acesteia. Există multe articole științifice serioase pe internet care confirmă acest lucru.

Iar orice altceva într-o persoană provine din procesul ei de formare și educare, prin care sunt aduce în noi programe suplimentare, cum ar fi educația, rușinea, etica și tot felul de alte calcule care ne ridică deasupra animalului simplu și ne transformă într-o ființă umană. Însă, toate aceste programe, care ne determină deciziile și sunt ascunse față de noi, nu ne lasă nicio alegere liberă.

De aceea, sarcina noastră este să ne dorim să ieșim din acest grad neînsuflețit, pentru a ajunge la ”proprietarul programului” și pentru a-I schimba decizia, însemnând să-L forțăm să ne guverneze într-un mod nou, fiindcă numai prin intermediul Creatorului vom putea să acționăm diferit. Iar cineva poate schimba ceva în sine, numai dacă se ”întoarce” spre Creator, pentru a-L ”forța” să-l schimbe ”programul”, așa cum este scris: „Fiii mei m-au învins”. (Minutul 31:34)

Iar o persoană începe din punctul în care, brusc, simte că este condus de forța Creatorului și nu este de acord cu această guvernare, pe care o numește „Faraon”, dorind să iasă din această sclavie, fiindcă ”Faraon” este o forță superioară care ne dictează în mod constant ce ar trebui să facem. Și dacă simțim că suntem în totalitate sub controlul Creatorului și că nu avem nicio șansă să ne opunem ordinelor Lui, dar, totuși, vrem să ieșim dintr-o astfel de guvernare, atunci putem spune că conștientizăm că suntem considerați a fi la nivelul ”neînsuflețit”.

Însă, fiindcă putem descoperi că suntem sub controlul total al Creatorului, atunci ne dorim să ieșim de sub conducerea Lui, printr-o ”tehnică” numită ”contrastul dintre două forțe”, deoarece vrem să facem o acțiune care nu este dictată de Creator și, anume, aceea de a dărui. Iar dacă încercăm s-o facem, vom înțelege că suntem incapabili să facem acest lucru, pentru că suntem complet scufundați ”în primire” și tot ceea ce vrem este doar să rămânem în ea și aceasta este întreaga noastră viață.

Iar asta înseamnă că, pentru a înțelege că suntem în starea neînsuflețită, trebuie să vrem să devenim „o plantă”, fiindcă numai printr-o astfel de opoziție, ne vom putea recunoaște starea. (Minutul 39:25)

Și este posibil să trecem de la starea de neînsuflețire, la ”starea vegetală”, numai într-un grup de zece prieteni. Și, fiindcă fiecare dintre noi suntem neînsuflețiți, totuși, dacă ne influențăm în mod corect, vom avea posibilitatea de a ajunge la o ”stare vegetală”. Astfel, nouă prieteni lucrează pentru unul, în modul în care Creatorul lucrează asupra grupului de zece, ceea ce înseamnă că trebuie să lucrăm asupra fiecăruia din grupul de zece, așa cum Creatorul lucrează asupra noastră. (Minutul 52:15)

Însă, cum poate o moleculă neînsufleţită să devină organică, deoarece ea este doar un produs chimic anorganic? Însă, cu toate acestea, atunci când ne conectăm în acest mod special, adică în conformitate cu regulile de echivalență, atunci putem deveni un ”nivel vegetal”, adică să fim vii, deoarece viața este rezultatul unei astfel de conexiuni. De aceea, când particulele neînsuflețite se conectează una cu cealaltă, atunci se pot transforma în plante sau chiar în animale.

