Întrebare: Întrucât tot ceea ce ne înconjoară este emanarea Creatorului, dragostea față de nivelurile încă vegetal și animal este o tranziție către dragostea pentru Creator? De exemplu, să presupunem că cineva iubește animalele, florile, etc.

Răspuns: Nu. O relație de genul acesta există în fiecare persoană, datorită esenței sale animalice. Ceea ce descoperim în această lume se numește esența noastră animalică și care nu are nimic de-a face cu Creatorul.

Întrebare: Dacă nu există altceva în afară de El, cine este „eu-ul” care observă imaginea lumii înconjurătoare?

Răspuns: Sunteţi punctul căruia i-a fost dată posibilitatea să se simtă, ceea ce presupune că sunteți în afara Creatorului. Acesta este „eu-ul” tău!

Întrebare: Cum simt orbii Creatorul? Au capacitatea de a percepe Creatorul?

Răspuns: Cum îl simțim? Cine dintre noi ÎL vede? Nimeni! Creatorul este simțit ca o forță care vă influențează.

Întrebare: În funcție de gradul de apropiere a mea față de Creator, pot determina exact ce este Creatorul și cum mă gestionează din ce în ce mai mult pe mine și lumea din mine?

Răspuns: Da. În timp ce studiem înțelepciunea Cabalei, noi Îl abordăm și, ca rezultat, Îl descoperim cu adevărat. Dar ÎL descoperim în interiorul nostru.

Întrebare: Când se întâmplă ceva de neînţeles și îmi amintesc că, Creatorul mi-a făcut acest lucru, încetează această stare sau doar percepția mea despre schimbarea „neînţelesului”?

Răspuns: Percepția se schimbă. Neînţelesul devine inteligibil.

Întrebare: Creatorul are vreo socoteală în ceea ce privește corpurile noastre animale?

Raspuns: Nu există nicio socoteala cu corpurile noastre fizice și, astfel, spre ecemplu, poți să iei în greutate sau să faci orice vrei să faci cu corpul tău.

Întrebare: Sunt eu punctul prin care Dumnezeu cunoaște lumea fizică?

Răspuns: Dumnezeu nu are nevoie să știe nimic. El este această lume!

Întrebare: Este același lucru atingerea senzației măreției Creatorului și a unicității Sale?

Răspuns: Da. Nu există nicio împărțire în multele aspecte ale realizării. Există doar una: realizarea Creatorului.

Întrebare: De ce suferinţa stimuleză dezvoltarea dorinței?

Răspuns: Suferința împinge o persoană spre mișcare, pentru că vrea să scape de ea. Fără suferință (așa-numita deficiență), nu există nicio mișcare înainte.

Întrebare: De ce Creatorul este simțit în natura sălbatică, primitivă, iar într-o metropolă, se simte numai vanitatea?

Răspuns: Aceasta se datorează faptului ca în natura primitivă eşti liber de influenţa mulţimii nebune.

Din Lecţia de Cabala în limba rusă 1/27/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Nitzah Mazoz

Sursa tuturor bolilor este separarea dintre noi, fiindcă noi suntem legați într-un sistem etern, puternic și fără nicio cale de ieșire. Iar acest sistem de comunicare socială și emoțională influențează starea corpurilor noastre. De fapt, corpul este doar o umbră a sufletului comun. Și dacă vindecăm relațiile noastre, totul se va vindeca și nimeni nu s-ar mai îmbolnăvi de la bun început. Noi suntem hrăniți de starea de spirit și de un mediu social. Iar un leac universal pentru toate bolile este ușor de accesat, dacă construim o conexiune iubitoare și adevărată dintre noi, care va revela forța generală a naturii, forța vindecătoare.

De pe KabTV „O viață nouă #1098 – Boala și vindecarea”, 3/19/19

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Yael Leshed-Harel

Nimic nu este ascuns în natură: tot ceea ce descoperim în natură depinde de capacitatea de perspectivă a umanității. Percepția umană este limitată la cele cinci simțuri ale unei persoane și care sunt bazate pe dorința de a primi. În măsura în care ne dezvoltăm, o dorință se trezește în om pentru a descoperi ce este dincolo de aceste simțuri. Caracteristica dăruirii este necesară pentru această etapă de dezvoltare umană, adică o intenție de a beneficia ceilalți în locul nostru. Evoluția ne avansează spre construirea a cinci simțuri spirituale noi și prin care vom absorbi eternitatea naturii și vom trăi vieți simple și frumoase pentru beneficiul tuturor.

