Viața nouă nr. 209 – Creșterea și educarea adolescenților, Partea a doua
Dr. Michael Laitman discută cu Oren Levi și Nitzah Mazoz

Sumar:

Rolul părintelui este acela de a stabili limite pentru copil și de a-l ajuta să-și dezvolte propriile limite. Pentru a-l învăța, părintele trebuie să vorbească mereu în prezența copilului, să exprime cu voce tare ceea ce gândește, ce simte și ce face. Copilul percepe atitudinea părintelui față de toate evenimentele vieții, învățând astfel cum să se limiteze singur. Părintele se comportă ferm și serios dar, în același timp, menține o atmosferă intimă, de prietenie.

Din KabTV “Viața nouă nr. 209 – Creșterea și educarea adolescenților, Partea a doua,” 7/12/13

Filed under: Copii, Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ati putea vă rog să comentați câteva citate atribuite lui Albert Einstein?

Citat: „Doar un nebun are nevoie de ordine, geniul se descurcă cu haosul”.

Răspuns: Da. O persoană se grăbește, de obicei, să ordoneze, deoarece nu poate cuprinde ceea ce este în fața lui.

Geniul, pe de altă parte, simte că trebuie să se dizolve în haos și apoi va vedea o ordine interioara în el: nu aceea pe care o impune lumii existente, ci cea care există inițial în această lume.

Citat: „Există doar două moduri de a-ți trăi viața. Unul este ca și cum nimic nu ar fi un miracol. Celălalt este ca și cum totul este un miracol. ”

Răspuns: Dacă nu ar exista miracole, atunci totul ar fi foarte simplu și clar. Iar eu vreau să le explic tuturor: „De ce suferiți? Uite, totul este scris simplu. Încercați să faceți ceva în viața voastră prin încercări de neînțeles.”

Aceasta este o viață când încercăm să înțelegem imensitatea, cu mințile noastre. Dar, spunem în prealabil: „De ce este acolo? Totul este simplu și bun „, îmbrățișăm totul în mintea noastră.

Și cealaltă este atunci când ne dizolvăm în spiritualitate, în spațiu, când înțelegem că nu putem cuprinde viața și credem că putem doar să intrăm în ea, să ne dizolvăm în ea.

Astfel, acceptăm lumea, intrând în ea. În același timp, ne micșorăm pe noi înșine, mințile noastre, capacitățile noastre; vedem natura deasupra noastră, nu noi stăpânind asupra naturii. După cum a spus Sir Isaac Newton (si deseori atribuită lui Einstein): „Pentru mine, mi se pare să fii fost ca un băiat care se joacă pe malul mării, distrându-mă într-un anume moment și apoi găsind un nisip mai fin sau o scoică mai frumoasă decât una obișnuită, în timp ce marele ocean al adevărului stă descoperit în întregime, în fața mea „. Numai în acest fel putem intra în natură și putem începe să o înțelegem cu adevărat.

Observație: Apoi, părem să spunem: „Unele minuni abundă!”

Comentariul meu: Da. Aceasta este abordarea corectă. De fapt, există numai minuni. De ce minuni? Pentru că eu nu le pot înțelege cu mintea mea. Cu toate acestea, când spun că acestea sunt miracole și vreau să fiu în ele, atunci încep să le înțeleg, tocmai pentru că mă anulez în fața lor.

Citat: „Educația este ceea ce rămâne după ce am am uitat tot ceea ce am învățat la școală”.

Răspuns: Ce înseamnă educația? Formăm sau, putem spune, formatăm creierul nostru. Când lansăm anumite programe în computere și apoi, cu ajutorul acestor programe, începem procesarea materialelor, lucrând cu ele. Educația ar trebui să fie exact așa. În sine sau din sine, nu contează. Doar după ce încep să tratez corect viața cu ajutorul ei, încep să o apreciez.

Întrebare: Și ce înseamnă să uiți educația, în general?

Răspuns: Ce am studiat la școală? Nu-mi amintesc istoria, geografia, chiar matematica, nu mai știu toate acele ecuații. Bineînțeles, pot să speculez cumva despre ele. În principiu, în liceu, cât de multe păreau inutile? Da, totul este necesar pentru a ne dezvolta creierele, pentru a le dezvolta și a le face sa se miște. Altfel, ce? Voi putea doar să-mi număr caprele sau vacile din turmă? Sau ar trebui să pot lucra mereu cu aparatul conceptual?
Din CabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 2/26/18

Filed under: Educatie, Evolutie, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când vorbim despre credinţa deasupra raţiunii, în Cabala semnifica acelaşi lucru precum cuvântul „credinţă”, aşa cum este în general acceptat în lumea noastră?

Răspuns: Nu, credinţa în înţelepciunea Cabala nu are nimic de a face cu înţelegerea pământeană a acestei lumi. Categoria credinţei nu este în filozofie, psihologie sau în viaţa de zi cu zi.

Credinţa este proprietatea dăruirii, care este formată în noi pentru a influenţa forţa superioară. Când spun că eu cred în ceva, asta înseamnă că eu, pur şi simplu, am o anumită conexiune cu un anumit fenomen. Însă asta nu este în niciun fel conectat cu credinţa pe care o presupune Cabala.

În Cabala, conceptul credinţei este o proprietate specială, care apare într-o persoană sub influenţa forţei superioare, a luminii superioare. Numai atunci cineva poate face acţiuni absolut altruiste, care nu au nicio legătură cu el, însuşi. Este ca şi cum el ar avea un corp în plus – unul spiritual, iar cu ajutorul lui lucrează.

Din lecţia de Cabala în limba rusă, 12/23/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Un profesor de Cabala simte un sentiment de compasiune pentru oameni sau pentru studenţii săi?

Răspuns: Un profesor de Cabala experimentează toate sentimentele înnăscute într-o persoană, doar că sunt mărite de 620 de ori. Pentru a îndura aceste senzaţii enorme, el are uneltele adecvate. Chiar şi într-o mică măsură el experimentează orice senzaţie de 620 de ori mai puternic decât o persoană obişnuită.

Întrebare: Ce este compasiunea pentru studenţi?

Răspuns: Atunci când un profesor vede cum un student caută să facă ceva în spiritualitate, însă eşuează şi cade şi apoi încearcă din nou şi cade iarăşi, asta provoacă în profesor compasiune, deoarece el nu poate ajuta studentul. El trebuie să aştepte cu răbdare. Desigur, el ajută studentul prin propriile sale căi, însă nu la nivelul la care studentul simte acest ajutor.

Am înţeles asta foarte bine din propria mea experienţă. Am fost în stări foarte rele. Profesorul meu simpatiza cu mine, dar în niciun fel el nu mă ajuta.

Numai după mulţi ani, mai târziu, am realizat că el m-a ajutat într-un mod complet diferit, indiferent dacă sufeream în faţa lui sau nu.

Adevărul este că suferinţa este simţită în sistemul general şi nu este doar a ta; este suferinţa întregului sistem de revelare a Creatorului. Această suferinţă generală este ceea ce simte profesorul. Individul nu este inclus acolo.

Înţelege că doar includerea ta în grupul de zece este simţită în spiritualitate. Prin urmare, doar a sta singur şi a suferi nu ajută. E păcat de timpul pierdut. Uniţi-vă şi conectaţi-vă rapid dorinţele!

Din lecţia de Cabala în limba rusă, 12/2/2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→