Și, deși nu știm cum se întâmplă acest lucru, totuși putem vedea că este chiar așa. Și, fiindcă în interiorul conexiunii, forța superioară (Creatorul) ne este ascunsă, se consideră că totul vine din neînsuflețire, adică din ”pământ” (dorință). De fapt, nu este nimic deosebit într-o plantă, animal sau om, în afară de o forță spirituală suplimentară care vine de Sus, în condițiile în care, ”jos”, avem o aspirație de a ne conecta. Acesta este secretul vieții! (Minutul 55:20)

Și, fiindcă, înainte de conectare, nu există un grup de zece, ci doar zece persoane care stau împreună, fizic, ”grupul de zece” începe de la faptul că vrem să ne conectăm iar, pentru asta, așteptăm ca forța de Sus să vină și să ne conecteze, astfel încât, în loc de atomii individuali neînsuflețiți, să devenim o materie organică. Și este așa, deoarece, deși fiecare atom al corpului uman este neînsuflețit în sine, totuși legătura corectă dintre ei poate da naștere la viață. Iar modalitatea de ridicare de la gradul neînsufleţit este numai prin conexiunea corectă.

De aceea, putem spune că un timp de conexiune creează materie neînsuflețită, iar alt tip creează viață, deoarece este vorba despre dorința de a deveni ca și gradul superior, adică de a deveni „nivelul vegetal”. Iar forța care trezește această dorință nu este la nivelul nostru, ci vine de la nivelul superior, care ne pătrunde prin ”scânteile” ascunse în interiorul nostru, adică prin ”punctul din inimă”. (Minutul 57:20)

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 4/11/19, Scrierile lui Baal HaSulam, Shamati, articolul 115 „Mineral, vegetal, animal și vorbitor”

Rezultatul dezvoltării umanității

Întrebare: Dacă ar fi să credem în oamenii de istorie, atunci omul, ca homo sapiens (om deștept), a existat vreme de cam 70.000 de ani. Cabaliștii susțin că om este cel care a revelat Creatorul. Au fost asemenea oameni în ultimii 6.000 de ani?

Răspuns: Putem să spunem că au fost doar câțiva indivizi. Prima persoană care a dobândit Creatorul a fost numit Adam, de la cuvântul „Domeh” – similar cu Creatorul”. În întreaga istorie, de asemenea, oameni nu au fost mai mult de zeci de mii.

Însă, Cabala spune că, în conformitate cu planul creației, toată umanitatea trebuie să ajungă la revelația Creatorului. Într-un final, fiecare persoană, care se manifestă constant pe Pământ într-un corp fizic, trebuie să Îl dobândească.

De pe KabTV „Esenția Științei Cabala, partea 6” 11/12/18

Transformaţi Egiptul în grădina Edenului

După ce intrăm în Egipt, începem să lucrăm numai asupra unității noastre. Acesta este singurul nostru scop: Creatorul trebuie să se reveleze în centrul grupului. De aceea, coborâm în Egipt, realizând cât de necesară este unitatea, deși suntem absolut incapabili să o atingem. Nu vrem să mergem către ea, dar nu avem de ales, pentru că simțim că dacă nu vom lucra pentru această conexiune, va fi „foamete”, adică vom rămâne fără nimic și nu vom ajunge niciodată la spiritualitate.

Acest lucru este posibil datorită conexiunii dintre Iacov și Iosif. Și, de îndată ce Iacov află că Iosif trăiește în Egipt, el se gândește numai la cum să-l întâlnească.

Un egoist tipic nu se gândește la unitate, fiindcă el vrea numai să descopere Creatorul, să atingă lumea superioară, să simtă eternitatea, perfecțiunea, realizarea spirituală, să se simtă nemuritor și nu ca un animal destinat să moară. Acestea sunt visurile unui mic egoist. Însă, Egiptul, Faraonul, trebuie să fie adăugate la această mică dorință egoistă, pentru a atinge cu adevărat lumea superioară, adică scopul creației.

Acest lucru are nevoie de adăugarea unui egoism imens, o mulțime de calități, dorinței noastre de a ne bucura, motiv pentru care suntem forțați să coborâm în Egipt. Creatorul organizează acest lucru pentru noi, așa cum a promis lui Avraam, fiindcă fără asta nu vom pute ajunge în țara lui Israel.

Creatorul a arătat lui Avraam țara lui Israel, adică dorința de a primi plăcere, complet corectată către dăruire, în care creația este în adeziune cu Creatorul, la sfârșitul corecției. Avraam a întrebat dacă este posibil și de unde va veni o astfel de dorință? Nu există nicio dorință atât de mare de a ne bucura, nici de a dărui corespunzător cu dorința, fiindcă el nu avea cele trei linii, ci numai una, o mică iluminare de la lumina superioară, ceea ce pentru el era suficient.

