Remarcă: Oamenii percep atitudinea altora în mod diferit. Gary Chapman, un consultant de relații și autor al cărții Cinci Limbaje ale Iubirii, cu cinci milioane de copii care au fost vândute, descrie abordările și percepțiile diferite ale fiecărui tip de persoane, felul în care ei percep iubirea.

El spune că sunt cinci tipuri de iubire.

Primul este atunci când oamenilor le plac cuvintele. Atunci când iubirea este exprimată de cuvinte de încurajare, sprijin și laudă.

Comentariul meu: De regulă, femeilor și copiilor mici le place asta.

Remarcă: Alt tip de iubire este „timpul”. Aici, din contră, cuvintele nu sunt necesare. Trebuie să petreci timp cu o persoană, să-i acorzi atenție, să fii cu ea și așa mai departe.

Comentariul meu: Timpul însuși aranjează totul între ei. Timpul îi influențează pe toți. Așa cum este și vorba: „Timpul este un mare vindecător”. Lucrurile se schimbă pe parcursul timpului.

Remarcă: Este un tip de iubire numit „atingerea”. Adică oamenilor le plac senzațiile tactile: atunci când sunt îmbrățișați, mângâiați și experimentează emoții pozitive din asta.

Comentariul meu: Tuturor le place asta: copiilor, femeilor, animalelor și chiar bărbaților.

Remarcă: Următorul tip de iubire este „darurile”. Fiecare lucru mărunt contează, cum ar fi o bijuterie, ceva bun, un bilețel, un fel de surpriză, sau ceva neașteptat.

Și al cincilea tip de iubire este „ajutorul”. Fă ceva pentru ceilalți, exprimă-ți atenția prin acțiuni, calcă un tricou, curăță podelele, pregătește cina sau doar ajută cu ceva.

Oamenii de știință spun că în cupluri apar conflicte datorită lipsei de înțelegere. Dacă eu vreau să aud cuvinte frumoase, plăcute, iar cealaltă persoană vrea un tricou călcat sau să petreceți timp împreună, avem un conflict, fiindcă noi pur și simplu nu ne înțelegem între noi. Adică apar conflicte exact din cauza neînțelegerii.

Comentariul meu: Depinde de consumatorul, ca să spun așa, cu care am de a face.

Nu pot să dau unui copil scutece călcate pentru a câștiga dragostea lui prin asta; nu va înțelege. Chiar dacă îi dau o mâncare gustoasă, bună. El are nevoie de o căldură specială, un tratament special, o asigurare.

Dacă am de-a face cu un animal, eu trebuie să îl tratez la nivelul lui, ca să simță că poate avea încredere în mine, că sunt stăpânul lui, că îl protejez, în hrănesc, îi dau apă și am grijă de el. Adică eu sunt tovarășul și prietenul său mare.

Dacă vorbim despre iubirea prietenoasă dintre bărbați, atunci, întâi de toate, asta înseamnă sprijin și înțelegere reciprocă.

Dacă este iubire între un bărbat și o femeie, atunci totul merge așa: orice îi place unui bărbat și orice îi place unei femei. Și unuia nu îi place ceea ce îi place celuilalt. Cu toate acestea, dacă ei înțeleg ce îi place celuilalt, ei se pot aranja pe ei, înșiși într-un asemenea fel încât ei se vor bucura chiar și de lucrurile pe care nu și le puteau imagina vreodată și care au apărut de la sine, deoarece celălalt se bucură de ele.

Unei femei îi plac cadourile, semnele de iubire, atenția și așa mai departe. Unui bărbat, întâi de toate, îi place să fie servit și hrănit: „Calea către inima bărbatului este prin stomacul lui”. Asta este cu adevărat așa, deoarece în ceea ce privește comunicarea și în special iubirea, bărbații sunt mai primitivi decât femeile. Dacă o femeia poate într-un anumit fel să îi reamintească de mama sa, de atitudinea ei față de el, atunci asta este. El deja o urmează ca un pui de rață după rață.

Remarcă: Vedem că pe parcursul anilor relațiile dintre cupluri se dezvoltă. Întâi este o perioadă romantică, apoi se transformă într-o relație mai complexă și după un anumit număr de ani ei dintr-o dată descoperă că nu se înțeleg între ei și că nu s-au înțeles între ei în timpul acestor ani.

Comentariul meu: În principiu, poate să fie greu. Totuși, dacă nu există nicio asemenea educație sau aceste cupluri sunt încă foarte tinere și nu au experiență, nu știu cum să își protejeze relația, nu știu cum să ierte și să facă un compromis interior, chiar și fără să vorbească despre el și să îl discute, atunci, desigur, este foarte dificil.

Noi trebuie să-i învățăm asta. Este un colectiv. Bărbatul și femeia sau în oricare altă combinație: bărbatul, femeia și un copil sau doi bărbați, sau două femei. Orice număr de oameni este un colectiv și necesită o abordare complet diferită, decât cu o singură persoană. Aici este necesar să-i învățăm. Este chiar complicat.

