Întrebare: Trebuie să cultivăm în mod constant importanța principiului „Nu există altceva în afară de EL”?

Răspuns: Dacă prietenii din grup se gândesc la felul în care nici unul dintre ei nu ar trebui să uite să identifice Creatorul cu cauza principală a stărilor lor, atunci trebuie să vă ajutați reciproc, cu adevărat.

Această etapă se numește garanție reciprocă și începe de la faptul că, pur și simplu, ne dorim mecanic să ne ajutăm unii pe alții, să ne menținem în gândul că „Nu există nimic în afara Lui”. În același timp, fiecare dintre noi se gândește la celălalt.

Când toți ne gândim în acest fel, unul la celălalt și „pornim” garanția reciprocă, care așa funcționează. În acest caz, fiecare membru al grupului își amintește mai des că, Creatorul este sursa gândurilor și sentimentelor lui/ei și încep să se formeze, să se conecteze între ei, într-o singură rețea.

Ajutând constant prietenii să-și amintească faptul că suntem reciproc incluși unul în celălalt și conectați la Creator, încercăm să identificăm Creatorul ca o sursă comună. Fiecare dintre noi devine apoi conectat cu ceilalți, astfel încât semnalul de la Creator să treacă prin fiecare, către oricine altcineva. Acesta este un alt nivel de conexiune.

Din Lecția de Cabala din limba rusă 2/11/19.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Coborârea lumilor de sus în jos este construită astfel încât, datorită acțiunilor sale, creația să descopere din ce în ce mai mult, atitudinea Maestrului față de ea, ceea ce pare că se află într-un proces de cercetare, fiindcă, în lumea spirituală, este imposibil să căutăm răspunsuri cu logica noastră rațională, deoarece trebuie să o accesăm senzorial și , astfel, să înțelegem  mai mult. Apoi, din senzațiile noastre, putem găsi o explicație și în rațiunea noastră.

Imaginați-vă că stau în fața Maestrului cu dorința de a mă bucura și acum descopăr atitudinea Sa față de mine, la un anumit nivel. Încep să lucrez cu ea; refuz această plăcere, pentru ca, astfel, să pot face clarificări. În același timp, dorința mea se dezvoltă și se rafinează după acțiunea spirituală pe care am făcut-o și, astfel, simt dintr-o dată că, Creatorul a făcut mult mai mult pentru mine decât credeam anterior. Se pare că am crescut și am realizat asta, asa cum, după ce a devenit mai în vârstă, un copil își îndreptățește părinții pentru ceea ce cereau anterior de la el.

Apoi, ecranul meu este micșorat și nu mă mai pot opune la ceea ce am controlat înainte. Ar părea că ecranul ar fi trebuit să crească, pentru că am înțeles mai mult. Dar nu este ceea ce se întâmplă și simt că nu pot face nimic, decât să mă anulez în fața dorinței celui superior.

Descopăr iubirea în creștere a Creatorului față de mine și incapacitatea mea de a-I răspunde în același fel. Prin urmare, toate gradele coborârii lumilor (Olamot) sunt numite grade de ascundere (Alamot). Creația nu are nicio cale de ieșire și, de aceea, își pune ecrane, ascunzând lumina superioară și atitudinea Creatorului față de ea, pentru a se ascunde în spatele lor și pentru a supraviețui cumva. Acestea nu sunt ”grade de onoare”, ci mai degrabă grade de slăbiciune. Iar toate acestea se întâmplă nu în detrimentul creației, ci în detrimentul Creatorului, care construiește un vas spiritual. (minutul 1:06:05)

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 3/25/19, Scrierile lui Baal HaSulam, „Prefață la înțelepciunea Cabalei”, punctul 20

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

• Întrebare: Cine este Creatorul?

Răspuns: Creatorul este forța superioară care include în sine toate celelalte forțe ale lumii.

Întrebare: Este scris în sursele originale: „Este imposibil să înțelegi Creatorul fără să-L fi experimentat”. Este corect?