De pe KabTV „O viață nouă nr. 1096 – Secretele naturii

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum răspunde cineva în mod adecvat la șocurile interioare care sunt trezite de Creator? Ar trebui să nu fim de acord cu ceea ce ne trimite El? Până la urmă, El este „bunul care face bine”. Cum pot să fiu împotriva a ceea ce trezește El în mine?

Răspuns: În niciun caz! Ar trebui să reacționezi numai în direcția unei conexiuni chiar și mai mari dintre noi. În măsură conexiunii dintre noi, Îl influențăm într-un asemenea mod încât schimbăm în mod pozitiv guvernarea Lui.

Întrebare: Cum recunosc că El mă împinge exact spre asta, exact spre ceea ce El corectează?

Răspuns: Pentru asta trebuie să asculți de Cabaliști. Până nu intri în sistem, tu nu vei recunoaște nimic.

Din lecția de Cabala în limba rusă, 3/17/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate, Webinar - Niciun comentariu→

Trebuie să fiu conectat la grupul de zece ca o mamă la copilul ei, astfel ca să nu-mi treacă prin minte niciun singur gând să-l părăsesc și să devin, dintr-o dată, pe zi ce trece, din ce în ce mai conectat la el. (Minutul 25:00)

Simt coborâre și întuneric, dar nu din cauza stării rele în care am căzut, ci fiindcă nu pot să o depășesc și să continui pe calea mea. Deci, vreau să urmez calea adevărului, dar nu pot să depășesc coborârea, atunci primesc ajutor, după cum e scris „Cel care vine să se curețe este ajutat”.

Avansarea este precis măsurată prin coborâre, fiindcă în timpul urcării totul este plin de lumină și de o așa euforie, că nimic nu poate fi evaluat. În întuneric, în timp ce omul își clarifică atitudinea față de sine, față de grup, față de Creator, el poate să își înțeleagă starea.

Asta mă face să fac o alegere în ceea ce consider ca fiind avansare – nu un sentiment plăcut, ci o foame de țel. Umplerea pe care o cer este să mi se dea puterea de a avansa, nevoia de a preamări Creatorul.

O nouă urcare începe numai după ce omul a ajuns cel mai adânc în coborâre și simte întuneric și disperare și se simte neajutorat, dar rezistă. (Minutul 29:30)

Coborârea este o unealtă pentru urcare. Dacă după coborâre nu muncim cu instrumentele obținute, cu întunericul, cu amarul, cu neajutorarea și confuzia care sunt revelate în noi, dacă nu le folosim corect, această unealtă dispare în van.  Așa se învârte roata; jumătatea care s-a mișcat înapoi trebuie să se deplaseze înainte. Dacă nu evaluăm corect starea care a trecut, atunci pierdem timpul în zadar, deoarece coborârea nu va duce la o urcare. Toate urcările sunt rezultatul studierii coborârilor. Până la urmă, în coborâre sunt revelate dorințe (Kelim, Vase) noi și datorită lor avansăm. Coborârea este cu adevărat o urcare. (Minutul 1:25:10)

Nu este nimic de ascuns față de prieteni în grupul de zece; ne scoatem toate măștile și nu este nimic de care să ne fie rușine. Trecem prin astfel de stări, încât nu mai rămâne nimic în fiecare dintre noi, decât o singură scânteie. Și tot restul este conexiunea dintre scântei și este Creatorul care se dezvăluie între ele. (Minutul 1:34:15)

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 19/06/19 „Menținându-ne spre obiectiv deasupra urcărilor și a coborârilor”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Nitzah Mazoz

Ura nefondată este trezită și ne va consuma pe toți, dacă nu învățam să ne conectăm ”deasupra” ei. Însă, divizarea și dezechilibrul sunt revelate atunci când oamenii încearcă să se conecteze. Iar ei descoperă respingerea și, astfel, trebuie să construiască poduri de iubire deasupra diferențelor. De aceea, este imposibil să ne conectăm fără divizare, iar iubirea poate să existe numai când este în fața urii. Și, cu cât este mai mare ura, cu atât mai mare este iubirea care este construită deasupra ei, prin adeziunea la principiul „Iubirea acoperă toate transgresiunile” (Proverbe 10:12). Iar noi obținem creștere, echilibru, fericire, deplinătate, eternitate și nivelul forței superioare prin această metodă.

