Întâi de toate noi trebuie să ne aducem aminte că scopul corecției este pentru întreaga lume, pentru toate națiunile. Nu poate fi în alt fel și acesta este rolul poporului Israel. La fel ca străbunii noștri, aflați cândva în starea corectată, care au lucrat cu poporul Israel și i-au atras în spiritualitate, noi astăzi trebuie să ajungem la nivelul străbunilor pentru a face munca lor și să putem să-i conducem pe ceilalți. Ei au fost cândva capabili să ne facă poporul Israel, iar acum noi trebuie să facem aceeași muncă și să atragem întreaga lume pe nivelul spiritual.

Aici nu sunt posibile concesii și compromisuri, deoarece aceasta este legea naturii.

Abraham a educat discipoli și apoi ei au dat mai departe altor oameni învățătura lui, care au format națiunea Israel. În același mod și noi trebuie să devenim profesorii care se vor ocupa nu numai de cei care au ieșit din Babilonul antic, ci mai degrabă de toți oamenii, ridicându-i pe același nivel pe care a fost cândva poporul Israel, adică să-i conducă spre înțelegerea și conștientizarea spiritualității. Asta înseamnă corectarea dorințelor în dăruire, cu ajutorul luminii care reformează și ajungerea la iubirea aproapelui.

Tații și fii sunt două niveluri, iar fii de astăzi sunt întreaga lume, așa că trebuie să îi învățăm pe toți. Întreaga lume cere corecția și noi suntem responsabili pentru ea, așa cum sunt tații înspre fii. 1

Înainte să ajungem la corecție, noi trebuie să determinăm exact ce vrem să corectăm. Prin urmare, noi trebuie să ne conectăm cu națiunile lumii și să discernem deficiențele lor, starea lor, pentru a ne imagina starea la care trebuie să ajungem noi înșine și starea la care trebuie să-i aducem pe ei. Și apoi vom putea să facem corecția noastră, deoarece noi nu ne corectăm pe noi, înșine, de dragul nostru, ci de dragul de a deveni o conductă pentru întreaga lume.

Corecția noastră ar trebui chiar de la bun început să fie îndreptată spre o asemenea transmisie lipsită de egoism, „conducta”. Dacă în cererea noastră nu ne prezentăm pe noi, înșine ca o conductă, transmițând celorlalți tot ce am primit de la Creator și nelăsând nimic pentru noi, înșine, atunci nu vom primi nimic de la Creator, ci doar ne ruinăm pe noi, înșine chiar și chiar mai mult. De aceea, nu ne rămâne nimic altceva decât rolul nostru și acesta se numește „vasul care deține binecuvântarea pentru Israel”.

De aceea, poporul Israel încă nu vede binecuvântarea indiferent cât de multe acțiuni îndeplinește. Din contră, este o cădere continuă de la generație la generație, deoarece nu îndeplinim principalul lucru – rolul nostru în ceea ce privește lumea, despre care au scris mulți Cabaliști. O persoană se limitează la respectarea poruncilor tradiționale, nevrând să ia asupra sa responsabilitatea pentru națiunile lumii și pentru corecția sufletului. Necesitatea de a ne gândi la ea și de a ne face griji pentru ea tot timpul este dificilă, deoarece merge împotriva voinței de a primi și, prin urmare, egoismul nostru se opune.

Până în vremea lui Ari a fost suficientă respectarea poruncilor corporale. Însă, după Ari, s-a deschis oportunitatea pentru ca toată lumea să se angajeze în înțelepciunea Cabala și a devenit o sarcină, deoarece numai prin ea va veni corecția lumii. 2

Din partea a 2-a a lecției zilnice de Cabala 7/23/19, „Importanța diseminării Înțelepciunii Cabala în lume”

1 Minutul 2:30

2 Minutul 10:10

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

9 Av este o zi care reflectă o stare accentuată foarte importantă în dezvoltarea creației – spargerea. Fără această spargere nu este posibilă nicio corectare. Prin urmare, pe de o parte, este un eveniment plin de bucurie, dar pe de altă parte, este o zi de doliu și de a contempla cum este posibil să se prevină spargerea sau, cel puțin, să ne împotrivim.

