Daily Archives: 18 iulie 2019

Cui să lase miliarde?

Remarcă: Primii zece din cei mai bogați oameni din lume nu își vor lăsa averea copiilor lor.

Comentariul meu: Obiceiul de a lăsa posesiunile următoarei generații, s-a învechit. Oamenii înțeleg că nu oferă copiilor nicio fericire.

Adică unui copil trebuie să i se ofere o educație bună și dreptul normal, minim, de a exista, puțin peste mediu. Dar nu mai mult de atât. În acest mod copilul va face eforturi pentru a obține mai mult. El, de asemenea, va învăța cum să se salveze pe el, însuși și pe familia lui, pentru a se proteja de toate problemele. Iar fără asta el nu va știi ce să facă și în ce direcție să meargă.

Asta corupe oamenii. Apropo, Tora spune că un tată nu ar trebui să îi spună fiului său despre averea sa și că va trece la fiul său.

Întrebare: Dar despre faptul că oamenii bogați își lasă milioanele în scopuri caritabile?

Răspuns: Unde alt undeva să fie lăsați? Oamenii vor dona pentru cercetări și pentru ecologie și puțin câte puțin totul se va duce. Vor fi tot felul de organizații care îi vor consilia despre cum să-și dividă banii, să îi dizolve în părți și asta este tot.

Întrebare: A da totul în scopuri caritabile este un act egoist? Unii oameni au câștigat foarte mulți bani.

Răspuns: Da, ei au câștigat banii, dar acum, la sfârșitul vieții lor, ei înțeleg că acești bani nu pot fi luați cu ei, că ei, înșiși, nu mai pot face nimic cu ei, fiindcă nimeni nu este etern. Ei speră că în acest fel vor lăsa umanității, cu toate acestea și numele lor și pe ei, înșiși, ceea ce este ca un fel de mântuire pentru ei.

Remarcă: Există un cuvânt: „a perpetua”.

Comentariul meu: Să perpetueze, da. Însă eu nu îi invidiez. Dacă ei încă speră că asta se va dovedi a le fi de vreun serviciu, după ce ei deja s-au îndepărtat din această viață, atunci desigur că …

Întrebare: Asta nu îi servește? Ce i-ar servi?

Răspuns: Nu vreau să vorbesc despre asta. Lasă-i să își lase banii în scopuri caritabile.

Omului nu îi rămâne nimic! Absolut nimic cu excepția faptelor bune. Faptele bune sunt numai în a fi capabil să împingi lumea să se unească. Asta este tot, doar asta!

Numai asta se poate înregistra cumva în sufletul unei persoane. Atunci când un om se angajează în unirea lumii, el se angajează cu sufletul său, cu proprietățile sale interioare. Prin urmare, doar asta rămâne în el, iar moartea nu are nicio putere asupra acesteia.

Întrebare: Ce fel de acțiune este pentru unificarea lumii?

Răspuns: Este o dorință reciprocă a oamenilor pentru a se ajuta intre ei, chiar și la nivel pământean. Cel mai important lucru este unirea pentru a revela mintea superioară, cea mai înaltă proprietate, cea mai înaltă putere, Creatorul, proprietatea iubirii și a dăruirii.

Dacă ei vor direcționa oamenii spre asta, atunci, de fapt, vor rămâne cu ei și va fi marea lor contribuție la dezvoltarea propriilor suflete.

De pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 3/19/19

 

Apucaţi frânghia de salvare – Grupul

Munca cea mai importantă a unei persoane este de a adăuga la ascensiune, lipsa măreției Creatorului pe care a simțit-o anterior, în timpul coborârii. Aceste stări sunt numite descendente, tocmai pentru că dispare măreția Creatorului  – nu există un Creator între noi. Vrem să adăugăm în ascensiune, lipsa pe care am simțit-o în coborâri.