De pe KabTV „O viață nouă nr. 558 – Ura nefondată”, 4/19/15

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

O cerere către Creator este singura modalitate de a atinge dorința de a dărui. Dacă omul nu dorește să dăruiască, trebuie să ceară să i se acorde cererea pentru dorința de a dărui. Omul ar trebui să simtă durere din lipsa dorinței de a dărui …

Este necesar un efort extrem, pentru a nu permite un singur gând pentru sine, ci doar pentru grup – altfel omul îşi distruge sufletul! Este nevoie de un efort constant, din ce în ce mai mare, pentru a te gândi doar la suflet, adică numai la grupul de zece, să te rogi numai pentru el, fiindcă numai așa omul își poate atinge rapid obiectivul.

În celebra Enciclopedie Britanică – totul este rescris, pentru a aduce plăcere egoismului …

Enciclopedia Britanică a înlocuit „israelienii” și „vechii israelieni”, cu „palestinieni”. Sulurile de la Qumran sunt descrise ca suluri antice, palestiniene. „Sulurile din Qumrān au demonstrat acum că scrierea Septuaginta a regelui Samuel se întoarce la un vechi text palestinian tradițional”.

Să ceri pentru tine, însuți, înseamnă să te izolezi singur de Sursa vieții. Noi nu o simțim, dar o persoană care simte sistemul înțelege că este una simplă, construită în întregime pe conexiune și aici este locul unde stă Creatorul. Tot ce trebuie să cereți este să aparțineți acestui sistem, fiindcă prin a vă ruga pentru voi, înşivă, vă separați de Sursă.

Din Rav’s Twitter, 7/2/19

Filed under: Spiritualitate, Twitter - Niciun comentariu→

Viața nouă nr. 557 –Demonul etnic
Dr. Michael Laitman discută cu Oren Levi și Nitzah Mazoz

Este bine ca s-a deșteptat iarăși demonul etnic, deoarece, pentru a avansa, problemele trebuie expuse și nu ascunse.

Cabala arată că orice distrugere sau divizare care se manifestă, indică faptul că umanitatea este coaptă pentru corectare. Astăzi suntem siliți să devenim un popor unit și unitar; acesta este motivul pentru care între noi se revelează dezbinarea cu intensitate maximă. În această scindare etnică se află în latență originea bunăstării și secretul unui viitor mai bun, bazate de principiul, „Iubirea acoperă toate greșelile” (Proverbe 10:12). Abraham și Moise ne-au învățat cum să devenim ca unul, peste orice diferențe. Doar poporul Israel poate să se confrunte cu demonul etnic, să-l învingă, să înțeleagă de ce există și cum poate fi corectat, aducând în lume puterea conexiunii.

Din emisiunea Kab TV “New Life #557 –The Ethnic Demon,” 4/19/15

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Căderea lumilor de sus în jos, până la sfărâmare, în această lume, se întâmplă numai datorită celui superior, fără participarea ființei create. Gradele de diminuare a luminii și a tuturor formelor ale dorinței de a primi sunt concepute pentru a separa dorința de lumină și a o face liberă.

Până acum, acest lucru funcționează ca un sistem electric, care nu are nicio alegere liberă și nici măcar o umbră de îndoială. Ființa creată nu face calcule în întuneric și incertitudine, ci acționează în conformitate cu planul distinct, calculat de sus, numit „ordinea cauzelor și efectului de coborâre a lumilor de sus în jos”. Aici încă nu există ființă creată, ci munca formulelor de interacțiune între lumină și dorință.

