Pentru ce mă străduiesc?
O persoană trece prin mai multe etape în ceea ce privește eforturile sale în a studia știința Cabalei și a rezultatelor lor. La început, mă voi raporta inevitabil la studiile mele, în conformitate cu regulile cu care sunt obișnuit în lumea fizică; adică vreau să obțin înțelegere din studiile mele și răsplată pentru eforturile mele, fiindcă nu ne putem imagina un alt mod, deoarece așa funcționăm.
Iar pe măsură ce trece timpul, devin dezamăgit de cale, văzând că anii au trecut și nu există niciun rezultat la vedere. Am studiat multe surse: articole, „Introducere în Înțelepciunea Cabala”, „Studiul celor zece sefirot”, „Cartea Zohar’, am lucrat în grup, dar încă nu înțeleg care ar trebui să fie rezultatul corect. Nu-mi evaluez schimbările în raport cu dăruirea, în atitudinea mea față de prietenii mei sau într-o legătură mai strânsă cu aceștia, adică indicatorii externi ai corectării dorințelor noastre sparte, pe care trebuie să le conectăm. În schimb, caut un câștig personal, lucru pe care natura egoistă mă obligă să o fac.
Chiar dacă sunt de acord că trebuie să ne conectăm, preocuparea mea primordială este încă realizarea mea personală: vreau să dezvălui spiritualitatea, să o cunosc și să o înțeleg, să o văd și să o simt – totul este despre mine!
Aici, este nevoie de eforturi serioase pentru a ajunge la un calcul adevărat. Din amărăciune și dezamăgire, obscuritate și neînțelegere a ceea ce mi se întâmplă, încep să fac calculul corect, ghicind că scopul nu este de a atinge, ci de a dobândi calitățile dăruirii, dorința de a mă conecta cu ceilalți și iubirea.
Când schimb scopul muncii mele, încep să mă îndrept spre o rugăciune, formulându-mi corect cererea către Creator. Dacă după ce am dobândit cunoștințe, înțelepciune și succes, așa cum se obișnuiește în lumea noastră, atunci totul depinde de eforturile mele. Cu cât devin mai deștept, cu cât pun mai mult timp în muncă, cu atât voi reuși mai mult. Dar dacă îmi schimb obiectivul din material în spiritual, dorind să mă transform dintr-un primitor într-un dăruitor, atunci rezultatul nu depinde de ceea ce fac în această lume, ci mai degrabă de modul în care mă influenţează lumina superioară.
Aceasta este o abordare total diferită. Prin urmare, pun frâu mândriei și fac tot ce cere grupul de la mine. Pentru că nu am de ales – acesta este singurul mod prin care cineva poate atrage lumina care reformează. Doar cu o rugăciune pot atrage lumina superioară asupra mea și mă pot transforma cu adevărat.1 (Minutul 21:45)
Dacă cineva vine la lecții, este implicat în diseminare și în munca de grup și învață și totuși simte că în fiecare zi își pierde forța, riscând să se despartă complet de grup, începe să critice calea. Cert este însă că el nu se evaluează corect. Se simte de parcă ar cădea în fiecare zi, dar poate că de fapt este în ascensiune? Totul depinde de ceea ce se măsoară. El este indignat că nu primește senzația, realizarea, înțelegerea. El se uită la dorințele lui egoiste și nu vede nicio împlinire în ele. De ce simte că aceasta este o pierdere și nu un câștig?
Acesta este un mare succes, pentru că a trecut încă o zi și nu am primit nimic pentru egoismul meu și încă o zi și încă alta. Și vor fi multe alte zile ca aceasta. În ce scop? Ce încerc să obțin? Vreau să ajung la disperare din modul în care greșesc și nu ar trebui să obțin deloc asta.
Trebuie să ajung la deziluzia completă în calculele pe care le-am făcut, în dorința mea de a mă bucura. Cum este posibil pentru mine să găsesc ceva spiritual acolo? Faptul că văd cu fiecare zi un zero din ce în ce mai mare este ajutor de sus. Așa îmi arată Creatorul că drumul meu este cel greșit. Ca și cum El îmi spunea: „Poți continua să încerci tot ce vrei, dar nu vei obține nimic până nu vei deveni complet dezamăgit.”
Trebuie să mă gândesc cu atenție: lucrez cu dorințe de a primi, dar nu dobândesc spiritualitate în ele. Și care este recompensa spirituală pe care încerc să o primesc? O răsplată spirituală este iubirea pentru altul, până în punctul de a iubi Creatorul, darul, ieșirea din sine. Pentru asta mă străduiesc? Dacă nu, la ce succes mă pot aștepta?
Trebuie să decid dacă vreau o astfel de recompensă. Dacă da, trebuie să cer Creatorului să-mi schimbe dorința pentru mine, să devin un dăruitor ca El, să iubesc pe ceilalți, să mă conectez cu ceilalți. Abia atunci îmi dau seama că nu m-am simțit niciodată mai îndepărtat de acest obiectiv.
Mă uit la prietenii din jurul meu și îmi dau seama că sunt infinit de departe de mine, ca și cum ar fi într-un alt univers. Îi simțeam cumva înainte, dar acum nu îi pot simți deloc, ca și cum nu sunt oameni, ci niște fantome. Se pare că deja îmi văd starea dorită și pe cea reală. Trebuie să ridic importanța spiritualității. Nu contează dacă îmi place sau nu această stare, este una foarte importantă.
Pentru aceasta, depun eforturi să-mi ascult prietenii, care mă asigură de importanța spiritualității, iar eu le spun același lucru. Adevărul este că nu am idee despre ce este vorba și nu simt nicio importanță. Cine consideră în această lume că este important să-și iubească aproapele? Avem vreun respect pentru astfel de idealişti? Nu mai există în vremea noastră.
Cu mult timp în urmă, au existat umaniști care au propagat dragostea pentru animale, oameni și natură. Dar astăzi vedem câștigul financiar sau politic din spatele tuturor acestor apeluri. Trebuie să lucrăm pentru a face din spiritualitate un obiectiv important pentru noi. Cu cât îmi spun mai mulți prieteni despre asta, cu atât îl voi absorbi și îl voi simți ca fiind cu adevărat important. Nu pot neglija ceea ce este important pentru alții. Dacă mediul meu apreciază calitatea dăruirii și eu voi pune în valoare lumea spirituală care operează pe baza dăruirii.
Este un alt tărâm, anti-lumea, care se ocupă de legea dăruirii și trebuie să mă apropii de ea. Nu putem folosi niciodată dorințele egoiste, mintea, sentimentele și raționalismul pentru a măsura spiritualitatea. Este ceva care există mai presus de noi. Dacă citiți de o mie de ori o carte inteligentă unei pisici, pisica nu va deveni mai înțeleaptă. Dar suntem sensibili la lumina care reformează, ceea ce oferă unei persoane dorințe noi, suplimentare. Cineva începe să simtă spiritualitatea în aceste dorințe noi.
Deci, să ne liniștim și să ne gândim la modul în care putem să atragem lumina. Acesta este întregul punct și pentru asta trebuie să ne conectăm cu prietenii noștri. S-ar putea să nu vreau, s-ar putea să nu-mi iubesc prietenii, dar nu este altă alegere: dacă voi face un efort să depășesc respingerea mea, voi atrage lumina care reformează și voi reuși.2 (Minutul 30:45)
Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 10/8/19, Scrierile lui Rabash, Articolul 33 “Ucigasii lui Israel”(1985)