Răspuns: Da, pentru că tot ceea ce înțelegem, învățăm din senzații, ca un copil care pune totul în gură pentru a atinge, a simți. Pentru el, gustul este cel mai important receptor, cel mai important organ de simțire. În același mod, ar trebui să experimentăm totul în cele cinci simțuri, inclusiv vedere, auz, miros, atingere și gust.

Când simțim ceva în ele, totul se asamblează într-un sistem precis și toate științele noastre provin din el. În plus, completăm simțurile noastre cu instrumente care extind gama organelor noastre senzoriale naturale, ca binocluri, microscoape, telescoape etc.

Cu toate acestea, în univers există forțe pe care simțurile noastre nu le percep. Însă, știința Cabalei ne permite să dezvoltăm un organ suplimentar de simț, care include aceleași cinci simțuri, dar la un nivel diferit.

Explorând natura lor, dezvăluim sursa lor comună, numită „Creatorul” și începem să atingem modul în care ne afectează, cum determină toate condițiile, forțele și circumstanțele în care noi existăm. Apoi, studiem deja sistemul de forțe care determină viața noastră.

Așa începe existența conștientă a omului, când știm deja ce a fost, ce va fi, de ce a fost și de ce va fi, cât și dacă putem schimba ceva în viitor, etc. Asta înseamnă că viața devine nu numai conștientă, dar și ușor de gestionat. Acesta este subiectul și scopul științei Cabalei.

Din KabTV „Esența științei Cabalei, Partea a 3-a” 11/12/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum scapă un cabalist de gândurile rele? Cu ce metode trebuie să lucrăm cu ele?

Răspuns: Un cabalist nu fuge niciodată de nimic. El trebuie să folosească totul pentru a obține un echilibru și beneficiu. Tot ce vine de Sus este dat dintr-un motiv și, prin urmare, nimic nu trebuie respins din ceea ce avem (primim). Trebuie doar să știm cum să le echilibrăm. Acesta este simțul general al vieții.

Întrebare: Care sunt acțiunile mele, dacă am un gând rău?

Răspuns: Nu este un gând rău, ci mai degrabă un gând pe care trebuie să îl tratezi în mod corect. Poate fi dezgustător, neplăcut sau jos. Totuși, în orice caz, provine din aceeași sursă, adică de la Creator, din care emană atât egoismul nostru, cât și altruismul nostru. Trebuie să înțelegem că scopul nostru este doar realizarea unui echilibru între ele.

De aceea, niciodată să nu îndepărtați vreun gând sau vreuna dintre cele mai păcătoase dorințe, care vă fac să vă plecați. În primul moment, vei vrea instinctiv să scapi de acest gând, dar în clipa următoare îți vei spune că „Nu, fiindcă a venit de la Creator.” Iar dacă îndepărtez această dorință, nu mă voi ridica deasupra ei. De aceea, trebuie să o accept, chiar dacă sunt dezgustat și, mergând deasupra ei, trebuie să o echilibrez în mod corect.

Totul vine de la rădăcina sufletului meu, care este un rău absolut, deoarece toți suntem rezultatul spargerii sufletului comun. Prin urmare, toată ruinarea este descoperită în noi și în mod treptat. Motivul pentru care în mine apar acum cele mai sălbatice dorințe și cele mai murdare gânduri și înclinații, este în rădăcina sufletului meu, ca rezultat al ”sfărâmării”.

Iar dacă nu corectez această dorință, mai târziu, după câteva grade, ea se va întoarce la mine într-o altă formă. De aceea, nu trebuie să fugim de nimic, ci, mai degrabă, ar trebui să acceptăm totul conștient și să acționăm asupra lui.

Prin urmare, un Cabalist învață treptat să nu se raporteze personal la tot ceea ce ”trece” peste el, fiindcă ”Acesta nu sunt eu!”” Iar acest lucru vine din calitățile opuse din rădăcina mea. Inițial, eram într-o stare de adeziune cu Creatorul. Apoi a devenit invers, complet opus Creatorului. Iar asta este ceea ce experimentez acum.

