Monthly Archives: decembrie 2019

Metoda Corectării, partea 3

Iubește-ți vecinul!

Întrebare:  Scopul creației este de a deveni ca puterea generală a naturii, Creatorul, în ceea ce privește calitățile. Calitatea Lui este de a dărui.

Baal HaSulam scrie în articolul său, „Iubirea pentru Creator și Iubirea pentru Ființele Create”, că nu poţi doar sări peste și să dobândești calitatea Creatorului, deoarece te poţi înşela pe tine.

Pentru a mă asigura că voi obţine într-adevăr această calitate, a fost creată o imagine a lumii noastre cu tot felul de creații: minerală, vegetală, animală și, cel mai important, umană. Iar eu trebuie să-mi corectez atitudinea față de oameni.

Prin urmare, așa cum este scris în toate sursele originale, legea de bază este „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți.” Ce înseamnă? Fiecare înțelege acest lucru în felul său.

Răspuns:  „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este obiectivul pe care trebuie să-l atingă o persoană, dacă lucrează pentru corectarea sa. Acest obiectiv este unul foarte îndepărtat, dar la început există alte etape preliminare de corectare.

„Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți” înseamnă că așa cum astăzi mă iubesc pe mine și, instinctiv, conștient sau inconștient, mă așez în fruntea întregii lumi și numai prin mine, însumi percep această lume și numai de la mine înainte mă uit la lume și lucrez și fac totul numai de dragul meu, tot așa trebuie să mă schimb pentru toată lumea și să lucrez doar pentru îmbunătățirea lumii și să simt doar durere pentru ea, ca și cum ar fi micul meu copil iubit.

Din KabTV  “Fundamentele Cabalei,” 2/7/19

Libertatea imaginară

Întrebare: Înțeleg corect că în lumea noastră cei mai liberi sunt copii înainte să începem să îi creștem? Lor nu le pasă despre cum să se îmbrace sau cum să mănânce. Înțeleg corect că trebuie să luăm un exemplu de la ei și să studiem cea mai înaltă știință, Cabala și să ne iubim între noi, să dansăm, să cântăm și să ne bucurăm precum copiii?

Răspuns: Copii sunt absolut dependenți de dorințele și intențiile lor, iar libertatea pe care o simt este imaginară. De fapt, ei nu știu că nu sunt liberi și că se supun orbește dorințelor și instinctelor lor.

Însă, de îndată ce începi să îi limitezi sau să spui că trebuie să se restricționeze, imediat se opun cu putere și plâng. Copiii nu sunt un exemplu.în această privință.

De pe KabTV „Fundamentele Cabalei”, 11/17/19

„Ce este Chanukah?” (Quora)

Michael Laitman, pe Quora: „Ce este Chanukah?”

Chanukah (scris și „Hanukkah”, în ebraică “חנוכה”), care începe de pe 25 Kislev (de la începutul lunii decembrie la mijloc), este cunoscută ca Festivalul Luminilor și desemnează începutul percepției și senzației noastre a singurei forțe unice și unificate a naturii sau, altfel spus, prima trecere a graniței care separă egoul nostru de forța altruistă a naturii. Astfel, toate conceptele și obiceiurile de Hanukkah – războiul macabeilor și al grecilor, miracolul de Hanukkah, lumânarea, lumina, uleiul și fitilul – toate se conectează cu trecerea acestei granițe dintre percepția egoistă și cea altruistă.

Și pentru a trece această graniță, noi trebuie să ne ridicăm deasupra dorințelor noastre egoiste. Iar războiul macabeilor și al grecilor are loc în interiorul persoanei, între realizările și gândirea egoistă a persoanei, pe care le reprezintă grecii și înclinația pentru unificare, prin invitarea forței unificatoare a naturii în conexiunile noastre, pe care le reprezintă macabeii.

Însă, din moment ce egoismul este natura noastră umană, cum putem găsi abilitatea de a o depăși? Mai mult de atât, orice dorință de unificare, iubire și dăruire pentru ceilalți este minusculă în comparație cu egoismul, care fără încetare caută să primească plăcere îndreptată spre sine.

Pătrunde în miracolul de Hanukkah!