Vedem că nu ne angajăm într-o asemenea muncă. Chiar și astăzi la școală ei predau sexul și nu predau cum să-l trateze pe celălalt ca pe o persoană și nu ca pe un obiect al împlinirii sexuale. Este foarte unilateral, crud și animalic. Înseamnă că nu este nicio educație.

Îmi aduc aminte când încă locuiam în Leningrad și studiam la facultatea de cibernetică medicală, noi am venit la spitalul de maternitate numărul doi. Erau 400 de mame care nășteau acolo. Am întrebat doctorul: „Ce fel de pregătire psihologică faci cu ele? El a spus: „Din păcate, noi nu avem asemenea specialiști”.

Remarcă: Vedem că pe parcursul istoriei umanității, iubirea este cea mai apreciată. Poeții și scriitorii o laudă. Oamenii sunt ca și cum ar urma un vis înșelător.

Comentariul meu: Ei vor să vândă acest vis înșelător.

Întrebare: De ce umanitatea are nevoie de iubire?

Răspuns: Umanitatea are nevoie de iubire, deoarece fără ea nu poate fi viață la nivelul animat sau la nivelul nostru.

Chiar și în sex noi vedem un fel de nevoie pentru ceva mai mare, deși este pur mecanic și animalic, de dragul plăcerii în acel moment și nimic mai mult.

Dacă sexul ar fi fost numai despre asta, atunci noi ne-am fi putut împerechea doar ca animalele. Însă noi avem o nevoie pentru căldură și grijă, pentru sprijin reciproc, lucrul pe care îl numim iubire.

Iubirea este sprijinul reciproc. Iubirea este sentimentul că ești iubit, că ești îngrijit, că ești iubit așa cum ești. Acestea sunt emoții foarte serioase; animalele nu le au. Chiar și în privința puilor lor, animalele au sentimente doar pentru o scurtă perioadă de timp, pentru a-i îngriji că să nu moară de foame și apoi ei se îndepărtează și niciodată nici măcar nu se observă sau se recunosc între ei.

Remarcă: Există tot timpul un asemenea moment în iubire, atunci când doi oameni par că se iubesc între ei, însă unul își imaginează iubirea într-un fel și celalalt în alt fel.

Comentariul meu: Deoarece noi nu am primit o educație corectă. Iubirea este o relație umană, o nevoie, o atitudine față de celălalt. Prin urmare, noi trebuie să o studiem și să o predăm. Nu este sex, ci mai degrabă abilitatea de a împlini nevoile interioare ale celeilalte persoane. Ar putea să nu aibă nicio legătură cu sexul.

Întrebare: Ce studiem despre iubire? Cum să împlinesc, cum să-mi schimb obiceiurile pentru a-l trata pe celălalt, așa încât îi va da lui plăcere?

Răspuns: Pentru asta este necesar să simți ce fel de persoană este. Asta necesită o muncă reciprocă serioasă între noi. Și nu fi timid. „Îmi place când mă mângâi”. „Și îmi place când zâmbești”. Și așa mai departe. Explică. Totul este foarte simplu.

„Nu, vreau ca el să ghicească!” Cum poate să ghicească?!

Noi trebuie să înțelegem și să discutăm deschis despre asta și să o discutăm. Deși oamenilor tineri nu le place asta deloc, lor le pare că totul ar trebui să fie spontan, simplu și imediat. O persoană este un animal foarte complex, multi-stratificat.

Întrebare: Care este cheia pe care ai vrea să o dai oamenilor pentru ca legea iubirii să îi ajute în relație în orice situație?

Răspuns: În orice situație, primul lucru este să cedezi, cum a spus învățătorul meu. Iubirea este un animal care este alături de voi și trebuie hrănit cu concesii reciproce.

Este în natura unei femei să se adapteze unui bărbat. Nu o subminez pentru asta în niciun fel, din contră. Ea este înțeleaptă. Până la urmă ea dă naștere. Trebuie să creeze un anumit mediu pentru a crește copiii și așa mai departe. Adică natura i-a dat asemenea abilitați.

Bărbatul este foarte primitiv. El are nevoie doar să i se amintească puțin despre lucrurile pe care le-a primit de la mama sa și el va alerga după tine ca un copil mic după mama sa. Asta este tot!

Recomand tuturor femeilor: mergeți la mama lui și începeți să întrebați ce mâncare îi place, ce fel de servicii și totul în jurul lui. Mama va fi foarte încântată! Vă înțelege că aceasta este cu adevărat femeia care va putea să o înlocuiască.

Ăsta este un sistem de relații foarte primitiv: să te gândești doar cum să dai plăcere altuia, cel puțin cumva, doar un pic. Cu toate acestea, asta necesită înțelepciune, experiență și înțelegere a psihologiei umane.

Mult noroc în iubire!

De pe KabTV „Știri cu Michael Laitman”, 12/19/18

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Noi suntem o dorință întunecată de a primi, care depinde în întregime de împlinirea pe care o primește. Este cea mai joasă, cea mai neajutorată și dependentă proprietate, care nu este în măsură să facă nimic de la sine; ea doar așteaptă să fie împlinită. Dacă suntem făcuți dintr-o astfel de materie, trebuie să înțelegem că înaintarea, succesul și ieșirea noastră din această stare este posibilă numai pe baza unei forțe opuse nouă, străine nouă, adică a forței dăruirii și iubirii, a conexiunii și unității.