De ce ar trebui să resping asta? Creatorul trezește în mine, în mod special, nivelul următor al corupției mele, astfel încât să-l corectez și să mă ridic la un grad mai mare.  [242601]
Din lectia zilnică în limba rusă, 12/16/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

1. Dorința egoistă funcționează perfect în această lume atunci când vede în mod clar o recompensă în fața ei și poate cântări beneficiile acțiunilor sale și, apoi, decide unde și cât să depună efort. Egoismul poate lupta numai pentru o recompensă.

Cu toate acestea, când vine vorba de dorința de a dărui, nu avem nicio putere să o creem. Nu vedem recompensa și nu avem nicio motivație să acționăm. Se pare că nevoia de a face o acțiune de dragul dăruirii anulează dorința de a primi în noi și nu putem să ne mișcăm cu ea. Ne simțim ca și cum nu avem brațe, nici picioare, nici cap și nici energie. Dacă nu există nicio motivație, atunci nu pot să mă mișc, ci doar voi sta în pat.

Am nevoie de un stimulent pentru a mă ridica. Problemele care vin apoi cu asta, mă tulbură. Apoi îmi dau seama că problemele sunt, de fapt, bune pentru mine, pentru că mă trezesc la acțiune.

Dacă nu lucrăm cu dorința noastră de a primi, atunci nu putem face nimic. Totul s-ar opri. Imaginați-vă că dorința de a primi, egoismul – fundația lumii, fiecare atom și particulă – se oprește brusc în întreaga lume. Lumea ar rămâne complet nemișcată, deoarece mișcarea are loc pentru a împlini o deficiență. Dacă ego-ul nu dorește nimic, el va rămâne inactiv.

Lumea s-ar opri. Ar fi o tăcere completă și asta înseamnă că totul ar dispărea. Dacă electronii încetează să se mai rotească într-un atom, acesta ar dispărea, pentru că nu are nimic altceva decât aceste rotații, adică o lipsa, o deficiență. Numai nevoia, deficiența mișcă materia și, dacă deficiența dispare, mișcarea s-ar opri și materia ar dispărea, fiindcă materia este o lipsă, o nevoie, o deficiență.

Cum este posibil să faci acțiuni de dăruire? Cum poți construi un al doilea etaj, altruist, fără a sufoca condiția materială? Lasă materia să continue să lucreze, ea nu interferează cu noi, ci, dimpotrivă, asta ajută. După fiecare urcare, vom cădea mereu la nivelul corporal, astfel încât, de la acel nivel, vom crește și mai mult. Cum găsim un nou combustibil care nu se bazează pe dorința de a primi, ci pe dorința de a dărui?

Cum am putea sa dorim să dăruim? Aceasta este întrebarea principală. Răspunsul este cheia succesului, deoarece omenirea s-a dezvoltat suficient pentru a ajunge la sfârșitul corecției. Singura întrebare este cum să găsim forța de dăruire, în fiecare stare. Această forță există deja, dar trebuie să o extragem. Nu va veni de la sine, altfel ar fi fost revelată lumii cu mult timp în urmă.

Nevoia pentru aceasta este deja inerentă unei persoane, pentru că toată lumea se întreabă: „Ce fel de viață este asta? Pentru ce trăim? Care este scopul ei? ” Totuși, nu merge, deoarece chiar și forța de dăruire pe care dorim să o primim este egoistă, deși ea nu vine în acest fel.

Întrebarea este ce fel de mecanism ar trebui să construim pentru a primi prin ea forța de dăruire, care ar umple întreaga realitate? Astrofizicienii spun că există energie care umple întregul univers. Noi credem că spațiul este vid, dar, de fapt, este plin de energie.

Acum încearcă să extragă această informație din scrierile celebrului cercetător Tesla, care le-a păstrat secrete la vremea sa. Ei cred că Tesla a găsit o cale de a obține energie direct din aer. Într-adevăr, nu este un spațiu gol, este plin de energie. Întrebarea este cum să deschidem această sursă de energie? Instrucțiunile pentru a face acest lucru sunt chiar în fața noastră, adică într-o carte de Cabala.