Puteți intra în țara lui Israel numai cu cele trei linii. Dacă linia stângă, Faraonul, crește, atunci linia dreaptă va crește în mod corespunzător. Și prin conectarea celor două linii, puteți ajunge în țara lui Israel, dorința care urmărește în întregime să dăruiască Creatorului.

Creatorul i-a spus lui Avraam că El va avea grijă de asta și a adus întregul grup al lui Avraam la condiția numită „Egipt”, apoi i-a condus „afară” și, astfel, le-a dat Tora. Toate acestea au fost posibile deoarece, chiar de la început, Avraam a avut intenția de a uni, deși a crezut că acest lucru se poate face individual (Minute 1:13:10)

Pithom și Ramses sunt orașe frumoase pentru Faraon, dar sărace și mizerabile pentru poporul lui Israel. Faraon și Israel sunt doi poli opuși. Eu observ din punctul de vedere al Faraonului și apoi din cel al Creatorului. Iar dacă observ din punctul de vedere al Faraonului, văd cât de minunată este dorința mea egoistă, care poate fi împlinită în țara mea, Egipt.

Însă, dacă depășesc acest egoism, dacă nu vreau să mă bucur în Egipt, ci vreau să mă ridic mai Sus, atunci nu strig către Faraon, ci către Creator, cerând ajutor și mântuire. Iar Creatorul mă ridică apoi din starea lui Faraon, într-o altă stare și de acolo văd că tot ce am construit, aceste orașe, nu sunt deloc frumoase, ci mizerabile. Și nu simt nici un beneficiu în tot ceea ce am făcut, fiindcă nu am abordat deloc perfecțiunea și dăruirea. Prin urmare, strig către Creator și cer corecția mea, astfel că, prin simţirea urâţeniei din orașele Pithom și Ramses, Creatorul mă aduce la corectare.

Apoi voi vedea aceste orașe construite de mine în Egipt, într-un mod diferit, într-o formă spirituală. Iar când voi completa aceste orașe mizerabile cu corecții, cu lumina Hassadim, construind intenția de dăruire peste dorința mea de a mă bucura, voi transforma tot Egiptul în grădina Edenului (paradis).  Atunci nu va mai fi Egiptul, ci țara lui Israel (Minutul 1:23:50)

Exodul din Egipt este o evadare, cu ochii închiși, spre unificare, iar această posibilitate se deschide brusc în fața noastră, ca Marea Roșie. Și, astfel, sărim în unitate, adică în Marea Roșie și o traversam. După aceea, începem să lucrăm în mod consecvent la conexiunea noastră, la garanția reciprocă, la unitatea noastră și, astfel, fie ne vom uni, fie acesta va fi locul nostru de înmormântare. (Minute 2:11:25)

Din prima parte a Lecției zilnice de Kabbalah, 4/15/19, Pesach (Paște)

Creatorul și Ațmuto (El Însuși)

Întrebare: Dacă construim o rețea de relații corecte, atunci o astfel de comunicare aduce o stare similară sistemului numit „Creatorul”?

Răspuns: În lumea corporală, vederea sau auzul nostru capturează numai o anumită gamă de unde. Sunt unde peste și sub pragul vederii noastre, cât și unde sonice mai mari de 20 kHz și sub 20 KHz, dar noi nu le simțim. Totuși, știm că ele există și inventăm instrumente care ne permit să extindem gama noastră de simțuri.

Aici, nu doar extindem, ci creăm radical în noi un nou organ de simț care lucrează nu pentru primire, ci pentru dăruire.

Forța pe care o simțim în noul nostru organ de simț, similaritatea după care ne-am construit pe noi, înșine, este numită Bore, de la cuvântul Bo (vino) și Reh (vezi).