Dar cum putem atrage această forță, dacă nu avem nicio legătură cu ea? Dacă rămânem în natura noastră egoistă, suntem pierduți. Fie ne resemnăm și ne supunem complet controlului naturii noastre, fie cerem ca natura opusă nouă să lucreze asupra noastră și să ne scoată din această stare inconștientă, dependentă și cea mai de jos.

În funcție de natura dorinței de a primi, nu vreau decât să-mi satisfac și să-mi fac dorinţa să tacă; adică să mă aduc pe mine la moarte. Aici, Înţelepciunea Cabala vine în ajutorul nostru, explicând sub ce formă ar trebui să tânjim după împlinire, cum să ne schimbăm pe noi, înșine, cum să ne folosim corect dorința – singurul lucru pe care îl avem.

Natura minerală, plantele și animalele se supun instinctiv dorinței lor, dar unei persoane i se oferă posibilitatea de a crea un sistem pentru analiza, înțelegerea, schimbarea și compararea stărilor dorite și cele reale. Prin mediu, pot primi forțe opuse propriei mele dorințe de a primi. Astfel, voi putea ajunge la echilibru, comparând cele două sisteme opuse.

Prin urmare, corectarea unei persoane este posibilă doar cu ajutorul rugăciunii. Mă conectez cu forța opusă mie și o rog să-mi dea forța dăruirii. Acum există două forțe în mine, ca două linii care mă vor ajuta să construiesc linia de mijloc între ele și să mă ridic din ce în ce mai sus, deasupra naturii mele, adică să dobândesc o credință tot mai puternică deasupra rațiunii.

Trebuie să ne concentrăm toate abilitățile și capacitățile noastre asupra acestei cereri către forța superioară. Cu toate acestea, din moment ce nu o simțim și nu putem fi ca ea, trebuie să construim un sistem din dorințele egoiste împrăştiate, care va simți cu tot egoismul său nevoia de a se conecta cu ceilalți, așa cum este scris: „Duceţi-vă și câștigaţi unul de la celălalt” De aceea, construim o familie, o societate, o națiune, o țară și așa mai departe.

Dezvoltarea se întâmplă în detrimentul unei unități în creștere, până când acest sistem începe să se mănânce singur, așa cum se întâmplă în zilele noastre. Egoismul nu mai vede beneficiul în conexiune, atingând cea mai înaltă notă posibilă în el. Atunci, egoismul rătăcește, fără să vadă unde să meargă mai departe. Aceasta este esența crizei din vremea noastră. Este evident în rândul tinerei generații că nu știe unde să meargă și cu ce să se împlinească. Nu are nevoie de conexiune cu ceilalți; un smartphone este suficient.

De aici, este evident că vechea metodă de conectare, care ne dădea împlinire, nu mai funcționează. Acum trebuie să construim o nouă formă de conexiune, care nu se bazează pe primirea de beneficii în detrimentul altora, ceea ce ne-a dus într-un punct mort. În primul rând, vine recunoașterea răului, adică înțelegerea faptului că nu este posibil să ne corectăm condiţia în modul vechi. Este nevoie să restaurăm sistemul care a existat înainte de spargere, adică să-l readucem la starea corectată.

Toate acestea se realizează doar printr-o rugăciune, o cerere, dacă înțelegem că nu există nicio altă cale de ieșire și nu mai rămâne decât o singură acțiune: conexiunea și la care putem ajunge doar cerând forța conexiunii. Recunoaștem răul naturii noastre și binele, opus lui, sistemul perfect, pe care nu îl simțim din cauza spargerii noastre. Diferența dintre aceste două sisteme este diferența dintre Creator și ființele create.

Pentru a cere forța corectării, noi înșine trebuie să începem să construim un sistem mic și corectat și din acesta va deveni clar ceea ce trebuie cerut. Deci, ajungem într-un mic grup, la un grup de zece. Și, de acolo, vedem deja ceea ce ne lipsește pentru a ne conecta ca unul. Nu ne anulăm reciproc, ci mai degrabă ne completăm reciproc.

Așa funcționează întregul grup de zece, iar când terminăm de asamblat acest puzzle, simțim forța interioară și viața de unitate din el, care este Creatorul. Prin urmare, trebuie să mă aduc la simţirea grupului de zece, la dorința care poate fi dezvăluită în el și să aflăm de câtă forță avem nevoie pentru a ne simți ca un grup de zece și nu ca unul, doi sau cinci.

Din această aspirație, vom simți dorința forței superioare, a conexiunii numită Creator, forța de conectare, împlinire și susținere. Toate forțele sunt deasupra și toate cererile sunt mai jos, în mâinile noastre. Nu vom obține nimic până nu cerem exact ceea ce ar trebui, în cantitatea și calitatea corectă. Atunci, într-adevăr, „Sămânța Lui va fi puternică în țară, o generație de cei drepți, care vor fi binecuvântați.”

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 10/17/19, Sukkot

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→