Cabaliștii spun că această energie poate fi primită prin intermediul grupului de zece. Prin cei zece, ne conectăm la spațiul umplut cu forța de dăruire, numită „Creatorul”. Și este așa, deoarece grupul de zece funcționează ca un modem sau un adaptor, care ne conectează la această forță ascunsă.

Această forță va rămâne întotdeauna ascunsă. Este descoperită doar în interiorul grupului de zece, ca într-un detector al acestei forțe superioare. Iar în măsura includerii mele în grupul de zece, a conexiunii mele cu grupul și a eforturilor mele de a trezi prietenii la conexiunea cu forța superioară, primesc această energie de dăruire. Este ca și cum aș introduce mufa în priză și aș începe să primesc energie. Numai așa funcționează!

Atunci vom descoperi că suntem în interiorul câmpului unei forțe superioare, care „este bună și face bine”, fiindcă este singura forță, deoarece nu există nimic altceva în afara ei. Toate, așa-zis forțe opuse, sunt concentrate doar în interiorul meu, pentru a mă ajuta să mă conectez la unica forță superioară și să încep să primesc energie de la ea. (minutul 01:30)

Din partea a 2-a a Lecției zilnice de Cabala 4/1/19, „Construirea Societății Viitoare” (minutul 01:30)

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Nitzah Mazoz

Rezumat:

Construirea unui sistem de comunicare adecvat între frații din familie depinde de părinți. Care este modul pentru a aduce copiilor clarificarea și recunoașterea binelui și răului, dar fără criticism și comparație? Atelierele în familie și discuțiile ajută copiii să exploreze calitățile nedorite, iar manierele eficiente de comunicare cu copiii îi ajută să dezvolte relații pozitive între ei.

De pe KabTV „O viață nouă nr.14 – Relațiile frățești, partea 1”, 7/25/13

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să mă întorc spre Creator, dacă apar în mine gânduri anevoioase?

Răspuns: Când apare în tine un gând sau când ești acoperit cu anumite sentimente, bune sau rele, plăcute sau neplăcute, deranjante sau vice versa, indiferent ce, încearcă să realizezi că este un pont de la Creator pe care El îl stimulează în tine.

Dacă nu în fiecare minut și nu în mod constant, dar cel puțin atunci când simți că te scutură, tu începi să te temi de ceva sau ceva te deranjează sau te intrigă și, de aceea, încearcă să realizezi asta.

Cel puțin, în asemenea stări, încearcă să găsești Creatorul și să-L menți pe el ca fiind cauza, adică sursa tuturor gândurilor și sentimentelor tale.

Din lecția de Cabală în limba rusă 2/11/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pretutindeni și tot timpul eu îmi separ „eu-l”. Sentimentul de izolație față de alți oameni nu îmi permite să mă conectez cu ei. Îi resping. Ce ar trebui să fac?

Răspuns: Te înțeleg perfect. Însă, tu nu ești singurul. Asta este practic în toată lumea.

Sunt oameni care stabilesc contactul cu alți oameni cu ușurință. Pentru alții este dificil și mai sunt aceia care nu îi simt deloc pe alții. Ei trăiesc singuri, ca și cum ar fi plante, nu cu oameni în jurul lor. În acest fel ne-a creat Creatorul.

Așadar, nu ar trebui să te compari cu ceilalți și să fi ofensat. Depinde de rădăcina sufletului tău. Dezvoltându-te din punct de vedere Cabalist, vei descoperi că totul apare din această rădăcină. Sufletul are Reshimo (gene spirituale) ale sale care determină absolut totul în tine.

Fiecare din noi are propria sa genă spirituală, care nu este deloc ca a celorlalți. Acesta este locul nostru în sistemul general Adam, în sufletul comun. Este doar al meu, doar al tău, al lui și așa mai departe.