Există altceva peste acesta pe care noi nu-l putem percepe, numit Ațmuto (sinele Creatorului). Există o graniță definită până la care percepem ceva, dar nu deasupra ei, graniță pe care o simțim într-un mod clar.

Întrebare: Există vreo informație despre Ațmuto?

Răspuns: De-a lungul multor generații, timp de 6000 de ani, deja am avut numai obținerea Creatorului. Dar când toată omenirea va ajunge la obținerea Lui completă și va intră în organul de simț din afara ei, în plus față de cele cinci organe de simț corporale și când va simți prin cele cinci organe de simț spirituale, construite pe dăruire, atunci vom trece într-o dimensiune mai înaltă numită Ațmuto.

Din KabTv, „Esența Științei Cabala, Partea 5” 12/11/18

O viață nouă nr. 218 – Adolescență: Consolidarea identității

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Nitzah Mazoz

Rezumat:

Schimbarea de la începutul vieții noastre și adolescența este de o importanță critică pentru dezvoltarea noastră. Putem să ne ajutăm copiii adolescenți să-și dezvolte o identitate de sine, o deschidere față de schimbare și față de comunicarea socială. Dacă trecem prin procesul educațional corect cu un copil, adolescența nu va fi simțită ca un salt puternic. Arătă adolescenților exemple despre cum ne raportăm la orice fenomen „din două direcții”, într-un mod echilibrat.

Adolescentul va recunoaște impulsurile negative și pozitive, atracțiile și respingerile pe care le au oamenii. În copilările, noi sculptăm o imagine umană pentru un copil, în timpul adolescenței îl ajutăm să construiască în el, însuși, un spirit uman. La sfârșitul adolescenței, o decizie interioară trebuie luată ca succesul să stea în conexiunea dintre oameni.

De pe KabTV „O viață nouă #218 – Adolescența: Consolidarea identității”, 8/1/13

Gândurile mele pe Twitter 4/25/19

Nu există nimic în lume care să nu fie un mijloc pentru atingerea scopului.

Când aspir la țintă, totul mă împinge spre el. Atunci când sunt distras și acord atenție tulburărilor, în loc să le folosesc ca mijloc de atingere a scopului, atunci în loc de ajutor, ele devin perturbări.

Nu este nevoie să analizăm tulburările – nu le putem înțelege niciodată, cât timp suntem în gradul lor. Trebuie să ne ridicăm deasupra lor, gândindu-ne doar la scopul spiritual și să depășim tulburările, la fel cum apa deschide calea printr-o stâncă.

Toate perturbările sunt necesare – ele ne conduc, ajutându-ne să ieșim din egoism. La fiecare pas, trebuie să învățăm cum să ne întoarcem spre Creator. Pentru a face această ajustare, primim în mod constant semnale de la egoismul nostru și de la Creator – și, conform lor, putem ajusta direcția spre scop.

Indiferent de cât de mult încearcă omul să se raporteze la Creator ca fiind bun și drept, el va descoperi fapte care sunt opuse față de aceasta – tocmai pentru a nu avea altă posibilitate decât să accepte guvernarea Creatorului ca fiind bună și dreaptă, prin credință deasupra rațiunii. Nimeni nu mă va ajuta, decât eu însumi … să-l implor pe Creator să mă ajute!

Dacă vreau să văd în mod clar buna guvernare a Creatorului, pare a fi o cerere de dovadă a bunătății Lui și a lipsei de credință în perfecțiunea Lui. Dar doresc să-mi arăt credința în bunătatea Sa absolută și, prin urmare, am nevoie exact de perturbările împotriva Creatorului celui bun. Pentru a vedea nedreptatea și a merge deasupra ei.

Problema aderării la guvernarea Creatorului constă în faptul că trecem prin gânduri și dorințe „impure”, prin care nu ne putem referi la Creatorul absolut bun. Numai cei cu rezistență spirituală ajung la starea de a se uni cu Absolutul, mai presus de toate circumstanțele „impure”.

Planul Creatorului în creație este pentru om, punctul culminant al creației, ca acesta să-și dedice fiecare moment al existenței sale, Creatorului. În această dorință și așteptare, Creatorul este extrem de invidios! Întreaga noastră viață, în fiecare moment, este un lanț de împrejurări care ne îndrumă spre El.

