Suferința devine dulce
O persoană pe calea spirituală poate întâmpina și probleme obișnuite, în viață. Întrebarea este dacă le leagă de lumina viitoare și, prin urmare, dorește să sufere astăzi. Există mulți oameni care sunt de acord cu căutările și restricțiile în interesul unor realizări viitoare, de exemplu, oamenii de știință care efectuează cercetări științifice sau mame dispuse să îndure durerile naşterii și nouă luni de sarcină pentru a da naștere unui copil.
Deși suferă, drumul este ales în mod voluntar. Prin urmare, nu puteți spune că suferința este întotdeauna rea. Dacă obiectivul justifică suferința, atunci sunt gata să trec prin ea, ca o plată pentru rezultatul dorit. În general, nu este clar dacă aș fi putut atinge acest obiectiv fără suferință. Un cadou gratuit nu este de obicei valoros, deoarece nu există nici un vas pentru el, nici o dorință, nefiind realizat prin propriile eforturi și pentru că nu am făcut vreun efortpentru a simţi plăcerea împlinirii.
Nu se poate spune că suferința este doar o stare de rău. Noi suntem creați din dorința de a ne bucura și de a ne simți împlinirea spirituală, dar numai dacă dorința este corect prelucrată de lumină și ia o formă specială.
Uitați-vă la diferența dintre o piatră neînsuflețită și un corp uman, care este atât de complicat aranjat, încât nici măcar nu înțelegem cum funcționează sau conexiunile din interiorul lui. Nu știm aproape nimic despre asta. Și toate acestea se datorează faptului că lumina a creat un corp uman prin multe acțiuni. Chiar și crearea unui corp material are nevoie de multă muncă. Totul se datorează suferinței, fiindcă lumina ”lovește” dorința de a ne bucura, o sparge și o conectează apoi în diferite moduri. Cât a durat dezvoltarea universului până când, ca rezultat, au apărut ființele umane?
Toată suferința are un scop clar, pentru ca, implicându-ne în muncă, să folosim cu scop suferința, deoarece astfel suferința devine apoi dulce și, în loc să simțim suferința, ne vom bucura de ea. Cercetările arată că, chiar și la nivel fiziologic, râsul și plânsul sunt unul și același proces în corp. (Minutul 49:40)
Când primești suferință, trebuie să te întorci imediat spre Creator și să afirmi că vine de la El, fiind ”binele care face bine”, de dragul avansării mele spre scop. Această întreagă lume nu înseamnă nimic, iar toate micimile ei sau minunatele ei ”vrăji” sunt doar pentru a mă menține constant în direcția Creatorului. Fiindcă „Nu există nimic altceva în afară de El”, iar toate acestea mi-au fost arătate de către Creator, pentru a-mi atrage atenția, astfel încât să îmi aduc aminte mereu de El.
Astfel, pun piciorul înainte, ca să fac următorul pas și să mă întorc spre Creator. Încă un alt pas și mă întorc din nou la El și așa mai departe. Dacă nu-mi iau ochii de pe Creator, atunci nu mă voi împiedica. Astfel, avansăm spre legătura cu Creatorul, până când intrăm în starea unui embrion spiritual. (Minutul 1:25:25)
Ar trebui să simt întotdeauna o deficiență, astfel încât să am un motiv să mă întorc spre Creator. De fiecare dată când primesc un stimul, acesta mă îndreaptă spre : „Nu există nimic în afară de Creator”. Când împlinesc măsura corespunzătoare rădăcinii sufletului meu, fac o cantitate suficientă de acțiuni care mă întorc la Creator și le asociez cu El și, astfel, încep să simt că sunt în „câmpul binecuvântat de Creator”. Adică, nu mai trebuie să caut unde se ascunde Creatorul, fiindcă încep să simt că sunt în ”câmpul” (de forțe) al dăruirii Lui.
Aceasta este atingerea stării embrionului spiritual. Iar înainte de aceasta, există pregătirea pentru ea, emoția: Creatorul mă trage spre El și apoi mă îndepărtează, mă trage și mă împinge. Acest lucru este similar cu copulaţia fizică: intrările și ieșirile. În același mod are loc, ca și concepția unui făt corporal, intrarea noastră în Sfânta Shechina (Minutul 1:28:13)
Vreau să depind mereu de Creator, indiferent dacă mă simt bine sau rău. De aceea, mă ridic deasupra cauzei externe, care m-a împins spre Creator și vreau doar să fiu în El! Aceasta înseamnă că eu devin un embrion spiritual.
Este necesar să căutați în mod constant și să colectați dorințele care conduc la intrarea în embrion. Se spune: „Numai bunătatea și harul Lui mă vor urmări.” Astfel, Creatorul trimite emoția, adică El trezește o nouă dorință în mine și asta mă bucură, deși mă simt rău, dar asta îmi permite să-L caut și să ajung la o anumită legătură cu El prin lumina dăruirii, lumina Hassadim. Apoi el trezește o altă dorință de a mă bucura în mine și eu îl caut din nou. Și, la fel, de fiecare dată: start – stop, intrare – ieșire. Iar toate aceste acțiuni împreună se numesc „relații sexuale”.
După ce o persoană efectuează un număr suficient de astfel de acțiuni, „sămânța lui devine binecuvântată”, adică se transformă într-o picătură de sămânță spirituală care pătrunde în uter, în Creator și devine un embrion. (Minutul 1:32:30)
Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 3/28/19, Scrierile lui Rabash, „Cu privire la Yenika [Alaptare] și Ibur [Impregnarea]”
Calea va fi depășită de un om care o urmează – cineva care vine la lecții, respectă condițiile adunării prietenilor. Astfel, prin eforturi comune, construind treptat Kliul, colectăm Sefirot, bazându-ne pe prieteni din ce în ce mai mult, pe cei care se află lângă noi, luptându-se să nu adoarmă – dar şi să nu-și părăsească locul în grup.