Perseverența noastră pentru a ne uni deasupra egoismului atrage forța unificatoare a iubirii și dăruirii, care stă în natură, de asemenea, numită „Lumină” în înțelepciunea Cabala. Astfel, în ciuda dorinței noastre foarte mici pentru a ne uni, iubi și dărui, în comparație dorințele noastre egoiste, care cuprind întreaga noastră natură, totuși putem reuși doar dacă ne sprijinim între noi și ne menținem aderați la efortul de a ne uni, exact când, într-un final, ajungem la o stare completă de neajutorare și când simțim o inabilitate totală de a ne ridica deasupra egoului nostru. De exemplu, când vrem să înfrângem grecii și simțim că nu putem, chiar atunci o lumină miraculoasă, o apariție a forței unificatoare a iubirii și dăruirii din natură, ne oferă puterea de care avem nevoie pentru a ne depăși dorințele egoiste, cu tendința pentru unificare, iubire și dăruire. Acesta este înțelesul câștigării războiului de către macabei împotriva grecilor.

Prin urmare, prosperăm atunci când noi, pe de-o parte, simțim o necesitate pentru a câștiga războiul, însă pe de altă parte, ne regăsim pe noi, înșine fără opțiuni și în disperare, ca de exemplu sub atacul grecilor și când, în timp ce suntem sub atac, simțim că trebuie să continuăm să luptăm cu tot ce avem, deși nu vedem niciun succes la prima vedere. Însă, mulțumită simțirii responsabilității de a căștiga războiul, noi nu aruncăm prosopul, deoarece ar fi ca și cum am fi de acord să fim închiși în carcera egoului.

Și, exact în acel moment se întâmplă miracolul, când iluminarea luminii unității, iubirii și dăruirii ne încarcă cu energia sa omniprezentă și câștigăm războiul.

Iar războiul de Hanukkah este interior, având loc la granița dintre dorințele egoiste, versus dorințele pentru unitate, iubire și dăruire. Iar dorințele și gândurile noastre egoiste sunt exact ceea ce filtrează percepția noastră privind revelarea Forței nemărginite înconjurătoare a iubirii și dăruirii și care, astfel, ne pătrunde și ne dă forța supranaturală pentru a câștiga bătălia pentru unificare noastră deasupra dorințelor noastre egoiste.

Cum să faci miracole

În acest sezon suntem înclinați să ne așteptăm la miracole. Dar ce-ar fi dacă nu ar trebui să așteptăm să aibă loc miracole, ci să le creăm noi, înșine, devenind mai sensibili la ceilalți?

Dacă oamenii care simt ură și respingere unii față de alții, încep să se ridice în mod conștient peste toate acestea și să se conecteze, atunci ei pot să atragă Lumina dăruirii complete și a iubirii.

Și când fiecare din noi se poartă frumos cu ceilalți, fără a-și suprima respingerea, ci învingând-o, viața sa devine mai bună și totul se așează în ordinea stabilită. Din întunericul din care strigă și cere miracolele, omul atinge o stare de fericire și împlinire.

Ce este un miracol? Este tot ce-i bun pe lume. Dacă începem să ne unim peste respingerea pe care o simțim instinctual, vom primi șansa de a permite acestui bine să pătrundă în lume.

Pierderea gustului în muncă – o invitație de la Creator

A trece de la a simți realitatea acestei lumi la realitatea superioară, numită lumea viitoare, înseamnă a trece de la rațiune, la credință deasupra rațiunii, de la a primi la dăruire. Cu toate că este imposibil să explicăm ceva aici în cuvinte, la fel cum este să explici existența unor sunete diferite sau muzica unei persoane surde, totuși există exerciții cu care trezim lumina care reformează și care, astfel, ne oferă puterea de dăruire. Apoi începem treptat să ne gândim la coexistența cu această forță de dăruire, în loc de forța de primire. Iar asta este posibil!

Când încercăm să ne unim, adică să anulăm dorința egoistă personală în favoarea dorinței generale de a dărui grupului, bazele noastre încep să se schimbe treptat. Astfel, ajungem la credință mai presus de rațiune, la o abordare spirituală, care ne permite să simțim, să înțelegem, să luăm decizii și să executăm acțiuni care încep și nu se termină, dar nu în dorința noastră de a ne bucura, ci mai presus de aceasta, adică în lumea spirituală.1 (Minutul 0:20)

Când ne pierdem gustul pentru muncă, ne supărăm și începem să învinovățim soarta, Creatorul, știința Cabalei, profesorul. Nu ne dăm seama că tocmai pierderea gustului în studiu și în grup este chiar invitația gradului spiritual în care cineva lucrează, dar nu de dragul recompensei animale, materiale sau egoiste, ci pentru a da plăcere Creatorului.

