Michael Laitman, în Quora: “Care este cel mai bun schach?“

Cel mai bun Schach este cel interior, pe care îl construim din “resturile de la hambar și cramă”, adică din ceea ce egoismul nostru consideră a fi resturi, gândurile de iubire, unitate, frăție și grijă pentru ceilalți. Ridicăm peste capetele noastre acest Schach, făcând din el acoperișul locuinței noastre temporare, Sukkah.

Între timp, structura noastră temporară, Sukkah, construită cu materiale șubrede, devine solidă și sigură, atunci când o acoperim cu un înveliș comun de iubire și unitate.

De aceea, cel mai bun Schach este acela prin care penetrăm stratul nostru superficial și egoist, mental și emoțional și descoperim lumea superioară.

În limbajul cabalei, un Schach este un Masach (ecran), pe care îl construim și care ne este acordat: o abilitate de a ne gândi la ceilalți, așa cum se gândește la noi natura – cu iubire și grijă absolute.

Astfel, Schach reprezintă granița cea mai importantă din viața noastră, aceea dintre viața materială și cea spirituală, egoism și altruism, natura umană și natura insăși, dintre creație și Creator.

În umbra acestui Schach stau dorințele noastre egoiste. Îi suntem recunoscători egoismului pentru că ne conduce la înțelegerea faptului că trebuie să ne ridicăm peste sine, adică peste Schach, peste gândirea noastră egoistă, materială, acolo unde nu putem percepe nici un fel de beneficiu personal și se găsesc dorințele altruiste, fiindcă doar în dorințele altruiste putem atinge adevărata armonie, în echilibru cu natura, uniți ca o singură entitate.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă astăzi ne este mai greu să ne concentrăm și nu avem aceeași claritate a minții și a senzațiilor ca ieri, ar trebui să fim fericiți. Înseamnă că ne-a fost dezvăluită dorința suplimentară de a primi, pe care trebuie să o atașăm și să o vedem, dar nu ca o coborâre, ci ca o avansare în linia stângă. În conexiunea noastră, trebuie să depășim acest egoism suplimentar și să atingem o senzație nouă și mai puternică, mai profundă și mai ascuțită, decât cea pe care am avut-o ieri.

Ieri am avut o claritate incredibilă a simţirii și a înțelegerii, iar astăzi sunt într-o stare mută, pe jumătate adormit. Și aici avem nevoie de acțiune, un efort comun al tuturor celor dintre noi pentru a ne conecta și mai mult. Creatorul ne-a îndepărtat unul de celălalt, ne-a extins Kli-ul, ne-a adăugat încă o picătură de egoism, iar acum trebuie să facem contracția. Astfel, vom învăța treptat să ne controlăm expansiunile și contracțiile, prin rugăciune. Noi, înșine vom dori să adăugăm o dorință pentru a lucra mai târziu la ea și așa din nou și din nou.

Prin urmare, acum ar trebui să încercăm să ne gândim la toată lumea și să conectăm pe toți, pentru a readuce rapid cel puțin aceeași claritate a sentimentelor și minții pe care am avut-o ieri. Și este mai bine să ne gândim, dar nu la ieri, ci la noua stare.¹ (Minutul 59:48)

Care este diferența dintre Reshimo de Hitlabshut și Reshimo de Aviut? Reshimo de Hitlabshut este atunci când pot doar să-mi imaginez cum este Creatorul îmbrăcat în mine, iar Reshimo de Aviut este când deja Îl pot simți și lucra cu El. Reshimo de Hitlabshut este deasupra dorinței mele, iar Reshimo de Aviut este în dorința mea.² (Minutul 1:08:00)

Vreau să nu-l dezvălui, pur și simplu, pe Creator, ci vreau ca El să se îmbrace în conexiunea noastră. Adică vreau să-l simt pe Creator ca o corectare a relațiilor dintre noi: unitate, iubire, conexiune, ajutor reciproc și căldură, pentru a-L dezvălui în substanța noastră, în conexiunile noastre.

Vreau să simt deficiența pentru ceva de care nu am absolut nevoie. Nu am nevoie să dăruiesc altora, iar aceasta este problema mea. Cu toate acestea, vreau să simt nevoia urgentă de dăruire, ca și cum aș suferi de foame sau de sete. Iar eu să fiu plin de dorința de a dărui, ca prima iubire care revărsă inima cu vise romantice și nu are nevoie de altceva.

Vreau să mă îmbolnăvesc de dragoste pentru Creator, dar problema este că nu simt nicio nevoie de El. Deficiența este împlinirea și vreau să fiu umplut de tânjire, dorință și dor de iubirea mea.³ (Minutul 1:14:40)

Înainte de a primi plăcere, este necesar să dezvolți o dorință pentru aceasta. Deficiența este o parte integrantă a împlinirii; fără deficiență este imposibil să o simți. Prin urmare, trebuie să avem grijă de deficiență. În lumea corporală, dacă simt nevoia iubirii, mă conectez cu cel pe care îl iubesc și iubirea se estompează. Până la urmă, am primit ce îmi doream. Atunci începem chiar şi să ne certăm.

Acest lucru nu se întâmplă în lumea spirituală, deoarece nu mă conectez cu iubitul meu. Legătura noastră este determinată de asemănarea calităților noastre: cât de mult mă iubește El și eu Îl iubesc pe El. Prin urmare, dorințele noastre nu se estompează, ci se extind doar. Metoda de a crește constant iubirea cuiva se numește înțelepciunea Cabala. Este o știință! Știința de a primi, când primim și dorim mai mult, mereu.⁴ (Minutul 1:24:10)

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 10/13/19, „Pregătirea pentru Convenția Europeana”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→