Ca de obicei, în spiritualitate, două opuse se includ împreună într-un singur eveniment. Prin urmare, ar trebui să plângem toate dezastrele care au rezultat din spargerea care a fost planificată în rădăcinile spirituale. Cu toate acestea, pe de altă parte, ar trebui să ne bucurăm că am trecut prin spargere și suntem în procesul de corectare. Această oportunitate ne este dată din vremea lui Ari și numai  datorită neglijenței noastre proprii încă nu am ieșit din spargere, spre corectare.

Acest lucru trebuie să jelim în cea de-a noua zi a Av și nu ruina Templului care a avut loc cu mii de ani în urmă, ci Templul care încă nu a fost construit în inima noastră și care, astfel, este parcă dărâmat în fiecare zi. Aceasta este adevărata jale și catastrofa: de ce încă mergem în continuare spre ruină și spargere? La urma urmei, este scris: „În fiecare zi când Templul nu este înviat este ca și cum ar fi distrus din nou.” La asta ar trebui să ne gândim.

În schimb, jelim ruina care a avut loc acum 2.000 de ani, ca și cum suntem mari neprihăniți, iar oamenii aceia au fost răi, deoarece au permis ruinarea Templului și a romanilor și egiptenilor să vină la putere. Nu este pentru noi să-i judecăm, noi nu înțelegem ce s-a întâmplat atunci. Toate aceste evenimente au fost inevitabile, în funcție de ordinea de dezvoltare a gradelor.

Cu toate acestea, dacă astăzi, la atâția ani după Ari, când a sosit timpul și înțelepciunea Cabala a fost dezvăluită, noi respingem în continuare Cabala și metoda de corectare, neadmițând nevoia de conectare. Aceasta este adevărata spargere din noi. Adevărata catastrofă nu este cea care s-a întâmplat în trecut, ci cea care se întâmplă acum, în noi, zi de zi.

Rabinul Akiva a chemat la iubirea aproapelui ca pe sine. Cu toate acestea, când Templul a fost distrus, s-a bucurat, pentru că a însemnat începutul corectării. Prin urmare, trebuie să ne gândim la prezent și la viitor și să nu regretăm trecutul.

Spargerea de atunci a fost rezultatul forțelor superioare care se luptă între ele. Deși înțelegem că Templul trebuie distrus, trebuie totuși să ne împotrivim spargerii. Ar trebui să nu fim de acord cu ieșirea din sfințenie. Dacă ați atins chiar și o picătură de spiritualitate, ar trebui să vă lăsați să cădeți din ea, în Klipa.

Prin urmare, Rabinul Akiva a chemat să ne menținem în „iubeşte aproapele ca pe tine însuți.” Pe de altă parte, dacă s-a întâmplat deja spargerea, trebuie să înțelegem că a fost spre bine și din acest moment începe corectarea. Dacă Templul a fost distrus, nu ar trebui să plângem de asta. În schimb, ar trebui să începem să-l reconstruim, cu o putere reînnoită.

Nu este nimic mai rău decât spargerea. Cu toate acestea, numai din această stare spulberată este posibil să ne ridicăm și să renaștem și, prin urmare, este bine când descoperim zdrobirea noastră. Noi, din nou și din nou, încercăm să ne conectăm, dar de fiecare dată descoperim cum forțele malefice se trezesc în noi, chiar mai puternice decât înainte. Adică, dezvăluim spargerea mai mare.

Este dezvăluit exact când vreau să mă conectez cu prietenii și descopăr, brusc, că nu o pot face. Toată ziua visez cum mâine mă voi întâlni cu prietenii mei și va exista o legătură puternică între noi. Dimineața, mă trezesc și nici măcar nu-mi amintesc că astăzi este o întâlnire a prietenilor. Am uitat totul! Toate intențiile mele bune s-au prăbușit în praf; aceasta este ceea ce se numește spargerea și așa ni se dezvăluie. (Minutul 08:20)

Eu însumi nu am puterea să rezist spargerii. Singura modalitate este să te incluzi în mediul corect, care are această putere. Prietenii trebuie să mă țină și să mă tragă după ei și, prin aceasta, ei înșiși devin întăriți. Până la urmă, eu am fost un motiv ca ei să se unească, de dragul salvării mele. Și așa se dovedeşte că am ajutat grupul.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 7/21/19, Lecția despre subiectul „Tishaa BeAv (9 din Av)”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→