Start de la zero
Munca spirituală începe cu o limitare. Omul este un dispozitiv de măsurare a Creatorului și, ca orice dispozitiv, trebuie calibrat. De aceea, mai întâi el se poziționează la zero și, de la acest zero, omul poate deja să înceapă să studieze, să măsoare stările și, în acest fel, avansează. ”Zero” este începutul Scării Spirituale și, fără el, nu am ști unde suntem, deasupra sau dedesubt, la minus sau la plus.
Totuși, omul nu este de acord cu această calibrare, fiindcă egoismul nostru ne împinge departe de anulare și nu vrea să audă de ea. Până la urmă, noi suntem deja în starea cea mai bună, în Lumea Infinitului, la sfârșitul corectării – nimic nu se schimbă în afară de dorințele și gândurile noastre, adică de senzațiile interioare, care ascund de noi Lumina Infinită, în care suntem scufundați.
De aceea, este foarte dificil pentru noi să acceptăm anularea de sine, dar este necesar. Zero este adevărul absolut. Deci, trebuie totdeauna să mă anulez, pentru că înțeleg că nu pot să evaluez nimic în funcție de dorințele și simțirile mele. Sunt în oceanul de Lumină Superioară, sub influența ei și mi-am anulat complet evaluarea lor. Până la urmă, nu am nicio trăire corectată și nicio înțelegere a Luminii și, de aceea, nu vreau să le judec în niciun fel: nici în bine și nici în rău. Mă detașez de „eu”-l meu, în interiorul Luminii Superioare și lupt să devin asemenea calităților Ei, să dezvălui simțirea corectă a Ei. (Minutul 0:20)
Înainte de a folosi această scală, ea trebuie calibrată prin plasarea săgeții la zero. Exact, în același fel, trebuie și eu să mă auto-calibrez, altfel nu voi fi capabil să verific cât de mult corespund calităților Creatorului. Întâi, am nevoie de definiția precisă a Creatorului, ca fiind binele absolut, care îmi dă Lumea Infinită, starea de corectare finală, Lumina care umple întregul Univers.
Încerc să ajung mai aproape de această percepție și să determin cât de diferit sau de asemănător sunt cu acesta, cât de sus sau de jos sunt. Dar, mai întâi, trebuie să mă anulez la zero. Ca în cazul în care sunt două platane separate de pe care eu mut toată greutatea mea și vreau întâi să echilibrez săgeata la zero. Știu că pe un platan este binele absolut. Iar acum pun egoismul meu pe celălalt platan, ca și cum acesta ar fi deja corectat și verific similaritatea mea cu Lumina Superioară. În acest fel mă corectez constant și urc către gradele spirituale.
Întâi mă închipui în interiorul Luminii Superioare: nu este nimic în afară de El, Bun și Binevoitor. Acum pot să încep să mă apropii de El, concluzionând ce schimbări am de făcut în mine, cum să-m restricționez mintea și inima, pentru a nu mai fi o perturbare pentru Lumina Albă. Iar în măsura în care eu nu perturb Lumina, încep să intru în Ea, suferind stările de făt, alăptare și maturitate (Ibur, Ienica, Mohin), până ajung complet inclus în Lumină, obținând astfel sfârșitul corectării.
Mă detașez de „eu”-l meu, ca și când nu exist și îmi tai dorințele și gândurile pentru a mă simți în interiorul Luminii Albe, excluzând orice interferență cu egoismul meu. Dacă mă anulez complet, pot să fiu sigur că nu voi cădea, fiindcă e imposibil să cazi de pe podea – acesta fiind cel mai de jos și cel mai sigur punct. La fel ca un copil, care se așează imediat jos, când pierde echilibrul. Atunci el va putea fi sigur că nu cade. (Minutul 21:50)
Dacă nu sunt fericit cu stările mele și vreau schimbări, acesta este un lux. Și, astfel, îmi adaug dorința mea de plăcere, care ascunde de mine Spiritualitatea și simt numai lumea corporală. (Minutul 29:20)
Prima calibrare este să exclud interferența mea cu Lumina Albă și să nu permit dorinței mele de primire să se trezească. Vreau să mă anulez complet, astfel încât să nu fiu o perturbare pentru Lumina Superioară, ca o picătură de spermă în uterul mamei. Le anulez pe toate în fața Luminii Albe, ca și cum nu am nicio dorință și niciun gând propriu.
Nu-mi pasă ce simt, mă anulez înaintea la tot ceea ce primesc de la Creatorul care este bun cu toți: cu cel păcătos, cu cel drept și chiar cu mine. În fiecare moment, de la El vine numai binele absolut. Singurul lucru care îmi lipsește, în orice moment, este să descopăr că acum primesc infinitul, sfârșitul corectării, binele absolut.
Iar dacă îmi calibrez dorințele corect, mă voi simți chiar acum în cea mai bună stare posibilă. Nu există niciun dubiu că de Sus primesc binele absolut și acum eu trebuie doar să mă aduc aici, jos, la echivalență cu El. (Minutul 31:05)
Încearcă să te calibrezi astfel încât să nu ai propria minte și propriile simțiri, fiindcă totul vine de la Creator. Toate gândurile și trăirile mele, totul în mine este trimis de la Creator. Dacă sunt gata să mă țin în această stare, înseamnă că devin un embrion spiritual. (Minutul 35:15)
Egoismul meu încearcă mereu să-și ridice capul și să ceară înțelegere și sentimente. În afară de aceasta, perturbările externe provin din toate părțile și trebuie să mă anulez în mod constant în raport cu ele. Aceasta este o muncă dinamică; trebuie să rămân mereu la zero, ca și cum aș verifica cu o busolă în mod constant direcția pentru a nu mă rătăci.
În fiecare moment mă calibrez astfel încât să nu-mi pese ce se va întâmpla cu mine. Rămân în centrul dorințelor și gândurilor mele, ca un păianjen în mijlocul rețelei și văd că nicio dorință sau gând nu scapă din ea. Aceasta înseamnă că mă anulez la zero și, din acest punct, pot începe deja să mă ridic. Un zero absolut este începutul scării spirituale.
Simt că m-am anulat, iar săgeata scalei mele indică exact punctul zero, adică nu mă interferez cu Creatorul ca să mă influențeze. Apoi spun că nu este nimeni în afară de El. La urma urmei, dacă săgeata mea se mișcă spre plus sau minus, atunci aceasta nu este direcția spre Creator; înseamnă că nu mă anulez. Prin urmare, pentru a mă menține la zero, trebuie să muncesc în mod constant. Toate progresele viitoare se bazează pe aceasta, când doar adăugăm noi tipuri de anulare. (Minutul 45:00)
Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala din 12/05/19 – Scrierile lui Baal HaSulam, Șamati 53 „Chestiunea limitării”
5 Minute 35:15
6 Minute 45:00