Treptat, pas cu pas, ne obișnuim cu această muncă. Principalul lucru este să vă dați seama că pierderea gustului în muncă sau o atitudine pozitivă vine de Sus, de la Creator, direct, față de o persoană, pentru a o îndepărta de egoism și a-i da o anumită libertate față de plăcerile egoiste și, astfel, să se simtă independent de interesele sale personale.

Mă simt suspendat între cer și pământ, pentru că nici o plăcere nu mă atrage, nu am forță și nu văd rostul în avansare, iar viața nu îmi oferă nicio împlinire. Dar acesta este un ajutor uriaș din partea Creatorului, care îndepărtează o persoană de intenția egoistă, din întreaga această lume.

Apoi, tot ce mai rămâne este să funcționezi fără combustibil, fără motivație egoistă, numai pentru măreția Creatorului: să participi la lecții, evenimente și să trăiești astfel, în general. Încerc să schimb plăcerile anterioare care au adus promisiunea răsplatei egoiste, pentru o nouă stare în care nu vreau să privesc recompensa viitoare, ci doar să mă străduiesc să fiu în adeziune cu Creatorul, în fiecare moment.

Sentimentul că fac ceva pentru Creator chiar acum, îmi oferă combustibil pentru muncă și în acel moment trăiesc. În clipa următoare, trebuie să depun eforturi din nou, și din nou, în fiecare moment. Așa voi avansa: Creatorul mă va ajuta să mă deconectez, mă va curăța de dorința mea de a mă bucura și atunci voi putea lucra pentru plăcerea Lui. Pentru asta voi trăi.

Aceste momente, stările în care simțim că nu avem forța de a continua să trăim sau să acționăm, când lumea înnebunește și se aruncă în întuneric fără nicio promisiune de speranță sau împlinire, sunt un ajutor extraordinar din partea Creatorului. Așa ne îndepărtează El de realitatea noastră, de această lume și ne oferă posibilitatea de a lucra pentru El.

Dacă Creatorul nu ne deconectează de plăcerile și împlinirile acestei lumi, n-am avea nicio șansă să ajungem la gradul spiritual. Am rămâne pentru totdeauna în sclavia Faraonului, care ne-ar plăti în mod regulat și am lucra ascultători pentru această recompensă. Aceasta este viața noastră în egoism!

Astfel, separarea de egoism – când simțim golul, neputința, lipsa de speranță, pierduți – toate aceste stări fac posibilă trecerea de la rațiune la credință deasupra rațiunii, la nivelul de dăruire, atunci când voi decide că voi face totul de dragul cerurilor, pentru bucuria Creatorului.

Trebuie să executăm aceste exerciții pe care Creatorul le-a pregătit din nou și din nou și să fim recunoscători că ne ridicăm în sfârșit, din această lume, în lumea spirituală, că acum suntem la graniță. Trebuie să accelerăm și să creștem astfel de acțiuni, astfel încât fiecare dintre ele să fie un salt înainte, fiindcă totul depinde de conexiunea noastră cu mediul, cu grupul de zece.2 (Minutul 7:35)

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 12/2/19, Munca în credință mai presus de rațiune

Cabala — darul conexiunii cu Forța Superioară

Unicitatea timpului nostru constă în faptul că înțelepciunea Cabalei începe să fie o parte din viața societății generale; începe să se arate ca o cale specială spre corectarea comună a umanității. Prin urmare, are ceva de spus despre lume și intervine în diferite domenii ale vieții noastre. Nu sunt momente în care o persoană citește o carte cabalistică fără a-și conecta studiul, cu această lume. Nu are nicio legătură cu politica, economia, istoria, geografia, ecologia sau societatea în care trăim.

Cabala este o înțelepciune specială care nu are legătură cu această lume, deși aparent vorbește despre îngerii din cer, dar care sunt forțele superioare, cu ajutorul cărora o persoană poate dezvolta noi organe senzoriale și să atingă astfel Creatorul și lumile superioare. În trecut, cabaliștii au studiat în taină, fără a-și părăsi colțul, iar înțelepciunea a fost ascunsă și o persoană se ascundea pe sine și studiile sale.