Astfel, scara este construită: Galgalta, AB, SAG și așa mai departe, până jos, în această lume. Din Creator vine dorința de a primi creată de El și, de asemenea, dorința luminii de a dărui, iar relația dintre ele construiește gradele. Ființa creată apare abia după sfărâmare, deoarece, din pricina aceasta, scânteia dăruirii pătrunde dorința de a primi. Această forță de dăruire este imprimată acolo în formă inversată, ca o dorință suplimentară de a primi.

Lucrând cu această dorință suplimentară de a primi, care a venit de la Lumină, ființa creată simte cât este de opusă față de Creator, se simte ca o ființă creată și nu doar ca un sistem de lumini și dorințe, plusuri și minusuri. Prin urmare, este posibil să vorbim despre ființa creată doar după păcatul Arborelui cunoașterii, în care se formează rădăcina creației. Mai avem mult de parcurs. (Minutul 14:35)

Motivul pentru prima restricție este că, Creatorul, prin afectarea dorinței, cu lumina superioară, îi dă un îndemn să se limiteze și să nu mai primească. Această decizie se naște în dorința însăși, care înțelege că este mai important să se limiteze și să nu primească, decât să primească și să simtă rușinea. După aceasta, dorința rămâne goală și ia decizii cu privire la următoarele acțiuni, descoperind că este posibil să primească de dragul dăruirii.

Dar toate acestea sunt încă dorințe, în interiorul dorinței de a primi, datorită influenței luminii. Încă nu există o alegere liberă aici – este un calcul mecanic al corelării a două forțe. Până acum, în acest sistem nu există nimic viu care ar putea lua propriile decizii, dorințe, simțiri și experiențe. Funcționează automat, ca și procesele interne fizice și chimice din corpul nostru.

Decizia nu se face din întuneric, din sfărâmare și nici din incertitudine; adică nu există condiție pentru alegerea liberă a ființei create. Lumina lovește asupra ei și o obligă să devină dăruitor, așa cum se spune, „situația obligă”. Lumina acționează aici și nu există încă nicio fiinţă creată. Ființa creată este cea care este, pe de o parte, deconectată de Emanator și, pe de altă parte, vrea să semene cu EL. (Minutul 18:33)

Până acum, ființa creată nu are nicio îndoială cu privire la ce ar trebui să facă. Toate sistemele, cu excepția celor umane, funcționează conform formulelor mecanice simple. Ele par a fi complicate pentru noi când intrăm în această muncă, pentru că nu avem suficiente calități interioare pentru a semăna forței superioare. Cu toate acestea, toate aceste acțiuni sunt clar predeterminate și nu implică nicio îndoială și alegere liberă.

Ființa creată este în primul rând cea care are îndoieli. Sunt necesare multe acțiuni pentru a crea o persoană din această lume, care suferă în mod constant de îndoieli și incertitudini. El nu știe unde să meargă și trebuie să caute mijloacele de a sta împotriva dorințelor și îndoielilor sale egoiste.

O persoană stabilește o zonă goală, pentru ea, însăși, un punct alb și se ocupă de păstrarea lui. La urma urmei, dacă această zonă goală (treimea mijlocie a lui Tifferet) nu există, atunci nu va mai fi niciun om. Un om este cel care acționează în stări de incertitudine. El înțelege ce forțe operează din dreapta și din stânga, dar el trebuie să facă legătura dintre linia stângă și cea dreaptă, ceea ce nu-i va reduce alegerea liberă și prin care el va deveni asemănător cu Creatorul.

Principalul lucru pentru ființa creată este să-și mențină libertatea, deoarece acesta este principalul său atu. Dacă își pierde libertatea, ea cade imediat la gradul de fiară și se pare că nu mai există. (Minutul 24:00)

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 6/13/19 Scrierile lui Baal HaSulam, „Prefață la înțelepciunea Cabalei”, Articolele 22-29

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Israelul sărbătorește săptămâna cărților. Este clar că publicarea și consumul de cărți au crescut dramatic în ultimul an. În ciuda popularității smartphone-urilor, este evident că multe cărți noi au fost scrise și publicate. Din ce în ce mai mulți oameni cumpără și citesc cărți.

