Când un punct din inimă se trezește într-o persoană, ea tânjește după Creator, dar încă nu se simte ca o parte separată a sistemului comun și nu încearcă să se conecteze cu ceilalți. Cu toate acestea, treptat, sub influența luminii reformatoare, persoana începe să simtă nevoia de a se conecta cu ceilalți pentru ca, în cele din urmă, să existe un singur suflet care strălucește în egală măsură pentru fiecare.

Încă trebuie să corectăm percepția cu privire la realitate, deoarece o persoană simte lumea total diferită de vasul său spart. I se pare că toți existăm separat și că lumea este împărțită în multe părți, oarecum legate între ele. Totuși, trebuie să vedeți lumea ca fiind una integrală, adică neconectată de un fel de fire, ci mai degrabă existentă ca un întreg.

Chiar dacă suntem conectați între noi prin dorința de a primi, prin restricție, prin ecran și prin lumina reflectată, ca și cum am fi conectați printr-un fel de conducte, trebuie să existe în continuare o astfel de conexiune între noi, ca și cum nu există nicio limitare în această conexiune prin niște fire individuale. Aceste conducte de legătură trebuie să umple întregul spațiu, ca și cum valurile mării pătrund între noi, conectându-ne fără bariere.

Ne vom transforma apoi într-un singur Kli, așa cum a fost înainte de spargere, dar printr-un număr infinit de ecrane. Atitudinea față de dorința de a primi va fi corectată prin numărul infinit de acte individuale de depășire și vom ajunge la o conexiune integrală și continuă.

Vederea lumii din perspectiva grupului de zece și din perspectiva mea individuală diferă ca și cum percepţia realităţii a fost creată de Creator şi de mine. Văd lumea sub formă de pixeli separați, într-o imagine alb-negru.

Cu cât disting mai mulți pixeli, cu mai multe forme și culori, cu atât mai clară și mai profundă este percepția mea pe toate axele: trecut-prezent-viitor și eu-Creatorul-sufletul comun. Totuși, toate acestea sunt în formă binară, în contrastul dintre lumină și întuneric.

Când vom ajunge mai aproape de starea în care întunericul strălucește ca lumina și lumina și întunericul devin ca un întreg pentru noi, ar trebui să pierdem capacitatea de a vedea orice în vechea percepție, unde totul se bazează pe diferență, pe contrastul dintre negru si alb.

Percepția spirituală a realității depinde însă de cât mă anulez, eliminând diferența dintre lumină și întuneric. Vreau ca întunericul să strălucească ca lumina în simțurile mele, ceea ce este împotriva dorinței mele de a primi. Vreau să mă ridic deasupra ei, astfel încât întunericul să semene cu dorința mea înarmată cu restricție, ecran și lumină reflectată. Apoi ajung la percepția superioară a realității, simțind-o ca și Creatorul. (Minutul 12:45)

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 9/16/19,  Scrierile lui Baal HaSulam, “600,000 de suflete”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Remarcă: În cabala, o carte este o sursă scrisă de un cabalist acum câteva mii de ani și joacă un rol foarte important, fiind un mijloc de realizare spirituală, ca de exemplu Cartea Zohar. În psihologie, lucrurile stau cu totul altfel.

Comentariul meu: Sursele cabaliste nu se schimbă, pe când textele sau cărțile despre psihologie, politică și tot felul de alte activități ale umanității, cu excepția științelor naturale, se schimbă în mod constant, deoarece omul suferă schimbări.

Ca atare, tot ceea ce au scris psihologii acum 100-150 de ani sau filozofii, acum 500-1000 de ani, nu mai este relevant. De exemplu, dacă filozofii greci credeau că sufletul poate fi inspirat și exhalat, astăzi nimeni nu mai are o astfel de gândire primitivă.

Cabala, însă, operează cu aceleași mijloace și obiecte ca și mai înainte.

Întrebare: Aceasta înseamnă că, dacă ne-am întâlni cu un cabalist care a trăit în urmă cu 2000 sau 3000 sau 500 de ani în urmă, am putea găsi o limbă comună cu el?

Răspuns: Am găsi o limbă comună și, mai mult, am putea chiar învăța de la el!

Am avea o limbă comună, adică ne-am înțelege perfect unul cu celălalt, iar discuția cu el ar fi foarte interesantă. În plus, am avea și un limbaj comun.

De exemplu, dacă un francez modern s-ar întâlni cu unul care a trăit în urmă cu 500 de ani, ei nu ar fi capabili să se înțeleagă. Sau să luăm drept exemplu alfabetul chirilic, așa cum a fost creat de Chiril și Metodiu, în care literele și toate semnele circulare create nu au nimic în comun cu alfabetul modern.

Pe când limba ebraică, ea nu s-a schimbat deloc, pentru că există legi care stabilesc forma fiecărei litere, astfel încât aspectul lor să fie conform cu forțele spirituale. În plus, combinațiile dintre literele ebraice alcătuiesc semne care exprimă sentimentele unei persoane alipite la Creator. De aceea, ele nu se schimbă niciodată.

Din emisiunea KabTV “Bazele cabalei,” 12/13/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→