Daily Archives: 28 aprilie 2019

Transformaţi Egiptul în grădina Edenului

După ce intrăm în Egipt, începem să lucrăm numai asupra unității noastre. Acesta este singurul nostru scop: Creatorul trebuie să se reveleze în centrul grupului. De aceea, coborâm în Egipt, realizând cât de necesară este unitatea, deși suntem absolut incapabili să o atingem. Nu vrem să mergem către ea, dar nu avem de ales, pentru că simțim că dacă nu vom lucra pentru această conexiune, va fi „foamete”, adică vom rămâne fără nimic și nu vom ajunge niciodată la spiritualitate.

Acest lucru este posibil datorită conexiunii dintre Iacov și Iosif. Și, de îndată ce Iacov află că Iosif trăiește în Egipt, el se gândește numai la cum să-l întâlnească.

Un egoist tipic nu se gândește la unitate, fiindcă el vrea numai să descopere Creatorul, să atingă lumea superioară, să simtă eternitatea, perfecțiunea, realizarea spirituală, să se simtă nemuritor și nu ca un animal destinat să moară. Acestea sunt visurile unui mic egoist. Însă, Egiptul, Faraonul, trebuie să fie adăugate la această mică dorință egoistă, pentru a atinge cu adevărat lumea superioară, adică scopul creației.

Acest lucru are nevoie de adăugarea unui egoism imens, o mulțime de calități, dorinței noastre de a ne bucura, motiv pentru care suntem forțați să coborâm în Egipt. Creatorul organizează acest lucru pentru noi, așa cum a promis lui Avraam, fiindcă fără asta nu vom pute ajunge în țara lui Israel.

Creatorul a arătat lui Avraam țara lui Israel, adică dorința de a primi plăcere, complet corectată către dăruire, în care creația este în adeziune cu Creatorul, la sfârșitul corecției. Avraam a întrebat dacă este posibil și de unde va veni o astfel de dorință? Nu există nicio dorință atât de mare de a ne bucura, nici de a dărui corespunzător cu dorința, fiindcă el nu avea cele trei linii, ci numai una, o mică iluminare de la lumina superioară, ceea ce pentru el era suficient.

Puteți intra în țara lui Israel numai cu cele trei linii. Dacă linia stângă, Faraonul, crește, atunci linia dreaptă va crește în mod corespunzător. Și prin conectarea celor două linii, puteți ajunge în țara lui Israel, dorința care urmărește în întregime să dăruiască Creatorului.

Creatorul i-a spus lui Avraam că El va avea grijă de asta și a adus întregul grup al lui Avraam la condiția numită „Egipt”, apoi i-a condus „afară” și, astfel, le-a dat Tora. Toate acestea au fost posibile deoarece, chiar de la început, Avraam a avut intenția de a uni, deși a crezut că acest lucru se poate face individual (Minute 1:13:10)

Pithom și Ramses sunt orașe frumoase pentru Faraon, dar sărace și mizerabile pentru poporul lui Israel. Faraon și Israel sunt doi poli opuși. Eu observ din punctul de vedere al Faraonului și apoi din cel al Creatorului. Iar dacă observ din punctul de vedere al Faraonului, văd cât de minunată este dorința mea egoistă, care poate fi împlinită în țara mea, Egipt.

Însă, dacă depășesc acest egoism, dacă nu vreau să mă bucur în Egipt, ci vreau să mă ridic mai Sus, atunci nu strig către Faraon, ci către Creator, cerând ajutor și mântuire. Iar Creatorul mă ridică apoi din starea lui Faraon, într-o altă stare și de acolo văd că tot ce am construit, aceste orașe, nu sunt deloc frumoase, ci mizerabile. Și nu simt nici un beneficiu în tot ceea ce am făcut, fiindcă nu am abordat deloc perfecțiunea și dăruirea. Prin urmare, strig către Creator și cer corecția mea, astfel că, prin simţirea urâţeniei din orașele Pithom și Ramses, Creatorul mă aduce la corectare.