Întreaga misiune a omului în această viață este mai presus de toate circumstanțele care există și, anume, să atingă dorința constantă de adeziune la Creator. El descoperă apoi, că toate acțiunile Creatorului vizează, de asemenea, crearea condițiilor pentru el de a-și dezvolta adeziunea, până la echivalența completă.

Omul nu poate primi în mod ostentativ rău de la Creator, pentru că este în detrimentul măreției Creatorului. Prin urmare, în măsura simţirii răului, omul poate simți lipsa Creatorului. Prin urmare, eforturile de a nu ne îndepărta de Creator, deși simțim răul, sunt răsplătite. Iar dacă el slăbește eforturile, va fi pedepsit.

Sunt fericit când răul este descoperit în mine. Și invers, regret răul încă ascuns în mine, deoarece nu se știe când și dacă va fi dezvăluit vreodată. Cu siguranţă, răul dezvăluit trebuie să fie corectat! De aceea, trebuie să aspirați să vă descoperiți tot răul!

Zohar, Bereshit, 159: Din spate se poate judeca faţa viitoare a stării spirituale. Partea din spate se înspăimântă și, astfel, presează pentru o revelare rapidă a feței. Deci, cineva se poate simți neglijabil și inapt într-o coborâre, dar el trebuie să o depășească și să se străduiască pentru revelare!
DinTwitter, 4/25/19

Înțelege forțele ascunse ale naturii

Întrebare: Ce este „revelația Creatorului față de ființele create în această lume”? Este posibil să comparăm revelația Creatorului cu revelația legilor magnetismului sau a electricității? Noi învățăm pur și simplu cum să folosim acele legi ale naturii care anterior au fost ascunse de noi?

Răspuns: Revelarea Creatorului înseamnă să revelăm forțele ascunse ale naturii, dependențele, legile, formulele și graficele, sensul lor, să înțelegem că existăm în interiorul lor, să înțelegem nu imaginea pe care o vedem acum, ci mai degrabă forțele din spatele ei.

Natura este controlată de anumite forțe. Relațiile dintre ele, impactul lor asupra noastră, impactul nostru invers asupra lor – avem nevoie de întreaga imagine pentru a continua existența noastră cel puțin mai mult sau mai puțin confortabil și cu încredere. Științele lumii noastre doar ne conduc spre conștientizarea că nu controlăm natura și forțele sale – noi putem cumva să ne ascundem de impactul lor negativ și nimic mai mult.

În același timp, este un sentiment în creștere că știința este în criză, într-un punct mort, iar următoarea descoperire ar trebui să fie dincolo de limitele lumii noastre, spre acele forțe care stau în afara sferei existenței noastre prezente, în afara sferei universului nostru.

Acestea sunt forțele ascunse ale naturii care sunt mai sus decât noi și care ne definesc întreaga noastră viață.

Întrebare: Putem să spunem că ele sunt cauza evenimentelor care ni se întâmplă în lumea corporală?

Răspuns: În mod natural. Absolut.

Întrebare: Reiese că dacă dobândesc această forță ascunsă, cât sunt în această lume, adică dacă o simt în cele cinci simțuri ale mele, asta este revelația Creatorului?

Răspuns: Da, poți spune așa.

Întrebare: Este o dobândire senzorială?

Răspuns: Este dobândită numai în sentimente, dar de asemenea și în minte.

Noi revelăm cum sunt interconectate forțele care ne influențează, dezvoltarea lor obișnuită și impactul lor consistent asupra noastră. În general noi vedem o imagine completă a lumii noastre, sub influența forțelor superioare, care guvernează: „superior”, adică încă ascunse de noi.

În plus, noi începem să vedem și să înțelegem posibilitatea influenței noastre asupra acestor forțe printr-o conexiune inversă, pentru a le aduce la o stare în care ele ne influențează într-un mod dezirabil și pozitiv.

De pe KabTV, „Esența științei Cabala, partea 2” 11/12/18