Aceasta a continuat timp de mii de ani până în vremea lui Ari, când a început revelarea Cabalei, dar încă într-un mod foarte lent și modest, deși au existat cabaliști precum Baal Shem Tov, care au început educația de masă a Cabalei și au deschis multe centre de învățare, iar această mișcare a primit ulterior denumirea de „Hassidism” și a început să se răspândească în poporul Israel.

Iar acum, pe vremea noastră, înțelepciunea Cabalei depășește deja poporul Israel și se răspândește pe scară largă în întreaga lume, fiindcă dezvoltarea lumii a ajuns într-un punct în care numai înțelepciunea Cabalei poate explica ce se întâmplă, iar lumea integrată necesită o conexiune generală și transformarea umanității într-o singură națiune.

Această criză, pe care o simțim peste tot în lume, indică faptul că problema nu se află în ecologie, economie sau tehnologie, ci în umanitatea, însăși. Aceste probleme indică faptul că nu există unitate între noi ca în toate celelalte părți ale naturii, iar prin legătura noastră vom provoca unitate în natură. Prin urmare, natura ne cheamă să ne corectăm pe noi, înșine și astfel să corectăm separarea dintre forțele naturii la toate nivelurile sale, pentru a o aduce la echilibru și armonie.

Și doar înțelepciunea Cabalei este capabilă de acest lucru. Doar aceasta poate explica faptul că lumea este un singur sistem închis și oferă umanității o metodă de conectare cu forța superioară.

Este dificil pentru o persoană să accepte această metodă, din cauza noutății sale. Nu există analogii anterioare și nu este confirmată de istorie. Niciodată nu am mai vorbit despre faptul că prin conectarea oamenilor este posibil să influențezi natura, forțele sale, criza, climatul. Cu toate acestea, este necesar să ascultăm ce ne învață înțelepciunea Cabalei, altfel natura ne va convinge prin forță, dezvăluindu-ne un dezechilibru din ce în ce mai mare. Aceasta va fi calea suferinței și nu calea luminii.

Ne aflăm într-o perioadă istorică care ne obligă la garantarea reciprocă, la conectare și la iubirea aproapelui ca pe noi înșine, ca lege fundamentală a întregii naturi și a tuturor lumilor. Egoismul nostru respinge conexiunea și, astfel, în fiecare zi trebuie să ne întoarcem din nou la ea, în condiții noi, depășind rezistența dorinței egoiste sporite și a minții care nu este în stare să gândească în direcția dăruirii. Trebuie să ne întoarcem artificial, din nou și din nou la descoperirea noilor legi ale naturii.

Criza ne strânge în fiecare zi din ce în ce mai mult, blocând umanitatea ca și cum ar fi într-o cușcă de pe o planetă mică și nelăsându-ne altă libertate de alegere decât să ne gândim la destinul nostru comun, de care depindem cu toții. În fiecare zi, această dependență crește prin deciziile luate în altă parte, între toate țările și toate națiunile.

Lumea devine din ce în ce mai mică și mai strânsă. Prin urmare, influența noastră unul asupra celuilalt este în creștere. Cu o dependență atât de rigidă, cel mai bun lucru este cooperarea bună, garanția reciprocă. În fiecare zi ar trebui să ne îndreptăm direcția spre scopul creației, să-l facem scopul vieții noastre și să încercăm să atragem spre el cât mai mulți oameni, care înțeleg că această conexiune este necesară, iar natura noastră este opusă acesteia.

De fapt, natura noastră, prin rezistența sa la conexiune, ne ajută să ne ridicăm mai mult spre ea. Egoismul este ajutor împotriva lui, însuși, ceea ce ne ajută să ne dăm seama de starea noastră, deoarece suntem mult mai sensibili la forțele de separare decât la forțele de conexiune. Prin urmare, este nevoie să ne străduim ca metoda de corectare să fie reînnoită în fiecare zi, în fiecare dintre noi și în toți împreună.1 (Minutul 0:25)

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 12/13/19 „Condițiile pentru ca cineva să se ridica deasupra cercului său”

Cum să remediem relațiile deteriorate?

Întrebare:  Relațiile deteriorate strică întreaga viață a oamenilor, aceștia pot fi derutați din cauza unor mici neînțelegeri. Care este lucrul corect de făcut pentru a preveni resentimentele, relațiile deteriorate și pentru a le îmbunătăți?