Acest loc definește toate proprietățile noastre: fizic, biologic, genetic, spiritual, indiferent care. Același loc definește destinul nostru.

Din lecția de Cabala în limba rusă 12/9/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Mă uit la știrile despre ceea ce se întâmplă în țară și în lume și mă bucur că răul este revelat, adică revelarea răului dorinței egoiste care necesită corectare. Ego-ul țipă, ne imploră: „De ce nu mă corectezi?! În ce măsură trebuie să mă revelez și să mă scufund în lume?”

Mă bucur de faptul că lumea își începe în sfârșit abordarea sa graduală pentru revelația răului. Oamenii deja înțeleg asta, pe de-o parte ei nu pot face nimic în legătură cu egoul, deoarece este natura umană și totuși, pe de altă parte, dacă eșuam să-l eradicăm, el ne va ucide.

Prin urmare, oamenii încep să se gândească la cum să elimine egoul. Încet, ei încearcă toate metodele posibile și realizează că niciuna din ele nu funcționează. Situația noastră este fără speranță. Suntem undeva la marginea galaxiei, ne învârtim în jurul unei stele pitici pe o planetă micuță, împământați în mod complet în gunoiul nostru. Viața se sfârșește și nu sunt perspective. Suntem singuri în univers și în curând nu va fi viața nici pe Pămânat. Așa cum spun ei, se stinge.

Sincer vorbind așa arată situația, însă asta este revelația răului dintr-un punct în care poți începe să te gândești la ce poate fi făcut. Poate cineva tot ar oferi un sfat despre cum să ne salveze. Așa că urechea începe să se ajusteze la asemenea unde care anterior erau imperceptibile: că există viața dincolo de realitatea noastră.

Realitatea noastră este multidimensională, iar revelația stratului superior dincolo de realitatea noastră depinde de percepția noastră. Dacă ne schimbăm percepția realității interioară, noi dintr-o dată ne vom regăsi trăind într-o altă lume, ca și cum teleportarea s-a petrecut și eu dintr-o dată mă simt într-o stare diferită, într-un alt loc.

Toate acestea sunt așa, deoarece mi-am schimbat valorile interioare și am început să trăiesc într-o altă lume. Această lume este spus că există doar ca noi să ieșim din ea. Evadarea din lumea noastră este singurul motiv pentru existența universului, a planetei noastre și a oamenilor de pe Pământ. În general, această lume este imaginară, iar noi începem să trăim într-o lume reală.

Mă uit la știri numai din acest unghi și, prin urmare, eu nu vărs lacrimi. Cum putem să schimbăm realitatea? Se poate schimba numai dacă fiecare din noi se schimbă. Realitatea depinde de mine și este simțită în interiorul meu. Prin urmare, doi oameni pot vedea același lucru, însă unul plânge și celălalt se bucură. Totul depinde cum percepem ceea ce se întâmplă. Văd totul ca pe niște pași necesari spre corecție, aducându-ne mai aproape de bunătate.1

Din a doua parte a lecției zilnice de Cabala 4/5/19, „Construind societatea viitoare”

1 Minutul 13:15

Filed under: Criza, globalizare, Egoism, Evolutie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Viața nouă nr. 209 – Creșterea și educarea adolescenților, Partea a doua
Dr. Michael Laitman discută cu Oren Levi și Nitzah Mazoz

Sumar:

Rolul părintelui este acela de a stabili limite pentru copil și de a-l ajuta să-și dezvolte propriile limite. Pentru a-l învăța, părintele trebuie să vorbească mereu în prezența copilului, să exprime cu voce tare ceea ce gândește, ce simte și ce face. Copilul percepe atitudinea părintelui față de toate evenimentele vieții, învățând astfel cum să se limiteze singur. Părintele se comportă ferm și serios dar, în același timp, menține o atmosferă intimă, de prietenie.

Din KabTV “Viața nouă nr. 209 – Creșterea și educarea adolescenților, Partea a doua,” 7/12/13

Filed under: Copii, Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→