Apoi voi vedea aceste orașe construite de mine în Egipt, într-un mod diferit, într-o formă spirituală. Iar când voi completa aceste orașe mizerabile cu corecții, cu lumina Hassadim, construind intenția de dăruire peste dorința mea de a mă bucura, voi transforma tot Egiptul în grădina Edenului (paradis).  Atunci nu va mai fi Egiptul, ci țara lui Israel (Minutul 1:23:50)

Exodul din Egipt este o evadare, cu ochii închiși, spre unificare, iar această posibilitate se deschide brusc în fața noastră, ca Marea Roșie. Și, astfel, sărim în unitate, adică în Marea Roșie și o traversam. După aceea, începem să lucrăm în mod consecvent la conexiunea noastră, la garanția reciprocă, la unitatea noastră și, astfel, fie ne vom uni, fie acesta va fi locul nostru de înmormântare. (Minute 2:11:25)

Din prima parte a Lecției zilnice de Kabbalah, 4/15/19, Pesach (Paște)

Creatorul și Ațmuto (El Însuși)

Întrebare: Dacă construim o rețea de relații corecte, atunci o astfel de comunicare aduce o stare similară sistemului numit „Creatorul”?

Răspuns: În lumea corporală, vederea sau auzul nostru capturează numai o anumită gamă de unde. Sunt unde peste și sub pragul vederii noastre, cât și unde sonice mai mari de 20 kHz și sub 20 KHz, dar noi nu le simțim. Totuși, știm că ele există și inventăm instrumente care ne permit să extindem gama noastră de simțuri.

Aici, nu doar extindem, ci creăm radical în noi un nou organ de simț care lucrează nu pentru primire, ci pentru dăruire.

Forța pe care o simțim în noul nostru organ de simț, similaritatea după care ne-am construit pe noi, înșine, este numită Bore, de la cuvântul Bo (vino) și Reh (vezi).

Există altceva peste acesta pe care noi nu-l putem percepe, numit Ațmuto (sinele Creatorului). Există o graniță definită până la care percepem ceva, dar nu deasupra ei, graniță pe care o simțim într-un mod clar.

Întrebare: Există vreo informație despre Ațmuto?

Răspuns: De-a lungul multor generații, timp de 6000 de ani, deja am avut numai obținerea Creatorului. Dar când toată omenirea va ajunge la obținerea Lui completă și va intră în organul de simț din afara ei, în plus față de cele cinci organe de simț corporale și când va simți prin cele cinci organe de simț spirituale, construite pe dăruire, atunci vom trece într-o dimensiune mai înaltă numită Ațmuto.

Din KabTv, „Esența Științei Cabala, Partea 5” 12/11/18

O viață nouă nr. 218 – Adolescență: Consolidarea identității

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Nitzah Mazoz

Rezumat:

Schimbarea de la începutul vieții noastre și adolescența este de o importanță critică pentru dezvoltarea noastră. Putem să ne ajutăm copiii adolescenți să-și dezvolte o identitate de sine, o deschidere față de schimbare și față de comunicarea socială. Dacă trecem prin procesul educațional corect cu un copil, adolescența nu va fi simțită ca un salt puternic. Arătă adolescenților exemple despre cum ne raportăm la orice fenomen „din două direcții”, într-un mod echilibrat.

Adolescentul va recunoaște impulsurile negative și pozitive, atracțiile și respingerile pe care le au oamenii. În copilările, noi sculptăm o imagine umană pentru un copil, în timpul adolescenței îl ajutăm să construiască în el, însuși, un spirit uman. La sfârșitul adolescenței, o decizie interioară trebuie luată ca succesul să stea în conexiunea dintre oameni.

De pe KabTV „O viață nouă #218 – Adolescența: Consolidarea identității”, 8/1/13