Psihologii dau următoarele recomandări: Încercați să înțelegeți punctul de vedere al colegului. Rezultatul unei acțiuni nu este întotdeauna intenționat. Dificultatea cu unele micro-manifestări constă în faptul că toți aplicăm standarde diferite pentru evaluarea lor.

Răspuns:  Unde sunt standardele? Standardul este al meu – cum îi văd pe ceilalți și mă compar cu ei sau cum mă văd pe mine și îi compar cu mine. Acest lucru este complet greșit. Este ca și cum ai lua o rochie și ai îmbrăca-o. Dacă o voi purta, stomacul și brațele și picioarele subțiri vor rămâne afară, iar rochia îmi va sta urât.

Nu există standarde comune. Nu poate exista decât un singur standard – în beneficiul aproapelui. Asta e tot! Nu percep pe nimeni în niciun fel, nici eu, nici altcineva. Mă interesează doar un lucru: dacă apar anumite situații, fie că apar în beneficiul omului.

Prin om mă refer la toată umanitatea, imaginea generală a unei persoane. În niciun caz nu consider pe cineva specific, altfel, cel mai sigur, voi fi pierdut.

Întrebare:  Cum putem înțelege corect punctul de vedere al celuilalt, fie că este corect, fie că nu?

Răspuns:  Nu pot înțelege o altă persoană. Cum să-l înțeleg? Cum pot ieși din mine, pentru a-l înțelege pe celălalt?

Nu, trebuie doar să acționăm într-un mod care să fie bun pentru cealaltă persoană, pentru oricine. Adică, cu excepția necesităților mele de supraviețuire și în orice altceva depinde de mine, trebuie să acționez de dragul altora.

Acest lucru este natural. Foarte des, ca urmare a obiceiurilor noastre, facem niște mișcări, gesturi sau rostim câteva cuvinte, expresii care ar putea părea chiar jignitoare pentru alții.

S-ar putea să nu simțim și să nu înțelegem asta. Este nevoie să vă acordați inima. Inima trebuie ajustată la bunătate față de ceilalți. Toate celelalte nu vor funcționa deloc.

Dacă o persoană este acordată cordial cu cealaltă, atunci ea va fi interpretată corect. Chiar dacă a spus ceva greșit sau cumva nu s-a putut exprima corect, totuși cealaltă persoană va simți asta.

Îndreptați inima spre cealaltă persoană, spre toți oamenii, spre bine. Trebuie să ne obișnuim! Trebuie să ne educăm pentru asta! Este necesar ca aceeași atitudine să fie menținută de mediul înconjurător și de societatea înconjurătoare. Atunci totul va fi bine!

Din Kab TV „Știrile cu Dr. Michael Laitman”, 14/07/19

Cabala: beneficiu sau prejudiciu?

Întrebare:  Multă vreme a existat interdicția de a divulga înțelepciunea Cabalei în lume. Baal HaSulam a scris că prima interdicție este inutilă, a doua este imposibilă, iar a treia este secretul Creatorului.

Ce înseamnă că nu era util?

Răspuns:  A fost nevoie, de exemplu, de crearea unei bombe nucleare? Cu toate acestea, după cum puteți vedea, a fost revelat lumii. Deși, pe de o parte, Einstein nu a vrut, el a dat totuși formula, deoarece a devenit clar că oamenii de știință din Germania lui Hitler lucrau cu succes la această problemă. Apoi, formula a fost furată și de aici a început dezvoltarea industriei nucleare din Vest și Est.

Întrebare:  Aceasta înseamnă că nu va aduce niciun beneficiu evident, Cabala?

Răspuns:  Cabala nu va aduce niciun beneficiu evident dacă este pusă pe mâinile unei persoane, precum o bombă nucleară pentru un om Neanderthal.

Dacă o persoană nu este încă pregătită pentru acest lucru, dacă cineva nu are o tânjire clară de a înțelege sensul vieţii, adică nu este încă dezamăgit complet de această existență, atunci dezvăluirea Cabalei va începe să împingă persoana către misticism, pentru oportunitatea de a câștiga bani din ea, etc. Adică, nu trebuie dezvăluită Cabala celui care dorește să primească un fel de privilegiu, un anumit beneficiu în această lume

Dar dacă o persoană înțelege deja că nu are nevoie deloc de această lume, nu este atrasă de bogăție, cunoaștere, putere sau onoare,  de nimic de acest fel și că nu vrea decât lumea superioară, doar legătura cu Creatorul, atunci Cabala ar trebui să-i fie dezvăluită.