Cărțile nu vor muri niciodată. Desigur, este foarte convenabil să lucrezi la un computer, pregătind și editând texte și desene. Cu toate acestea, pentru a obține o impresie completă dintr-o lucrare literară de artă, ea trebuie să fie imprimată. O carte are o rădăcină spirituală, care combină „cartea, autorul și povestea” (Sefer-Sofer-Sipur).

O carte nu este neapărat un volum tipărit. Poate fi un sul sau o scrijelire pe o piatră, dar nu poate fi niciodată pe un ecran, deoarece un astfel de text nu este o lucrare a mâinilor umane. O carte este scrisă de o persoană care a depus un efort în paginile sale, prin imprimarea sa. Când țin o carte în mâinile mele și o citesc, simt că îmi aparține și eu mă conectez personal la conținutul său.

Cu toate acestea, nu pot să mă conectez la ecranul unui computer, fiindcă acesta nu are o rădăcină spirituală. Un computer, un ecran sau o tabletă nu există în natură, dar o carte, da. O carte este creată din materiale naturale pentru a păstra cunoștințele și pentru a ține o evidență a naturii. Nu pot avea niciodată legătura cu ecranul calculatorului, așa cum am făcut cu o carte, pentru că, odată ce computerul este oprit, totul dispare. Sentimentul vine din rădăcina spirituală care este prezentă într-o carte. Există o asociere între rădăcina spirituală a persoanei și cea a unei cărți, care asigură conexiunea noastră. Nimic nu mă conectează cu un calculator. Dacă comparați impresia primită de la aceeași lucrare într-un format de carte, față de ecranul computerului, veți observa că textul imprimat are un efect mult mai mare asupra dvs.

Rădăcina spirituală a unei cărți este legată de rădăcina sufletului și o simțim. Când citesc o carte, sufletul meu se unește cu rădăcina spirituală a cărții și primește împlinirea. Nu se poate obține niciodată o astfel de împlinire de la calculator. O persoană modernă nu poate înțelege acest lucru, pentru că a uitat de cărțile tipărite și trăiește într-o lume virtuală. Computerele sunt fabricate din plastic, care creează cunoștințe de plastic și inimi de plastic.

Nu se imprimă un text pe ecranul calculatorului, deoarece un moment mai târziu, ecranul va afișa altceva. Textul apare și apoi dispare – nu este acolo. Dar, dacă iau o carte, ea conține pentru totdeauna gândurile și dorințele autorului.

Trebuie să țineți o carte în mâinile voastre și să o citiți literă cu literă, deoarece este o expresie a rădăcinii spirituale. Astfel, tehnologia se poate dezvolta în continuare, însă cartea este veșnică, deoarece conține o rădăcină spirituală. Citirea unei cărți aduce o anumită plăcere, care este imposibil de atins de pe ecran. Citind de la un ecran, obținem cunoștințe, dar din carte primim sentimentul.

Cartea unește cartea – autorul – povestea (Sefer-Sofer-Sipur). Există un scriitor și povestea lui care ne-a fost transmisă într-o carte. Un cititor primește cunoștințe de la autor și face parte din el. Prin narațiune, autorul este capabil să își difuzeze povestea din interiorul cărții și să împartă rădăcina sufletului său cu un cititor. Nu există altă cale de a transmite o impresie interioară de la o persoană la alta.

Cunoștințele științifice, tabelele și informațiile pot fi transferate prin computer. Dar o carte emoțională, care trezește iubirea din suflet, un sentiment de unitate, este incompatibilă cu un calculator.

Poporul Israel este numit „poporul cărții”, pentru că ei au dat lumii cartea sa principală, care vorbește despre scopul acestei lumi, despre structura întregului sistem al universului. Există o singură carte și toate celelalte sunt consecințele ei, ramurile sale mici. Cartea Tora explică existența întregului sistem al lumii și a misiunii noastre într-un astfel de sistem.

Dacă am citit acum o carte de Cabala, îi influențez autorul, deși a murit acum două mii de ani, deoarece folosesc rezultatul muncii sale. Prin legătura noastră, prin unitatea din inimile și sufletele noastre, prin dorința mea de a influența autorul, am un impact asupra lui. Îi ridic sufletul, în timp ce el mi-l ridică pe al meu.

Din Discuţie despre” Săptămâna cărții ” 6/13/19

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→