Baal HaSulam, Scrisoarea 4: Nu iți lipsește nimic decât să ieși într-un câmp pe care Domnul L-a binecuvântat și să aduni toate acele organe slăbite care au căzut din sufletul tău și să le alături într-un singur corp.

„Un câmp pe care Domnul L-a binecuvântat” este starea dintre noi. Este un câmp sălbatic pe care o persoană, gradual, îl cultivă, sădește și culege.

Cel mai dificil lucru este să ne convingem că trebuie să adunăm toate organele slăbite ale sufletului comun și să le conectăm într-un singur corp. Suntem pregătiți să studiem Cabala, tot felul de înțelepciuni, să punem întrebări dificile, ceea ce ne dezvoltă creierul. Noi chiar suntem pregătiți să-i simțim nu doar pe ceilalți, ci și experiențele personale, iar toate acestea nu sunt deloc ceea ce ne trebuie.

Noi trebuie să ne gândim numai la cum să ne conectăm la Creator cu dorințele noastre interioare. Fiecare dintre noi are o asemenea dorință, Creatorul ne-a dat-o în avans, iar acesta este un mare dar. Cu toate acestea, conectarea tuturor aspirațiilor împreună este ceea ce trebuie să facem.

Cum ne putem convinge că trebuie să ne conectăm cu prietenii numai cu dorințele direcționate spre Creator, a mea, a ta, a lui și a tuturor celorlalți? Orice altceva nu luăm în considerație, orice altceva este o bestie.

Cum putem să conectăm toate aceste dorințe, aspirații și intenții într-o dorință comună? Dezamăgirile, lăsați-le să fie dezamăgirile noastre comune, aspirațiile să fie aspirațiile noastre comune și toate acestea trebuie să le direcționăm spre Creator. Adică noi lucrăm cu El: asta este ceea ce putem să facem și asta nu, cerem, primim dezamăgire, plângem și orice altceva, dar toate în relație cu asta.

Asta se numește „să aduni toate acele organe slăbite, care au căzut din sufletul tău și să le alături într-un singur corp”. Aceste încercări atrag deja influența luminii superioare asupra lor și apoi conexiunea se va petrece.

Din Convenția din Moldova „Ziua unu” 9/6/19, „Dizolvarea în prieteni”, lecția 1

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ce este păcatul omului?

Păcatul omului este că nu a cerut Creatorului ajutor. Dacă ar fi cerut ajutor, cu siguranță că el ar fi primit ajutor de la Creator. Dar dacă persoana spune că a cerut ajutor și Creatorul nu l-a ajutat, pentru asta vine răspunsul că o persoană ar trebui să creadă că, Creatorul aude rugăciunile, așa cum este scris „Pentru că Tu auzi rugăciunea fiecărei guri”. …când o persoană vrea să meargă pe calea dăruirii și nu pe calea primirii, păcatul este în principal că persoana nu a cerut Creatorului să o ajute să depășească răul. Pentru asta, ea cere iertare, iar de aici înainte va cere ajutor (Rabash, Shlavey HaSulam, articolul 4 (1988), „Ce este rugăciunea pentru ajutor și pentru iertare în muncă?”)

Remarcă: Un păcat este de regulă înțeles ca o acțiune rea înspre altcineva …

Comentariul meu: Acțiunile bune sau rele nu sunt făcute de tine, ci de Creator.

Transgresiunea nu este în a face ceva rău, ci în a nu cere Creatorului să te corecteze și, astfel, calitățile egoiste care s-au trezit în tine te-au împins spre a face această acțiune săracă.

Păcatul tău este că nu ceri corecția calităților tale egoiste. Restul este doar Creatorul și în niciun caz nu este ceva asupra ta.

De fapt, nu sunt acțiuni pe care trebuie să le faci cu excepția unui singur lucru: să ceri Creatorului ajutor pentru a cuceri înclinația rea.

De pe KabTV „Fundamentele Cabalei”, 12/17/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Tu spui că trebuie să încercăm să simțim căderile împreună?

Răspuns: Există căderi și urcări pe care le simțim împreună și există și unele individuale.

Întrebare: Ce înseamnă să simțim starea de cădere ca un grup întreg?

Răspuns: Depinde de cine interpretează căderea.

Eu o interpretez ca o deconectare de Creator, de grup, adică de înaintare. De exemplu, pot să simt o anumită greutate, însă încă nu pot să determin că mi-a fost dată pentru avansarea mea; eu doar sunt scufundat în ea.

Când încep să percep această greutate ca pe un instrument pentru a înainta, atunci devine instrumentul meu de avansare. Acum lucrez cu ea cu bucurie, realizând că mulțumită ei voi avansa.

Când avem un scop comun, acțiuni comune și o viață comună, atunci în anumite lucruri avem urcări și căderi comune, iar în anumite lucruri, unele individuale. Trebuie să folosim faptul că putem să lucrăm împreună și astfel să obținem rezultate comune.

Aici, mai mult sau mai puțin, înțeleg starea prietenilor mei și trebuie să îi ajut, să iau parte la asta. De exemplu, este foarte important pentru noi să fim inspirați înainte de un congres, să vorbim despre importanța scopului, despre importanța adunărilor noastre, despre importanța congresului, despre importanța lecțiilor. Trebuie să adunăm toate acestea între noi și să ne inspirăm între noi.

Astfel, va apărea un câmp comun: Creatorul nu se va manifesta pe el însuși în nicio senzație personală, ci într-un câmp general. Asta este foarte important deoarece manifestarea Lui se poate întâmpla doar atunci când noi suntem deja conectați într-un grup de zece, într-o anumită formă a Kli-uli (vasului) comun.

De pe KabTV „Fundamentele Cabalei”, 2/13/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→