Prin urmare, este necesar să fii foarte atent. Cu toate acestea, în timpul nostru această interdicție a fost deja ridicată, deoarece oamenii, în principiu, sunt atât de dezamăgiți în această lume și se află într-o depresie generală, încât chiar dacă ar fi vrut să folosească Cabala într-un  alt fel, sub formă de magie și alte lucruri, nimeni nu l-ar lua în serios.

Întrebare:  Există un anumit stadiu în dezvoltarea umanității când revelarea Creatorului poate dăuna unei persoane?

Răspuns:  Da. Când o persoană are încă o dorință de această lume și în același timp devine familiarizată cu metoda de a ajunge la Creator, atunci el sau ea începe să se gândească: „Cum pot atinge Creatorul pentru a profita în această lume?” Atunci greșește și asta nu -i va aduce niciodată vreun beneficiu. Iar asta se datorează faptului că revelarea Creatorului nu poate fi decât pentru a se ridica din această lume în lumea superioară prin atingerea noastră. Corpul va rămâne, dar spiritul de realizare va începe să se desprindă, către lumea următoare.

Din KabTV „Fundamentele Cabalei”, 1/8/19

Apropierea dintre profesor și student

Întrebare: Ca student al lui Rabaș, ți-ai descoperit deconectarea internă față de el, cum te-ai reconectat?

Răspuns: Acest lucru se întâmplă foarte des. Trebuie să fim atenți și să încercăm să ne apropiem de profesor clipă de clipă. În principiu, orice avansare se bazează pe această apropiere. Este singura cale.

Întrebare: Studenții începători vor să se apropie cât mai repede de profesor, deși încă nu înțeleg acest proces. Cât este de important să-i domolim și să le explicăm faptul că trebuie mai întâi să-și însușească bazele cabalei și abia apoi să se grăbească să se conecteze cu tine?

Răspuns: Care este baza pe care ne construim conexiunea? Nu este una artificială, ci faptul că doar împreună putem avansa spre scop. Ei se sprijină reciproc, eu îi ajut și în acest fel avansăm.

La început, atunci când cineva începe să studieze, nu știe despre ce este vorba, către ce se grăbește, de ce a fost adus aici și ce ar trebui să-și dorească.

De aceea, cred că în primele șase luni ar fi bine să ne întâlnim o dată pe săptămână.

Când am început să studiez cu Rabaș, veneam la cursurile lui în fiecare după-amiază, pentru două ore. Doar după doi, trei ani mi-a permis să mă apropii mai mult.

Nu știu cât de des studiezi, dar dacă ai putea să-ți dedici 10% din activitatea ta generală comunicării cu mine, aș fi foarte fericit.

Din emisiunea KabTV “Bazele Cabalei,” 10/27/19

 

Calea de a atinge scopul superior, partea 3

Cauzele schimbării populației în lume

Înțelepciunea Cabalei studiază ordinea în cascadă a forțelor superioare, de la calitatea care este mai întâi dezvăluită în Malchut a lumii infinitului, în patru faze de lumină directă și apoi coboară la noi prin Tzimtzum Aleph (prima restricție).

Apoi se formează Partzufim Galgalta, AB, SAG, MA și BON, apoi lumile Atzilut, Beria, Yetzira și Assiya, iar apoi se creează structura specială numită Adam sau sufletul comun și se produce spulberarea acestui suflet. Iar noi suntem piesele acestei spulberări.

Și, pe măsură ce egoismul se manifestă din ce în ce mai mult, pentru a crea posibilitatea unui fel de ascensiune și de a lucra cu acesta, masa egoistă generală se desparte în tot mai multe părți. Prin urmare, în lumea noastră simțim că ne înmulțim – populația planetei crește.

În schimb, dacă intrăm în relații negative unul cu celălalt, atunci distrugerea și războaiele încep, adică o anumită cantitate a populației este înlăturată.

Iar asta nu se datorează faptului că războiul ucide oamenii așa cum credem noi, ci pentru că în acest caz umanitatea nu are nevoie de un număr mare de oameni și care, astfel, poate fi redus. Și este așa, fiindcă dacă există suferință, tot mai puține suflete își pot îndeplini scopul. Iar acesta este modul de a privi o creștere sau o scădere a populației de pe Pământ.

Din KabTV „Fundamentele Cabalei”, 18.08.19