Este clar pentru noi că ambele, ascensiunile și coborârile, vin de Sus și nu depind de o persoană. Singurul lucru care depinde de noi este cum să lucrăm cu ambele stări, adică să conectăm minusul, lipsa măreției Creatorului în mine, cu plusul, măreția Creatorului, care strălucește asupra noastră acum, în timpul ascensiunii. Eu, însumi trezesc lipsa măreției Creatorului, încercând să o simt, să o evaluez, să o măsor și să o adaug la ascensiune, la sentimentul măreției Creatorului pe care îl primesc acum.

Aceasta este munca unei persoanei, orice altceva vine de Sus. Trebuie să învățăm această artă de evaluare a urcărilor și coborârilor, numai cu privire la Creator și nu cu un alt sentiment. Trebuie să simțim cu întreaga noastră ființă, profunzimea separării de Creator, absența controlului Său și, de asemenea, în ce fel ne umple această măreție a Creatorului, pentru a munci între acești doi poli.

În timpul zilei, ar trebui să încercăm să trăim numai în funcție de un singur parametru: măreția Creatorului, verificând dacă este mai mică sau mai mare și să nu acceptăm diminuarea ei. Verific în permanenţă intensitatea și caracterul măreției Creatorului, care mă umple astfel încât acesta să fie singurul lucru care mă conduce în viață. (Minutul 0:25)

Toată viața mea ar trebui examinată numai cu privire la măreția Creatorului. Acesta este modul în care verific toate cuvintele și acțiunile mele, încercând să simt din ce în ce mai mult măreția Creatorului. Este singurul meu obiectiv; totul este secundar. Treptat, întreaga lume își pierde importanța și intru într-o altă lume, o altă dimensiune, unde sunt conectat cu cea superioară. (Minutul 23:10)

Măreţia Creatorului este evaluată prin măsura în care mă determină să-mi iubesc prietenii. Este scris: „De la iubirea ființelor create, la iubirea de Creator”. Dar, de ce ar trebui să iubesc ființele create? Aceasta este pentru că vreau să aduc mulțumire Creatorului. Creatorul este scopul; El este primul și datorită Lui am nevoie de iubirea pentru ființele create, pentru prieteni.

Creatorul este cauza, dar implementarea este în grupul în care trebuie să ating iubirea de prieteni. Prin urmare, Creatorul devine mijlocul. Odată ce ating iubirea de prieteni, mă pot concentra pe iubirea pentru Creator. (Minutul 24:50)

Și, de îndată ce simt că nu mai există Creatorul, printre toate gândurile mele, apuc imediat frânghia de salvare: grupul. Împreună, trecem prin urcări și coborâri, ca și cum am pluti pe o plută, pe o mare aspră. O parte se ridică și cade, apoi cealaltă parte și ne menținem echilibrul între noi. Împreună, ne gândim cum să menținem echilibrul general și încercăm să simțim starea fiecăruia dintre noi, care se simte cel mai bine, într-o situație atât de instabilă. Viața noastră depinde de asta.

Există un sentiment comun al măreției Creatorului în grup și, prin urmare, urcările și coborârile noastre devin comune. Fiecare investește rolul său în grup, astfel încât să ne ridicăm în mod constant. Fiecare dintre noi se ridică și cade, înclinând pluta pe valuri, așa că avansăm.

Acesta este jocul nostru cu Creatorul: stăm pe o parte, Creatorul de cealaltă parte și egoismul creat de El în mijloc. Păstrăm pluta în echilibru, încercând să ne conectăm într-o singură inimă.

Încercăm să ne ținem de Creator, în centrul grupului, astfel încât măreția lui să ne țină și să ne unească. Creatorul se află în centrul plutei și se joacă cu noi. Depășim ambele perturbări externe: valurile vieții, pietrele de sub apă și cele interne, echilibrând în permanență sentimentul comun al măreției Creatorului, ținându-l între noi. El trebuie să fie primul și ultimul, adică primim totul de la Creator și ne întoarcem constant la El, în munca noastră. (Minutul 39:10)

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 6/24/19, Să învățam de la coborâri, în starea de ascensiune